Mihaela Cambei, sportiva de 23 de ani care a făcut istorie pentru România la haltere: „Am vrut întotdeauna să văd cât de departe pot ajunge”

Ana Tepșanu

Oamenii faini

14/05/2026

Mihaela Valentina Cambei a adus României prima medalie olimpică din istoria halterelor feminine și a devenit unul dintre cele mai importante nume ale sportului românesc. Recent, sportiva de 23 de ani a doborât recordul european la Campionatele Europene de la Batumi.

Mihaela Cambei a vorbit, într-un interviu acordat PressOne, despre începutul ei în sport și sacrificiile pe care le-a făcut pentru performanță, cât și despre programul disciplinat pe care-l are sau despre cum a transformat presiunea pe care o simte în motivație.

„Aveam energie și dorința de a face ceva”

Mihaela s-a născut într-o familie simplă. Mai are o soră și un frate, pasionat și el de haltere. Părinții, agricultori la bază, au susținut-o întotdeauna și au avut încredere în ea, mai ales când au fost de acord să o lase să plece de acasă, la 9 ani, pentru a începe antrenamentele. 

A fost remarcată încă din școală de antrenorii Cristina și Gheorghe Maftei. Cum deja făcea gimnastică, Mihaela credea că asta va face și pe viitor, mai ales că nu auzise niciodată de haltere. 

„Am stat un an la Clubul Onești, unde am făcut pregătire fizică alături de doamna antrenoare Cristina Maftei, după care am mers la lotul de juniori de la Botoșani. Acolo a început totul pentru mine, din momentul în care am fost selectată de la școala din comuna Dofteana. A fost începutul unui drum în care am învățat ce înseamnă sportul de performanță și disciplina”, explică ea pentru Pressone.

Un an de zile nu a pus mâna pe fiare, ci s-a pregătit alături de alte gimnaste. Nu i-a fost ușor, plângea des și îi era dor de casă. Până s-a mutat la cămin, părinții au lăsat-o să facă naveta și să meargă singură cu trenul. Avea emoții și, așa cum a declarat în cadrul unui interviu, stătea numai la geam, să se asigure că nu ratează gara. 

La scurt timp s-a obișnuit și cu drumul. 

„Adevărul este că pentru mine era orice sport era interesant, așa că m-am adaptat rapid. Eram curioasă, deschisă și dornică să încerc lucruri. Dacă e să mă uit în spate, privesc momentul în care am plecat prima oară de-acasă ca pe un nou început. Nu conștientizam pe deplin schimbarea sau cât de departe urma să ajung, dar aveam energie și dorința de a face ceva”, își amintește sportiva. 

Halterele le-a descoperit de la un grupul de adolescenți din lot, care i-au arătat tot ce trebuie să știe, dar mai ales disciplina. Iar asta, spune ea, a maturizat-o înainte de vreme și a ajutat-o să-și vadă mult mai clar scopul.

„Relația mea cu halterele este foarte puternică”

Odată testate, halterele au devenit favorite ei. Însă momentul în care s-a atașat cu adevărat de acest sport a fost cel în care a câștigat primele medalii de aur, cât și titlul de campioană europeană de juniori în Polonia, primul ei campionat internațional.

„Atunci am început să văd cu adevărat progresul și să simt că devin din ce în ce mai bună. Acum, relația mea cu halterele este foarte puternică. Fac parte din viața mea de zi cu zi și din ceea ce sunt. Le tratez cu seriozitate și implicare totală”, precizează sportiva. 

Chiar dacă a făcut foarte multe sacrificii pentru a face performanță, mai ales că a pornit pe acest drum de copil, sportiva spune că nu regretă nimic: „am renunțat la multe lucruri normale pentru vârsta mea, cum ar fi timpul liber sau momentele petrecute acasă, cu cei dragi. Însă nu am regrete, deoarece știu că toate m-au ajutat să ajung unde sunt astăzi.” 

Nu a ales un sport ușor, ba chiar a declarat la un moment dat că e nevoie de „un pic de nebunie” pentru a-l face, dar susține că motivația îi vine din dorința de a progresa constant și de a ajunge la cel mai înalt nivel. 

„Îmi place să evoluez și să devin din ce în ce mai bună. Îmi doresc să ajung cât mai sus și să las ceva în urmă, să fac istorie. Chiar și după ce nu voi mai concura, mă văd tot în acest domeniu, într-o formă sau alta”, sunt planurile de viitor ale sportivei. 

