Ministrul "Habarnam": de ce Florin Roman nu are ce căuta în fruntea Cercetării

Cazul de plagiat din lucrarea de disertație a liberalului Florin Roman, noul ministru al Cercetării, Inovării și Digitalizării, este mult mai grav decât pare la prima vedere. 

Sunt două aspecte la care trebuie să ne uităm pentru a înțelege mai bine relevanța dezvăluirilor făcute în ultima săptămână de colegii de la Libertatea: 

Să le luăm pe rând. 

Competența și minciuna 

Florin Roman este ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării, deși nimic din CV-ul lui nu îi atestă competența pentru a ocupa această poziție: nu are pregătire sau experiență de bază nici pentru cercetare, nici pentru inovare, nici pentru digitalizare.

De altfel, echipa de jurnaliști de la Libertatea care a scris săptămâna trecută despre minciunile și plagiatul lui Roman a plecat tocmai de la CV-ul proaspătului demnitar, pe care l-a analizat pentru a căuta legăturile acestuia cu domeniile pe care le guvernează ca ministru. 

Singura legătură cu digitalizarea găsită de Libertatea – una vagă – ar fi o carte în intitulată „Teoria sistemelor informaționale”, apărută în 2006 la Editura Academiei Române, pe care Roman, de formație economist, pretinde că ar fi scris-o. Doar că și Editura Academiei, și Biblioteca Națională spun că nu au în inventar o lucrare cu acest titlu semnată de Florin Roman, iar ministrul a declarat că nu o mai găsește în propria bibliotecă. 

După ce subiectul a făcut vâlvă în presă, ministrul a explicat sec că respectiva carte era de fapt un articol într-o revistă, nici ea de găsit. Deci a mințit în CV oficial.

În România ultimilor ani, partidele politice tind să desemneze în funcțiile de miniștri persoane fără studii temeinice sau experiență profesională în domeniile pe care urmează să le conducă. 

Să luăm câteva exemple din guvernul Mihai Tudose (iunie 2017 – ianuarie 2018): Mihai Fifor, absolvent de litere și cu un doctorat în antropologie, a fost ministru al Apărării și apoi al Economiei; Lucian Șova, cu facultate și masterat în autovehicule rutiere și calitatea transportului rutier, a fost ministru al Comunicațiilor și Societății Informaționale; Toma Florin Petcu, cu o facultate de construcții și un masterat în management și administrație publică, a fost ministru al Energiei. 

În acest cabinet, Vasile Dîncu, profesor universitar și sociolog, devenit ministru al Apărării, a spus că îl recomandă pentru funcția guvernamentală faptul că a făcut stagiul militar și a fondat „o revistă de cultură şi gândire strategică”.

Prea modest, Vasile Dîncu a trecut sub tăcere faptul că este membru titular și unul dintre fondatorii Academiei de Științe ale Securității Naționale (ASSN), înființată la inițiativa fostului vicepremier Gabriel Oprea și a fostului director SRI George Maior. 

ASSN este una dintre cele mai controversate instituții înființate de statul român în ultimii ani. Deși concepută ca o academie de ramură, ASSN s-a dovedit a fi ticsită de plagiatori, iar cei mai mulți membri ai ei, printre care se numără și Dîncu, nu au o scris niciun rând despre securitatea națională. 

Evident, exemplele sunt mult mai numeroase, însă nu îmi propun o inventariere exhaustivă a lor.

Deci, Florin Roman nu ar fi primul ministru fără studii și fără competență profesională într-un anumit domeniu. Doar că ministerul pe care a ajuns să îl conducă Roman are două componente cel puțin la fel de importante, ambele incluse în PNRR, iar acesta nu este calificat pentru niciuna dintre ele: cercetarea-inovarea și digitalizarea. O dovadă suplimentară că nu este calificat e că în PNL a fost ales vicepreședinte responsabil de domeniul „Administrație, Ordine Publică și Siguranța Cetățeanului”.

Dacă zilele trecute s-a vorbit aproape exclusiv despre faptul că ministrul nu are nicio conexiune cu zona de digitalizare, trebuie pusă în discuție și lipsa oricărei legături cu cercetarea-inovarea.

În mod tradițional, cercetarea s-a regăsit în aceeași structură cu Ministerul Educației, însă e foarte adevărat că au existat guverne în care educația și cercetarea au funcționat separat, în structuri distincte. 

Totuși, niciodată până acum la Ministerul Cercetării, ca entitate distinctă, nu a fost numită o persoană fără nicio legătură cu cercetarea științifică. De regulă, miniștrii cercetării au provenit din mediul academic, erau profesori universitari, unii dintre ei cu funcții de rector. 

