Metroul ușor din Cluj. Rămași fără case, oamenii acuză democrația de junglă din cel mai scump oraș al României

Bianca Felseghi

Senior Editor

Clujenii expropriați ca să facă loc pentru șantierul Metroului spun că se simt nedreptățiți de lege: banii de despăgubiri nu le ajung să își cumpere o altă locuință în orașul cu cea mai scumpă piață imobiliară din România. 

Neîncredere, angoasă și nedreptate. În acest triunghi de emoții se învârte de mai bine de un an viața câtorva sute de clujeni ale căror proprietăți, case, terenuri sau curți au fost listate în Hotărârea de Guvern din decembrie 2023, prin care se declanșau o serie de proceduri de expropriere. Acestea ar trebui să ducă la eliberarea unui coridor de 20 de kilometri care taie orașul de la Vest la Nord-Est, și pe unde ar trebui să circule metroul „ușor” de la Cluj. 

Investiția uriașă - a cărei utilitate e contestată de mai mulți specialiști în transporturi și în sistematizare a spațiului public - ar trebui să închidă circulația pentru cel puțin un an în perioada de șantier pe bulevardele 21 Decembrie, Moților și Memorandumului, cele mai mari artere care străbat orașul, legând cartierele Mănăștur și Mărăști. Dar nu e numai atât. Dincolo de bani, strategie și proiecții victorioase, proiectul Metroului afectează viețile a sute de oameni.

„Am plătit 56.000.000 euro, bani care sunt virați în contul proprietarilor! În contul proprietarilor, banii sunt virați” - repetă primarul Emil Boc într-o conferință de presă, 23 septembrie 2024.

Primarul Emil Boc explicând că planul Metroului ușor de la Cluj este în grafic, cu toate că finanțarea proiectului este problematică. Foto: Raul Ștef

„În contul meu nu e niciun ban, e 0 - 0 - 0! Nici nu mi-a cerut nimeni numărul de cont”, îmi spune Nicușor și-și întoarce buzunarele pantalonilor pe dos.  

Cea mai mare teamă a candidaților la Cotroceni. 3 lucruri pe care ar trebui să le înțeleagă viitorul președinte al României despre droguri

Candidații la președinție se feresc să abordeze cu adevărat problema drogurilor și se ascund în spatele unor răspunsuri vagi, deși susțin că înțeleg problema cu care se confruntă România.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Locuiește într-o curte comună de pe artera Moților, în apropiere de ceea ce ar trebui să fie stația de metrou Sportului, într-un imobil vechi, de un singur nivel, compartimentat între alte 11 familii. Un tânăr își face de lucru cu un pom căruia îi scurtează crengile, ajutat de un băiețaș. Strigă către mine, pe când mânuiește foarfeca, încercând să pară că nu e atent la discuția de pe alee: 

Nicușor îi face semn să tacă și îmi explică el cum e „cu fezabilitatea”. Spune că proprietatea lui - aflată pe listă - nici nu face parte din culoarul metroului și că Primăria a extins abuziv suprafața de expropriere ca să facă din actuala curte comună un pasaj care să unească strada Moților cu Parcul Central Simion Bărnuțiu. 

„Stând de vorbă cu domnul [Virgil] Poruțiu, directorul tehnic al Primăriei, l-am întrebat: Dom’ne, poți să modifici culoarul de expropriere? Da, mi-a răspuns. Se poate modifica în minus, adică să se excludă din zona de imobile expropriate tocmai în ideea de protecție socială, că mulți sunt afectați, nu-s plătiți decât la 40% din valoarea proprietății lor și sunt scoși din case, ceea ce pe domnul Boc nu prea îl interesează. Se crede un nou Ceaușescu care, când face așa (gest larg cu mâna, n.red), dispare un cartier întreg!”.

Nicușor a contestat faptul că imobilul pe care îl deține se află pe culoarul de expropriere pentru metrou. Foto: Raul Ștef

Nicușor a fost la Primărie să le spună că n-au nevoie de casa lui pentru a construi gura de metrou. A cerut un nou proiect pentru edificarea aleii pietonale, alte avize, alte studii și aprobări și dezbatere publică. Spune că administrația s-a folosit de un artificiu: au considerat tot lotul de 12 apartamentări, fiecare cu un proprietar diferit, drept o singură parcelă funciară. Cu un drum, concluzionează Nicușor, Primăria face „curat” pe o suprafață care va rămâne liberă la construit și aproape de Centru. 

