Mănâncă, roagă-te, urăște

Bianca Felseghi

Senior Editor

Două întâmplări cu asiatici acuzați că mânâncă pisicile și câinii românilor ne arată o față ascunsă a proverbialei noastre ospitalități.

Pe 3 iunie 2022, o postare pe grupul Protecția Animalelor Cluj relatează o scenă halucinantă: un asiatic, pieton, mergea cu o pisică moartă - din care curgea încă sânge - atârnată de rucsac. E o imagine mentală greu de uitat. Episodul ar fi fost văzut de un bărbat prins în trafic, aflat într-o mașină în trecere. Fiica martorului este cea care povestește întâmplarea pe Facebook cu detalii grafice de mare impact emoțional. În plus, ea mai face și următoarea adnotare: tatăl ei ar fi strigat din mașină la omul, care după toate probabilitățile a ucis pisica, iar acesta „râdea și îi făcea semne că e pentru mâncare”. Postarea conține și un avertisment, adresat locuitorilor din zonă: „Atenție pe zona Baciu, țineți-vă animalele în casă!”

Postarea adunase până pe 5 iunie 92 share-uri, 72 de comentarii și 117 reacții, majoritatea de furie. 

Contributoarea revine câteva ore mai târziu să mai facă o completare: ea a sesizat Poliția, care i-ar fi răspuns la telefon că se „știu de cazurile astea, sunt mai multe raportate, dar nu îi pot identifica (pe făptași, n.red) pentru că oricum toți asiaticii arată la fel și că într-un final vor trebui să se adapteze totuși la legile din România”.

Nu e primul caz de cruzime împotriva animalelor atribuit unor imigranți din Asia în România. În urmă cu doi ani, tot în județul Cluj, un sat întreg s-a întors împotriva unor muncitori din Vietnam, pe care i-a acuzat că le decimează câinii, tot pentru a-i mânca.

Am vrut să vedem ce e adevărat și ce e prejudecată în aceste povești care animă discuțiile din mediul online și sunt preluate de ziarele locale și apoi chiar de presa națională. A fost sau n-a fost soluționat dosarul „vietnamezilor-mâncători-de-câini” de acum doi ani și jumătate?  

Psihologii români nu sunt evaluați psihologic la intrarea în profesie. Verificarea periodică a sănătății lor mintale, doar o „obligație morală”

„Ce pârghii de monitorizare a bunelor practicii există după câștigarea dreptului de practică autonomă?”, s-a întrebat PressOne. 

Apă și talpă. Să alergi toată Via Transilvanica. Și să rămâi în viață.

Aceasta este povestea unui documentar de lung metraj care tocmai a intrat în cinematografe. Filmul e un must see, nu doar de către pasionații de alergare sau fanii Via Transilvanica. Este pur și simplu un film onest, dinamic, care conține fascinante felii de viață. E genul de film care pare prea scurt. Când se termină simți că ai fi vrut să mai vezi.

Postarea de la care am plecat

Sursa: Grupul de Facebook Protecția Animalelor Cluj 

Întâmplarea ar fi avut loc la 7:30 dimineața. Aparent scena s-a petrecut în timpul unei ore de vârf, coloanele de mașini stagnau în trafic, astfel că martorul citat de fiica lui ar fi apucat să vadă bine toate detaliile descrise. 

Persoana care a postat atenționarea a reacționat mai departe la comentariile unor membri ai grupului, care s-au arătat sceptici față de întâmplarea descrisă: „Înseamnă că nu cunoașteți celelalte cazuri în care au prins și au mâncat câinii de pe la firmele unde lucrau”.

Reacțiile n-au întârziat să apară.

Gura lumii: „Ne aduc tot felul de canibali” 

„Sunt slabe șanse (să fie prinși, n.red), dar măcar există, decât că la ei că îs ca și canibalii acolo, oricum populația cam e de vină pentru venirea lor… dacă exista forță de muncă și pe domeniile pe care ei lucrează, nu ar fi venit, dar la noi unii mai bine stau să cerșească decât să lucreze ceva…”

„Și zice lumea că nu e ok să fii rasist, când ăștia vin la noi în țară și ne mănâncă animalele de companie. Mai rapid ne-ar aresta pe noi pt organizarea unei mișcări extremiste dacă am încerca să ne strangem împotriva lor, decât să-i aresteze pe ei că ne omoară animalele. # Numa' zic. # țară de cacao”

„Să plece acasă la ei și să mănânce ce vor, scârboșii, să ne lase animalele în pace...!!!”