„Este multă muncă repetată în spate”

Acum Mihaela locuiește în București, dar o dată la câteva luni își schimbă locul, în funcție de pregătirea sportivă din cadrul Lotului Olimpic de Seniori. Se antrenează de două ori pe zi. Dimineața lucrează forța, iar seara tehnică și explozie: „este un program constant, care cere multă disciplină.” 

Așa că sportiva are o viață bine organizată. Se trezește în jur de 8:00 - 8.30 dimineața, merge la antrenament, apoi are recuperare, masa de prânz și odihnă, iar ziua o încheie cu încă un antrenament și cina. 

„Ora de somn este foarte importantă, dar ea se schimbă în funcție de ziua pe care o am. Am și zile când fac un singur antrenament, iar atunci adorm în jur de 23:00, dar de cele mai multe ori, când am două antrenamente, în mod cert mă culc mai târziu, din cauza adrenalinei. A doua zi o iau de la capăt și am același program. Încerc să-mi păstrez un ritm constant și să-mi respect odihna. Știu că poate fi dificil la început pentru un om sau un copil cu libertate, dar dacă practici asta îndeajuns de mult ajunge să devină un stil de viață”, explică ea. 

În ceea ce privește alimentația, Cambei susține că are un regim simplu și echilibrat, adaptat la efortul pe care-l face. 

„Încerc să-mi ofer tot ceea ce am nevoie pentru energie și recuperare. Mănânc piept de pui, pește, orez, cartofi, ouă, legume uneori; alimente care mă ajută să am energie și să mă recuperez mai bine. De exemplu, o zi obișnuită poate însemna ouă dimineața, carne cu orez la prânz și o masă mai ușoară seara”, explică sportiva. 

Am întrebat-o și care sunt lucrurile pe care lumea nu le vede când vine vorba de sportul pe care-l practică, iar campioana medaliată cu aur a recunoscut, fără ezitare, că „din exterior nu se vede rutina zilnică, disciplina și consecvența. Este multă muncă repetată în spate.”

„Emoțiile există, dar le folosesc în favoarea mea”

Mihaela a participat la multe competiții în cadrul cărora a ieșit învingătoare, dar recunoașterea publică a venit odată cu participarea la Jocurile Olimpice din 2024, unde a câștigat argintul și a făcut istorie pentru România. 

Într-un podcast, tânăra a mărturisit că pregătirea pentru Paris a fost cea mai cruntă din viața ei. Asta în ciuda faptului că, în general, antrenamentele pe care le face sunt extrem de grele. Atunci însă, pe lângă faptul că timp de o lună a resimțit în corp o oboseală cronică, plângea foarte des și a fost nevoită în nenumărate rânduri să o ia de la capăt. 

Așa cum povestește și pentru Pressone, înainte unei competiții încearcă să fie cât mai prezentă și să dea tot ce poate: „încerc pe cât pot să fiu cu mintea acolo și să mă gândesc la execuții și nu la rezultat. Emoțiile există, dar le folosesc în favoarea mea.”

Parcursul ei de succes se datorează și antrenorului Valeriu Calancea, halterofil român, fost campion medaliat cu aur, originar din Chișinău. 

„Un antrenor bun te ghidează, te corectează și te ajută să evoluezi constant. Eu și Valeriu avem o colaborare bazată pe respect și încredere. Apreciez foarte tare faptul că pune accent pe răbdare și pe construcția în timp. Antrenorul m-a învățat mereu să am răbdare. Este un echilibru între disciplină și susținere”, mărturisește aceasta. 

La finalul unei competiții câștigătoare, sportiva spune că simte satisfacție și bucurie, dar și dorința de a continua și de-a obține și mai multe rezultate bune. 

„Mă bucur în liniște, de multe ori, într-un mod echilibrat. Îi contactez imediat pe cei apropiați și împărtășesc momentul cu ei. Este o satisfacție anume pe care o simt, deoarece vine din foarte multă muncă”, subliniază Mihaela. 

„Mă concentrez pe progresul meu și pe ce pot controla”

Așa cum se întâmplă în viață, dar și în sport, eșecul face parte din traseu. Tânăra mărturisește că a avut parte de multe momente dificile de-a lungul timpului, dar pe care a învățat să le privească ca pe lecții.