„Dumneavoastră vă trebuie o suprafață imensă care rămâne, și care după terminarea Metroului este foarte tentantă pentru diverse firme de casă. E un interes să elibereze zona călcând peste, vorba aia, cadavre. Nu e o ipoteză, e un fapt. O mânăreală. Dăm oamenii afară din casă, ca să construim altceva. Premeditare se numește”, e categoric omul. 

Casa lui Nicușor are pe la 70-și-ceva de metri pătrați. E furios că banii din despăgubiri n-o să-i ajungă să cumpere ceva similar și în aceeași zonă. „Cu 100.000 euro îmi cumpăr io altceva în Cluj ultracentral? Nu-mi cumpăr! Trebuie să îmi fac probleme în viață, să-l dau în tribunal, să-mi fac umblări.”

Vecinul lui de la o casă distanță e un pensionar care pe vremuri a lucrat la administrația parcurilor și străzilor, Alexandru Cocan. El nu poate cere scoaterea din culoarul de expropriere, fiindcă e chiar primul de la intrarea în curte. Ar fi acceptat să fie mutat într-o garsonieră, îmi spune trist. Dar nu l-a întrebat nimeni ce vrea. Doar i s-a pus în vedere că trebuie să se mute.

În timp ce vorbim scutură cu degetul, petală cu petală, o crăiță care s-a uscat într-un ghiveci atârnat de gard. „Nu-ți dă nimeni nimic, dar vine să te pună în stradă. Nici pe vremea lui Ceaușescu nu făceau așa. Nu ni s-a spus nimic, nici cât valorează după legea asta a despăgubirilor, nici cât o să primim, ce sume, nimic de la Primărie. Aștept să îmi repartizeze un boschet pe undeva.” 

Locuiește aici din noiembrie 1989, îmi spune cu precizie. Trebuie să fi regretat pe urmă această decizie, care părea bună și la locul ei, când o lună mai târziu prin fața casei lui treceau tancurile și camioanele de militari care opreau mulțimea de manifestanți ieșiți în stradă puțin mai sus, lângă Fabrica de Bere Ursus. Decembrie 1989 s-a dus cu niște morți rămași în stradă, pe Moților.

Apoi, după Revoluție, Cocan a cumpărat trei sferturi din locuință, pe legea 112/1995. Aici i-au crescut copiii. Și tot aici i s-a prăpădit soția, în urmă cu câteva luni. „Știți cine a venit pe la noi? Firmele care au făcut proiectele astea, au intrat în curte și-n casă și-au făcut măsurători. După ce am aflat de problema asta, a venit și boala soției, care a decedat, una peste alta au venit toate. Asta e viața. Să vă spun un lucru, că foarte revoltat am fost pe treaba asta: asta e democrația de junglă! Ce să fac? Poate vine Domnul și mă duce și pe mine acasă și atunci au scăpat de mine.” 

Această curte comună, ca și altele din zonă, păstrează un soi de locuire desprinsă din alte timpuri. E ca și când un bloc la bulevard a fost răsturnat și se întinde la orizontală. Proprietarii și-au îngrădit fiecare în fața intrării o curticică, aici câteva flori de plastic, dincolo o vie umbroasă, apoi câte un petec de gard ferit cu prelată de plante agățătoare din plastic. Pisici leneșe la soare pe pat de frunze de nuc, un cățel care bate din coadă. Nici nu simți că ești în centrul unui oraș aglomerat. Doar dacă te uiți în sus. 

Proprietatea vecină e deja o clădire de birouri construită după toate tipicurile nevoilor corporatiste: suprafață lucioasă din geamuri de sticlă, angajați preocupați de responsabilitatea lor care își flutură cardurile de tag-acces atârnate cu șnur la gât. 