De ce este importantă cercetarea științifică? Pentru că reprezintă, pentru orice țară, unul dintre cele mai importante motoare de dezvoltare economică și socială. 

În întreaga lume, cercetarea științifică este definită ca procesul de descoperire, de interpretare și dezvoltare a metodelor și sistemelor de cunoaștere, cu scopul progresului în toate domeniile, de la medicină la lingvistică sau de la tehnologie la filosofie. 

Comunitatea științifică a unei țări reunește oamenii de știință din toate domeniile. Această comunitate înseamnă elita, înseamnă acei oameni care și-au obținut doctoratele muncind în laboratoare și biblioteci și ale căror descoperiri sau invenții devin, adesea, soluții științifice pentru diverse probleme sociale, economice, medicale.

Pentru comunitatea românească a cercetătorilor, pentru elita științei românești, este jignitor, ba chiar umilitor ca o persoană care spune că „se creează o confuzie între publicarea unei cărți și o lucrare de cercetare științifică”, de parcă o carte nu poate să fie o lucrare științifică, să ajungă să-i decidă soarta, gestionând fonduri publice și propunând legislație. 

Cercetarea științifică cuprinde domenii variate și complexe, însă există o serie de numitori comuni, care unesc științele exacte, sociale și umaniste. Oare cunoaște Florin Roman unii dintre cei mai simpli termeni, cu care orice cercetător debutant este familiarizat? Oare știe acesta ce este un indice Hirsch și cum se calculează? Oare știe ce înseamnă o revistă ISI sau BDI? 

Oare știe ce înseamnă DOI? Știe el ce reprezintă Web of Science și care sunt principiile după care a fost construit? Sau Horizon 2020, Horizon Europe sau Sistemul ERA-NET? [Pentru ministrul Florin Roman, am pus definițiile acestor termeni la finalul articolului].

Dar oare, Florin Roman știe cum arată un proiect de cercetare? Știe diferența dintre o ipoteză de cercetare și o întrebare de cercetare sau ce este un corpus de cercetare? 

Spunea Roman că „unii m-au acuzat că nu am legătură cu acel domeniu eu îl văd ca pe un avantaj pentru că dacă vin din acel domeniu, de regulă, dacă vă uitați în spate, majoritatea au firme, afaceri în acea zonă”. 

Prin urmare, în logica de business a noului titular de la Cercetare, „mai bine să ai un ministru fără tangență în acea zonă că există apetitul unora de a confunda banul public cu propriile afaceri. Deci, din punct de vedere al integrității, eu garantez că nu am niciun fel de afaceri în domeniu”.

Ignoranța nu e un avantaj! Iar justificarea lui Roman dă notă despre cum privește acesta funcția de ministru: una în care titularul portofoliului se ocupă de afaceri, iar ignoranța în domeniul condus ar fi o garanție a integrității.  

Ce ne spune, totuși, desemnarea de către PNL a lui Florin Roman în funcția de ministru al Cercetării, Inovării și Digitalizării? 

Că partidele politice nu mai dau doi bani pe competență și profesionalism – încălcând până și criteriul minimal al legăturii celui desemnat ministru cu domeniul. Tot ce contează pentru ele e poziția în ierarhia partidului, gargara politică impertinentă – afișată gălăgios prin studiourile TV -, contează demagogia, vehemența, indecența, grosolănia și agresivitatea cu care un om politic apără partidul. 

Și ne mai spune ceva, că partidele politice tradiționale răsplătesc fidelitatea și algoritmul de împărțire a funcțiilor politice între filialele județene, dar și că nu mai au resursă umană pregătită și competentă pe care să o promoveze în funcții publice.

Moralitatea și plagiatul

În cursul zilei de sâmbătă, agenția de presă News.ro a anunțat, citând surse guvernamentale, că premierul Nicolae Ciucă că nu-l va demite pe Florin Roman de la conducerea Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării. 

„Imediat după ce în presă au apărut informații legate de lucrarea de disertație a ministrului Cercetării, premierul Nicolae Ciucă i-a cerut lui Florin Roman să vină cu explicații publice. Mai departe, avem instituții specializate și organe abilitate care vor decide dacă lucrarea e plagiată sau nu”, au declarat surse apropiate premierului Nicolae Ciucă pentru News.ro.

Latura morală a unui politician sau funcționar public prins că a plagiat nu a contat niciodată în România. 

Standardul de nesimțire l-a setat Victor Ponta în 2012 atunci când nu numai că nu a demisionat din funcție, însă a schimbat legi și regulamente, a demis CNATDCU chiar în timp ce îi analiza teza de doctorat și și-a aranjat un scandalos verdict de neplagiat, infirmat ulterior. 