 „Au existat perioade care m-au pus pe gânduri și care m-au obligat să mă cunosc mai bine. Am învățat să le privesc ca pe o parte din proces și nu ca pe obstacole. Încerc pe cât posibil să rămân echilibrată, să analizez ceea ce mi se întâmplă și am învățat să merg mai departe, fără să rămân blocată într-o anumită stare. Mă concentrez pe ceea ce pot îmbunătăți la mine, astfel încât să-mi continui drumul cu mai multă claritate.” 

Ea recunoaște că a avut zile și în care a vrut să renunțe, dar de fiecare dată dorința de a continua a fost triumfătoare. „Am vrut întotdeauna să văd cât de departe pot ajunge!” 

„Fiecare are libertatea de a gândi diferit”

Una dintre particularitățile Mihaelei, pe lângă faptul că este o sportivă extraordinară, are legătură cu faptul că-i place să se machieze, chiar și la antrenamente. Grija asta de sine o are încă de mică și chiar a declarat la într-un podcast că încă de la 9 ani, când a plecat de acasă, avea în bagaj setul ei de oje. 

În discuția cu PressOne, campioana a vorbit despre cum îi place să se machieze pentru că o face să se simtă bine și-i dă încredere în ea.

 „Machiajul este pentru mine un mod de a mă exprima. Îmi place să am grijă de mine și consider că sportul și feminitatea se completează foarte bine. Așa am fost de mică, iar acum face parte din rutina mea zilnică. Machiajul face parte din programul meu, la fel ca antrenamentele”, subliniază sportiva. 

S-a simțit vreodată judecată de-a lungul timpului pentru sportul pe care-l face? 

„Chiar dacă au existat astfel de lucruri, nu le-am acordat atenție. Nu urmăresc comentariile pe care le primesc și atenția mea este îndreptată spre obiectivele pe care le am. Scopul este să rămân concentrată pe drumul pe care-l am, iar experiența m-a învățat să dau importanță doar lucrurilor care contează cu adevărat pentru mine: să am o minte limpede și să-mi investesc energia în binele meu și acolo unde am nevoie de ea. Faptul că există oameni care au păreri diferite, fie bune sau mai puțin bune, este absolut normal. Fiecare are libertatea de a gândi diferit!”, explică Mihaela Valentina Cambei. 

„Pentru mine este important să știu exact ce iau și de ce”

În România au existat mai mulți halterofili acuzați de dopaj, ba chiar una dintre cele mai valoroase halterofile ale României, Luana Grigoriu, a fost suspendată doi ani pentru doping, și a fost testată pozitiv la stanozolol, un steroid anabolizant. 

În interviul acordat Pressone, Mihaela a subliniat că este foarte atentă la suplimente și verifică tot ce folosește. 

„Nu iau nimic fără să știu exact ce este, este un lucru extrem de important pentru mine. Aleg suplimente de bază, sigure și verificate și încerc să mă documentez suplimentar despre cum mă ajută fiecare supliment în parte”, explică sportiva. 

La partea de autorități și susținerea pe care o simte din partea lor, tânăra precizează că există, dar în același timp crede că există și loc de îmbunătățiri, mai ales în ceea ce privește investițiile în sport. „Cred că întotdeauna e loc de progres, mai ales în ceea ce ține de condiții, recuperare, cât și susținere morală și financiară. Sunt aspecte care pot ajuta sportivii să performeze la un nivel și mai înalt.”

„Halterele te ajută să-ți depășești limitele”

Campioana apreciază și susținerea pe care o simte din partea celorlalte femei care practică același sport ca și ea. 

„Este benefic să existe acest sentiment între noi. Există respect între sportivi și de cele mai multe ori ne încurajăm, iar genul acesta de atitudine contează enorm într-un mediu competitiv.” 

Mai mult, ea încurajează și alte tinere să se apuce de haltere pentru că, după cum chiar ea descrie, este un sport care te dezvoltă atât fizic, cât și mental. „Este un sport care dezvoltă foarte mult partea de forță, disciplină, încredere, elemente care te ajută și în viața de zi cu zi. Halterele te ajută să te descoperi și mai ales să-ți depășești limitele. Odată ce vei începe să-l practici, vei avea o încredere mai mare de sine, energie fizică, dar și psihică.”

Mihaela spune că își dorește să evolueze constant și să ajungă acolo unde știe că poate, adică la nivelul Mondial și Olimpic. „Voi continua să muncesc, să progresez, să-mi ating obiectivele și să fac performanță la cel mai înalt nivel”, încheie ea.