Proprietarul clădirii e un dezvoltator imobiliar cunoscut de toți oamenii din zonă, Sorinel Turcu. În anii din urmă el a fost interesat să cumpere mai multe perimetre alăturate. Bătrânul Cocan îmi povestește cum a venit și la el în bucătărie să negocieze vânzarea apartamentului. Pe atunci trăia și soția lui care nu a vrut să se mute. Iar Turcu, îmi mai spune, s-a zgârcit la 5.000 de euro. Acum și Turcu e pe lista de exproprieri, atât pe persoană fizică, cât și pentru clădirile și terenul aflate în patrimoniul unora din firmele sale, Marimed și Auto Ro International Trans. Doar că el nu locuiește acolo.

Mai spre fundul curții locuia în primăvară Finca Stan. Am cunoscut-o în primăvară, când decizia de evacuare venită de la Primărie a luat-o ca din oală. Era martie și i se dăduseră 2 săptămâni să elibereze spațiul. Abia se mutase acolo, de numai câteva luni, ca să fie mai aproape de fiica ei care lucrează la Cluj-Napoca. Speriată să nu fie scoasă din casă peste noapte, doamna Stan a plecat prima, tocmai la Orșova, locul ei de baștină, unde are o livadă de smochini. 

Când ne-am despărțit, mi-a dat un fost borcan de Nutella cu gem de smochine făcut de ea.

În 2020, în timpul lockdown-ului, Liana Rus și familia ei au fost puși pe lista de exproprieri când Primăria a demarat un proiect de sistematizare și modernizare a unei intersecții pentru străzile Moților-Oțelului-Mărginașă. Ca mai toată Calea Moților, unde curțile vechi se alungesc în parcele locuite de mai multe familii, și aici erau de fapt, mai mulți proprietari. Municipiul a avut nevoie să regularizeze o nouă bandă de circulație și trotuarul din care mușca un colț de clădire. Așa că au cerut demolarea tuturor construcțiilor de la acel număr pe motiv de utilitate publică. 

„Suntem pentru a doua oară puși pe o lista de expropriere. Prima dată, în 2020, am intervenit on-line (fiind pandemia) în ședința CTATU la care era invitat și proiectantul, și era acolo și arhitectul-șef al orașului împreună cu alți arhitecți și domnul primar și le-am expus situația. Adică i-am rugat să reanalizeze nevoia de a expropria 375 mp de construcții și aproximativ 850 mp teren, având nevoie în realitate de doar circa 50 mp. La sfârșitul lucrărilor ar fi rămas un spațiu viran neamenajat pentru care trebuiau cheltuiți alți bani. Le-am explicat că nu ne opunem proiectelor pentru comunitate, că se vede cum Clujul se dezvoltă, dar i-am rugat, în același timp, să ia doar atât cât au efectiv nevoie pentru proiectul de reamenajare a intersecției”, spune Liana Rus. 

În acea ședință, proiectantul a recunoscut că el nu a fost niciodată în teren, ci a studiat amplasamentul prin satelit.

Doi ani și jumătate mai târziu, familia a aflat că a venit o a doua expropriere peste ei. De data aceasta li s-a comunicat că nu se mai poate întoarce proiectul tehnic, fiindcă altminteri se vor pierde fondurile europene pe care se baza întregul proiect. Casa se află tot la periferia zonei afectate de expropriere, fiind vizată drept colțul organizării de șantier pentru Stația Florilor. 

Aceasta ar urma să fie săpată în fața Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV), situată la circa 200 de metri de casă. „Au nevoie de o fâșie în medie de aproximativ 1 metri lățime și 10 metri lungime, adică de o suprafață de 10 mp. Casa mea și a vecinei mele și acești 10 mp de teren apar în HG. Restul terenului nu. Eu cred că proiectantul s-a încurcat, fiindcă planul a fost făcut înainte de exproprierea anterioară, cea pentru modernizarea intersecției și înainte să fie expropriați deja cei a căror casă a dispărut între timp, de altfel. Vedeți cât loc este liber și a fost despăgubit deja și este la dispoziție!” 

Decizia de evacuare a venit abia pe urmă. Este incredibil ce se întâmplă - mi-a spus. Abia scăpaseră de prima evacuare. În plus, Primăria le pusese în vedere să își repare fațadele de la stradă ale caselor chelite de vecini și care rămăseseră ca după război în urma demolărilor ce făcuseră loc unui spațiu verde cu gazon amenajat. Oamenii au strâns cureaua, și-au reparat fațadele fiecare cum a putut. Apoi, când casele au fost gata, li s-a spus că vor fi demolate.