Mai apoi, târâind ani de zile după el scandalul tezei plagiate, care i-a erodat imaginea în țară și străinătate, Ponta l-a numit ministru al Educației în 2014 pe Sorin Cîmpeanu – aflat pe aceeași funcție și în prezent –, care a acceptat să inițieze o scandaloasă ordonanță de urgență prin care Ponta să poată renunța la doctorat. O ordonanță cu dedicație pentru șeful său politic cu care ulterior a înființat Pro România.  

De atunci încoace niciun politician nu a fost demis și nici nu a demisionat pentru că a fost prins că a plagiat. 

Acuzațiile probate de comportament imoral, sprijinite cu dovezi solide, la adresa unor persoane aflate în funcții publice nu contează. 

Asta ne-a transmis inclusiv președintele Klaus Iohannis atunci când a semnat numirea lui Mihai Tudose în funcția de premier al României în 2017, deși Tudose era acuzat de plagiat din 2015 și făcuse o cerere de renunțare benevolă la titlul de doctor în 2016, în baza ordonanței lui Sorin Cîmpeanu din 2014. 

Iar președintele a recidivat semnând numirea unui plagiator în funcție – Bogdan Licu, pe care l-a confirmat prim-adjunct al procurorului general al României în 2019, deși era acuzat de plagiat și avea chiar două cereri de renunțare la titlul de doctor tot în baza infamei ordonanțe a lui Cîmpeanu.  

Nu numai președintele țării ne-a transmis că moralitatea nu contează. Asta spune acum și premierul Nicolae Ciucă, care a scurs „pe surse” informația că nu-l va demite pe Florin Roman din guvern. 

Poate că moralitatea chiar nu contează pentru premierul Ciucă, însă sigur contează altceva: faptul că încă două, trei persoane din guvern au teze de doctorat și lucrări științifice la care accesul publicului este blocat, singura explicație rezonabilă fiind că acestea ar putea fi plagiate. Altfel, de ce ar fi păstrate ferecate respectivele lucrări prin depozite și biblioteci? 

Plecarea lui Roman din guvern în urma unui scandal de plagiat – prima din 2012, de la Ioan Mang încoace – ar crea un precedent de care întreaga clasă politică se teme.

Cui i-e frică de valori și principii? 

Și, la final, o întrebare pentru ministrul Florin Roman. 

În Legea nr. 319/2003 privind statutul personalului de cercetare-dezvoltare există o prevedere care spune că Guvernul României trebuie să aprobe prin hotărâre Codul Național de Etică, care este un document propus de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării și Inovării Tehnologice (CNECSDTI).  

Acesta stabilește cadrul în care se desfășoară cercetarea științifică din România, bunele practici în domeniu, definește valorile și principiile esențiale pentru asigurarea integrității și propune recomandări pentru cercetători sau alți factori semnificativi din mediul de cercetare. 

Codul Național de Etică a fost elaborat din 2019, a fost pus în dezbatere publică, a fost validat de comunitatea științifică, însă până acum el nu a fost aprobat de niciun ministru al Cercetării și nu a fost adoptat de guvern prin hotărâre, lucru pe care l-a spus public profesorul Dumitru Sandu într-un interviu pe care mi l-a acordat în această vară pentru PressOne. 

Profesorul Sandu atrăgea atenția că în nicio altă țară din Uniunea Europeană un cod de etică profesional nu este avizat de un organism politic, cum este guvernul. 

Pentru că Codul Național de Etică nu a fost aprobat de doi ani, documentul a fost postat pe site-ul CNECSDTI cu denumirea de Ghid de integritate în cercetarea științifică și are rol de recomandare, nu de normă. Cine vrea îl respectă, cine nu, nu. 

Acel cod ar trebui înaintat de ministrul Cercetării guvernului pentru a fi adoptat. 

Ei bine, domnule Florin Roman, veți semna Codul Național de Etică a cercetării științifice? 

GLOSAR

Indice Hirsch – măsoară productivitatea științifică pe baza numărului de lucrări citate de alți cercetători

Revistă ISI – este o revistă pentru care Thomson Reuters calculează şi publică factorul de impact în Journal Citation Reports

Revistă BDI – este o revistă indexată în baze de date internaționale

DOI – este acronimul digital object identifier, care înseamnă un sistem de codificare în mod unic a unui document electronic

Web of Science – este o bază de date bibliografică şi bibliometrică în format online, care include reviste ştiinţifice

Horizon 2020 – este programul-cadru de cercetare și inovare al Uniunii Europene, derulat pe o perioadă de șapte ani (2014-2020)

Horizon Europe – este programul de cercetare și inovare al Uniunii Europene derulat între 2021 și 2027

Sistemul ERA-NET – este Rețeaua Spațiului European al Cercetării, lansată în 2002 pentru a sprijini coordonarea programelor de cercetare naționale și regionale