Manipulează meteorologii datele pentru a crea impresia unei încălziri globale? Care este adevărul?

Ca în fiecare vară cu temperaturi record și caniculă îndelungată, spațiul public românesc a fost inundat în ultimele săptămâni de povești și comparații cu verile de odinioară, când aerul din București era atât de fierbinte încât bunicii ne înveleau din cap până în picioare cu cearșafuri ude. Poveștile de tipul acesta – adevărate sau nu – sunt folosite de anumite voci ca reacție la burtierele de știri care anunță noi și noi recorduri caniculare, dar și pentru a nega sau minimiza impactul schimbărilor climatice. 

Vrem să putem investiga în profunzime evenimentele care afectează viața de zi cu zi a românilor. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

„Mereu a fost cald vara și de cele mai multe ori a nins iarna”, concluziona Dan Negru într-o postare de pe Facebook din 2022. Un an mai târziu, avocatul Gheorghe Piperea soma Administrația Națională de Meteorologie (ANM) să-i răspundă următoarelor nelămuriri: 

• Cum se calculează, oficial, temperatura exterioară?
• De ce, în unele zile, telefonul îi arată că afară sunt 35 de grade, iar bordul mașinii și televiziunile arată 42 de grade sau 47,5 grade?
• Este posibil ca temperatura la umbră să fie mai redusă decât cea la soare?
• Ce înseamnă și cum se măsoară temperatura resimțită?

Postarea a stârnit amuzament în mediul online, dar mulți dintre fanii avocatului și alți români par cu adevărat derutați de metodele contemporane de măsurare a temperaturii. Pentru a aduce puțină claritate asupra subiectului, am stat de vorbă cu experți din domeniu care ne-au explicat felul în care meteorologii și climatologii moderni măsoară temperaturile, instrumentele pe care le folosesc, factorii de care țin cont, dar și felul în care au evoluat, de-a lungul anilor, metodele de cercetare meteorologică.

Cum se măsoară temperaturile de care auzi la meteo

Potrivit unui răspuns oficial transmis de ANM, Organizația Meteorologică Mondială recomandă ca temperaturile reale, adică cele de care auzim în timpul buletinelor de știri sau pe care le vedem în aplicațiile de telefon, să fie măsurate în zone rurale, ferite de influența aglomerărilor urbane. În orașe, unde există multe suprafețe de beton/asfalt și surse suplimentare de căldură, precum mașinile sau centralele termice, se formează așa-numitele „insule de căldură”. Adică temperaturile sunt mai mari decât ar fi în mod normal, în absența intervenției umane. 

De aceea, atunci când meteorologii și climatologii spun că temperatura medie globală a crescut cu un grad Celsius în ultimii 100 de ani, se referă, în general, la valori măsurate în stații meteo aflate în afara marilor aglomerări urbane.

Reprezentativitatea unui loc în privința măsurării temperaturii aerului este împărțită în cinci clase, unde prima este cea mai apropiată de condițiile ideale, iar a cincea clasă este necorespunzătoare pentru efectuarea măsurătorilor. 

„Aceste clase trebuie revizuite în mod periodic la stațiile înființate, astfel încât să fie surprinse evoluțiile apărute în mediul înconjurător. Criteriile cele mai importante de care ține cont clasificarea se referă la caracteristica terenului, acoperirea terenului, distanța față de surse de căldură, de suprafețe de apă și de regiuni umbrite când Soarele este mai sus de 5 grade”, susține Ancuța Manea, șefa Laboratorului de Metodică Meteorologică din cadrul ANM, într-un răspuns transmis PressOne. 

1973 – 1989= 19 zile de 35C+
1990 – 2006= 27 zile de 35C+
2007 – 2023*= 67 zile cu 35C+ *până pe 19 iulie 2023

Numărul de zile cu temperaturi egale sau mai mari de 35C înregistrate la stația meteo Băneasa în ultimii 50 de ani

Pentru un plus de acuratețe, instrumentele de măsurare sunt poziționate la înălțime și în adăposturi (deci la umbră) ce le feresc de acțiunea directă a razelor solare. Conform recomandărilor Organizației Meteorologice Mondiale, termometrele ar trebui poziționate la o distanță de sol cuprinsă între 1,25 metri și doi metri (în România sunt la doi metri). Dacă sunt puse mai jos de atât, apare riscul ca valorile înregistrate să fie perturbate de schimburile de căldură ce au loc la suprafața solului.