Ulterior emiterii HG-ului care prevede lista imobilelor expropriate a apărut în colțul casei un proiect pentru construcția unei parcări de biciclete, pentru care ar fi nevoie de o săpătură de 15 metri, 10 metri în diametru, cu lift. Și asta după ce oamenii au insistat să afle motivul pentru care își pierd casele.  

Pentru partea de clădire demolată deja în 2020, familiile care trăiau acolo au primit circa 60.000 de euro pentru 125 mp și puțin peste 80.000 de euro pentru terenul aparținător. Au plecat cu japca, îmi povestesc vecinii, și o vreme au trăit într-o cabană la munte, fără apă curentă. Apoi și-au găsit o locuință în Florești - o comună alipită de marele oraș. Pe altă stradă mai jos, Mihai Eminescu, un proprietar își va pierde casa pentru 15 cm necesari șantierului de Metrou. 

Veștile sunt neliniștitoare. Nu doar că oamenii nu știu cât timp mai au de stat în casele lor, cu o decizie de evacuare în vigoare, dar cu un șantier de lucrări despre care nu se știe când și dacă va mai începe. În plus, mai circulă și planșe și proiecte paralele în care, pe actualele amplasamente de case, figurează blocuri ce par că așteaptă să fie construite. 

Pe terenul care aparține curților aferente proprietăților listate pentru expropriere, apărea în 2020, un bloc cu 4 etaje, P+4 (în partea din dreapta sus a imaginii).

Sunt ore când orașul fierbe, la propriu. De la căldura degajată de trafic, de la nervii șoferilor. Și asta pentru că, în lipsa unei centuri ocolitoare, tot traficul de navetă se desfășoară chiar pe aici, pe aceste artere supuse acum intervenției masive, Moților-Memorandumului-21 Decembrie 1989. Este, practic, o stradă lungă-lungă dintr-o parte într-alta a orașului, care primește denumiri diferite după câte o intersecție mai mare. Și tot pe aici ar urma să treacă, prin subteran, linia pentru metrou. La jumătatea distanței dintre Piața Mărăști și Regionala CFR e tot o zonă nevralgică, unde s-a construit masiv în ultimii ani. Complexul The Office - un orășel de clădiri-birou în sine e chiar acolo și va avea și stația lui de metrou. 

Ca să facă loc pentru săpătură, vor fi expropriate, printre altele, un spațiu expozițional cu iz de anii 2000, părăsit, în care mi-amintesc că se vindeau canapele tapițate. Când te uitai la ele prin fereastră, parcă simțeai deja mirosul de praf din perne. Dar pe listă sunt și mai multe asociații maghiare care împart o adresă și o curte. De fapt, numai una dintre ele a fost listată pentru despăgubiri, Asociația Agricultorilor Maghiari din România. Celelalte, deși sunt proprietare, nu figurează în lista Guvernului. 

Societatea Maghiară Tehnico-Științifică din Transilvania (EMT) are sediul în acest spațiu din 1994. E co-proprietară pe o treime din suprafață. Cea de-a treia parte e a Societății Bolyai. 

Horváth Erika e directorul executiv al EMT. Spune că, după apariția HG-ului, asociațiile au sesizat Primăriei faptul că nu se regăsesc pe lista despăgubiților, dar că de atunci nimeni nu le-a mai comunicat nimic. Nici că s-ar fi corectat eroarea. Nici că nu se poate corecta.

„Un cerc prea mic ia decizii prea mari în orașul acesta, poate greșesc, dar asta este impresia mea. Votează acolo niște lucruri care vor afecta un oraș întreg și care cred că nu vor fi finalizate niciodată. Nicio înștiințare nu a venit. Acum mă gândeam să plătesc a doua parte a impozitului anual și nu știu ce să fac, oare să plătesc? Mai suntem proprietari?”, se întreabă Horváth Erika. 

E o mansardă primitoare din lemn, pe care se cațără un ficus uriaș ce pare de-o vârstă cu democrația românească. Mai multe femei lucrează aici organizând conferințe științifice și cursuri de fizică, chimie, informatică sau științele naturii pentru elevi. Au și o editură, unde scot caiete de exerciții în limba maghiară. 