Pe lângă faptul că le feresc de acțiunea directă a energiei solare, rolul adăposturilor este și de a elimina influența radiației infraroșii degajată de obiectele din jur, se arată în același răspuns oficial transmis de ANM. De asemenea, dacă n-ar fi protejate de adăposturi, datele colectate de instrumente ar risca să fie denaturate de acțiunea vântului și a precipitațiilor atmosferice. 

Un bord de mașină care a stat în soare și a primit căldură din mai multe surse n-are aceste condiții propice de măsurare a temperaturii aerului, de aici și valorile mai mari pe care le înregistrează.

De ce se vorbește tot mai des despre „temperatura resimțită”?

Subtextul postării lui Piperea este că meteorologii și ceilalți specialiști din cadrul ANM ar manipula datele și ar raporta temperaturile în mod diferit pentru a crea impresia că există un trend de încălzire. Valoarea care pare să-l deruteze cel mai tare este cea a „temperaturii resimțite”, un concept tot mai des menționat în buletinele meteo din ziua de azi. Dacă temperatura reală este cea măsurată de stațiile meteorologice în niște condiții foarte specifice, cea resimțită este temperatura pe care o experimentează fiecare om când iese afară.

La nivel internațional nu există o metodă unitară de a-i calcula valoarea, susține ANM, fiind corelați mai mulți parametri meteorologici. În România sunt luați în considerare factori precum temperatura aerului la doi metri, gradul de acoperire cu nori, umezeala relativă a aerului, viteza vântului și radiația UV efectivă.

Astfel, iarna, când vântul suflă cu putere, temperatura pe care o resimțim va fi mult mai scăzută decât cea măsurată în adăposturile meteo, în timp ce gradul ridicat de umiditate din perioada verii va crește gradul de disconfort termic, spune Arina Haliuc, expertă în paleoclimatologie, climatologie istorică și impactul schimbărilor climatice asupra mediului și societății.

Cercetătorii vorbesc despre temperatura resimțită încă de la începutul secolului 20, iar după 1980 a devenit folosită la scară largă, pentru a ilustra efectele vremii asupra organismului uman. Se folosește frecvent în scenariile care vizează siguranța la locul de muncă, pentru că le indică oamenilor cât de sigur este să lucreze în anumite medii, în anumite perioade ale anului, susține Arina Haliuc.

În legislația românească, de exemplu, există o ordonanță de urgență din 2000 care explică ce este aceea o „temperatură extremă” și ce măsuri trebuie aplicate de angajatori pentru a proteja muncitorii.

„(…) prin temperaturi extreme se înţeleg temperaturile exterioare ale aerului, care:

a) depăşesc +37°C sau, corelate cu condiţii de umiditate mare, pot fi echivalate cu acest nivel;

b) scad sub -20°C sau, corelate cu condiţii de vânt intens, pot fi echivalate cu acest nivel”, se arată în OUG 99/2000.

Pentru a ameliora efectele temperaturilor extreme, aceeași ordonanță le cere angajatorilor să reducă intensitatea și ritmul activităților fizice, să asigure ventilație la locurile de muncă, să alterneze „efortul dinamic” cu cel static și să acorde perioade de repaus în locuri umbrite, în care există curenți de aer.

Explică schimbările de metodologie încălzirea din ultimul secol?

Ideea că specialiștii ar manipula temperaturile din trecut și ar inventa concepte sau instrumente de măsurare noi nu este nici nouă, nici foarte românească. Meteorologii din Statele Unite, Marea Britanie, Australia și Spania sunt acuzați de ceva timp că ar fabrica date sau că ar controla vremea prin chemtrails, iar unii dintre ei au ajuns chiar să fie hărțuiți și amenințați de persoane care neagă schimbările climatice.

Realitatea este că în ultimele secole, odată ce știința și tehnologia au avansat, metodele și instrumentele de măsurare a temperaturii au suferit modificări și au existat, într-adevăr, niște ajustări. Pe vremuri, de exemplu, ANM folosea termometre cu mercur și alcool fixate pe suporturi metalice și protejate de adăposturi meteorologice.

Începând cu anul 2001, rețeaua națională de stații meteorologice s-a automatizat și temperaturile raportate astăzi sunt măsurate cu niște traductori (protejați și ei de adăposturi), care măsoară temperatura aerului la foc continuu. 