Doamna Horváth ne conduce spre ieșire. „Știți ce-am auzit? Că se prognozează că 164.000 de mii de oameni vor folosi Metroul. Păi, la metroul din Budapesta, linia numărul 2 e folosită de 200.000 de persoane și e cea mai utilizată, e full toată ziua. De unde atâția călători pe zi la Cluj? Vă dați seama? Acolo e o capitală cu vreo 1.8 milioane de locuitori. Clujul are astăzi vreo 300.000 de locuitori. Eu, dacă locuiesc și lucrez pe axa astalaltă din Gheorgheni în Mărăști, de exemplu, niciodată n-o să mă urc în Metrou. Nu știu cum s-au făcut aceste calcule.”

Curte din cartierul Mărăști, care va fi demolată pentru a face loc unei stații de metrou. Foto: Raul Ștef

Printre beneficiarii celor mai consistente despăgubiri datorate de stat expropriaților de pe coridorul liniei de Metrou se numără chiar Primăria Cluj-Napoca. Potrivit centralizării realizate de PressOne pe baza HG 1327/2023 sunt transferate în domeniul public al statului curți, construcții, terenuri sau teren agricol aflat în domeniul privat al municipiului. Valoarea despăgubirilor este de circa 6,6 milioane de euro (32.8 milioane de lei). Pe listă apare chiar și o expropriere de 1 mp la valoarea de  4.715,00 lei. 

Printre proprietățile mari expropriate se numără cele ale USAMV-ului, Universității de Medicină și Farmacie (UMF) din Cluj-Napoca și ale Arhiepiscopiei Clujului. PressOne a remis solicitări de informații către toate aceste trei instituții publice, dar nu am primit niciun răspuns până la publicarea acestui text. 

Într-un răspuns al Primăriei din 11 septembrie 2024 se arată că procedurile de expropriere se află „în faza întocmirii documentațiilor individuale pentru fiecare imobil expropriat ce au fost depuse la OCPI Cluj, ulterior încheierii acestei etape expropriatorul va notifica persoanele expropriate în vederea prezentării la Comisia pentru acordarea despăgubirilor și eliberării acestora”. Banii de expropriere sunt consemnați. Dar încă nu sunt la dispoziția foștilor proprietari. 

Banii plătiți de Guvern au fost virați în februarie 2024 într-un cont deschis la Banca Transilvania, în cuantum de 283.182.098,36 lei.

Locuire pe stil vechi în Clujul care se pregătește să fie șters de pe hartă, ca urmare a exproprierilor pentru șantierul Metroului. Foto: Raul Ștef

În ultima sa ieșire publică (23 septembrie 2024), primarul Emil Boc a dat de înțeles că banii europeni pe care se bazau primele etape de lucru pe șantierul metroului clujean pot fi încă obținuți. Apoi a plusat și a spus că Guvernul s-a angajat printr-un act adițional să vireze 2 miliarde de euro pentru cheltuielile prezente și viitoare ale proiectului Metroul-de-la-Cluj, bani proveniți din obligațiunile verzi. 

„Pe lângă finanțarea din PNRR, avem finanțarea din obligațiuni verzi. Cea din PNRR este menținută. Scrie în contract. Ea există.” - a repetat Emil Boc. O zi mai târziu, primul ministru Marcel Ciolacu, într-o discuție postată pe Instagram de deputatul Sabin Sărmaș, a spus că proiectul Metroului a pierdut banii de la Bruxelles. 

„Cei 300 de milioane de euro din PNRR pleacă, garantez. Nu vor accepta [reprezentanții Comisiei Europene n.r.] să intre să continue să finanțeze un proiect despre care ei au anumite suspiciuni. Îmi pierd timpul să stau să dau explicații. E o investiție mare, declanșată”, a spus Ciolacu. 

Cu o finanțare incertă și un calendar de implementare întârziat, povestea Metroului devine tot mai necredibilă pentru clujeni, chiar dacă datorită ei actuala administrație și-a securizat încă un mandat în urma alegerilor din iunie 2024. Singura certitudine rămâne că zeci de persoane care s-au nimerit în calea lui, au fost scoase din case și și-au pierdut proprietățile.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€