„(n.r. traductorii) determină temperatura aerului prin convertirea valorilor variației unei rezistențe electrice. Sunt montați într-un adăpost care le protejează de influența directă a radiațiilor, precipitațiilor și a vântului. (…) În ceea ce privește ideea că aceste traductoare ar furniza date diferite față de termometre, în meteorologie au fost defășurate programe de măsurători paralele care au demonstrat fiabilitatea traductorilor automați”, susțin reprezentanții ANM într-un răspuns transmis către PressOne.

Creșterile de aglomerări urbane, modificarea criteriilor de poziționare a stațiilor meteorologice, schimbările de metodologie în măsurarea temperaturii mărilor și oceanelor, înmulțirea stațiilor meteo – sunt alți factori care ar putea produce anumite inconsistențe între prezent și trecut, se arată într-o analiză NASA care justifică nevoia cercetătorilor de a face ajustări.

Ele nu au rolul de a crea falsa impresie că există un trend de încălzire, așa cum insinuează cei care contestă schimbările climatice. De multe ori se întâmplă chiar invers. 

„Când sunt luate în calcul ajustările făcute la toate stațiile meteo, observăm că în jumătate dintre cazuri reduc percepția de încălzire. De exemplu, o stație din Darwin (Australia) și-a ajustat datele pentru a indica mai multă încălzire, pentru că s-a ținut cont de o mutare și schimbare de adăpost din anii ‘40.

În același timp, însă, o stație din Tokyo a redus temperaturile pe care le raportează, pentru că a început să țină cont de insulele de căldură produse de extinderea orașului”, se arată într-o analiză realizată de Carbon Brief, o publicație de specialitate din Marea Britanie. 

De unde știm ce temperaturi erau când nu existau termometre care să le măsoare?

În paralel cu nelămuririle sale legate de metodele contemporane de măsurare a temperaturii, avocatul Gheorghe Piperea nu înțelege nici de ce unele televiziuni își permit să spună că în ziua X s-a înregistrat cea mai ridicată temperatură din ultimii o sută de mii de ani. 

„O tv din România a descoperit că Omul de Cro-Magnon avea o foarte avansată tehnologie de măsurare a temperaturii”, se amuza avocatul într-o postare virală de pe Facebook.

Într-adevăr, acum 100 de mii de ani nu existau termometre. Însă, susține Arina Haliuc, cercetătorii pot analiza chimic, fizic și biologic ghețarii, coralii, sedimentele din ape (lacuri, mări, oceane) și inelele de creștere a copacilor pentru a aproxima temperaturile de odinioară.

„Aceste arhive naturale sunt sensibile la modificările aerului și le înregistrează sub forma unor markeri fizici, chimici și biologici cunoscuți drept indicatori sau martori. Perioda acoperită de aceste arhive se întinde pe milioane, mii, sute sau zeci de ani, iar informațiile obținute sunt introduse în modele matematice pentru a face prognoze”, explică cercetătoarea română.

Conform celor spuse de specialiști, nu putem spune cu exactitate că anul acesta este cel mai cald an din ultimii 120.000 de ani, pentru că putem măsura doar media temperaturilor globale sau regionale din trecutul atât de îndepărtat, iar nu temperatura dintr-un an anume.

Dar putem cu siguranță să spunem că am intrat deja într-un teritoriu climatic similar cu cel din perioada maximă de încălzire din Eemian, ultima perioadă interglaciară de acum 120.000 de ani, în care existau hipopotami pe Tamisa, oceanul planetar era mai ridicat circa 6-9 metri și pădurile ajungeau în zone mult mai nordice decât acum. Efectele unor astfel de schimbări astăzi ar pune în pericol miliarde de oameni, în special în zonele costiere.

Diferența principală o face încălzirea extrem de abruptă din timpurile noastre, coroborată cu creșterea la fel de abruptă a nivelului de CO2 din atmosferă, care va duce la depășirea rapidă a valorilor maxime de acum 120.000 de ani, la acidificarea oceanului și la schimbarea curenților oceanici de care depinde clima blândă din Europa și America de Nord, cu rezultate extreme pentru fauna și flora globală, inclusiv în România. Indiferent dacă oamenii înțeleg sau nu cum se măsoară temperatura.