SURSA: Selecție de comentarii de pe grupul de Facebook Protecția Animalelor Cluj

Ați citit doar o parte dintr-o sumedenie de comentarii alimentate de subiectul care s-a dezbătut și mai abitir odată ce o publicație locală a preluat postarea și a transformat-o în „știre”. Care apoi a fost preluată ca un soi de fapt divers și în media națională.

Unul dintre comentatorii textului apărut în publicația știridecluj.ro relatează că el însuși a văzut în săptămânile din urmă, în aceeași zonă a orașului, o familie de indieni care purtau haine tradiționale și, la fel, duceau cu ei cadavre de animale sacrificate pentru mâncare. 

Vietnamezii acuzați că au mâncat un câine. Ce și cât este adevărat? 

„Precedentul” câinilor mâncați de angajații unui abator dintr-o localitate apropiată de Cluj-Napoca - invocat drept argument pe grupul de Protecție a Animalelor Cluj - a avut loc în februarie 2020. Ca și acum, povestea s-a rostogolit în presa locală, apoi a fost preluată de site-uri naționale, într-un fel de spirală a fricii îndreptată împotriva muncitorilor proveniți din Asia și care sunt tot mai prezenți pe piața muncii din România.

Potrivit unui răspuns obținut de PressOne de la Parchetul de pe lângă Judecătorie Huedin cert este numai că exista un câine, care a dispărut sau care a fost ucis. 

„Cercetările sunt efectuate față de faptă, nefiind identificat autorul până în acest moment”, arată procurorii cazului. Chestionată despre mersul anchetei, Poliția Cluj nu a reușit să remită un răspuns concludent după două săptămâni, ci a cerut extinderea termenului legal pentru a da un răspuns la întrebarea: au mâncat sau nu în 2020 vietnamezii de la Gilău câinele de pază al instituției? 

Aș reveni, cu voia dumneavoastră, la cronologia acestei saga rurale petrecute în urmă cu doi ani și jumătate: la sfârșitul lunii februarie 2020, vestea că niște vietnamezi din Gilău ar fi mâncat un câine s-a inflamat cu viteza incendiilor australiene și a șocat o întreagă comunitate. 

Pe de altă parte, știrea n-a fost o surpriză, am putea spune, fiindcă „toată lumea știe”, nu-i așa, că vietnamezii ucid și gătesc câini. Și parafrazând manualul de bune practici în jurnalism, nu e o știre când câinele mușcă un om, ci când omul mușcă din câine. 

La fel ca în cazul recent al pisicii, singura certitudine atunci a fost că Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin înregistrase un dosar penal cu privire la mai mulți vietnamezi, angajați la un abator din comuna clujeană Gilău, acuzați că ar fi furat și mâncat un câine. Procurorii au început în 2020 să caute făptuitorii. Poliția rurală din Gilău, care a început o investigație după ce a primit un apel prin 112, nu a reușit să identifice suspecții în cauză. Dar încă îi caută. E 2022.

La Ditrău, imigranții au fost acuzați că murdăresc pâinea cu mâinile lor negre. Foto: Codruța Simina

Într-un fel, cazul Gilău este un Ditrău mai sângeros. În județul Harghita, comunitatea s-a aliat împotriva a doi sri lankezi, și din cauză că aceștia le atingeau pâinea cu mâinile lor negre. În județul Cluj, cei care au forțat limitele conviețuirii par să fie niște lucrători din Vietnam. Pe urmele lor au fost puse poliția și procurorii.

Dar să începem cu începutul. 

Care este știrea? 

Pe 26 februarie 2020, Ziarul Clujean publica în exclusivitate informația potrivit căreia cetățenii vietnamezi din Gilău erau cercetați că au furat un câine, l-au tranșat și l-au mâncat parțial. Bucăți din patruped ar fi fost ridicate de anchetatori din frigiderul suspecților. 

Informația „pe surse” este confirmată de reprezentanții Inspectoratului Județean de Poliție, cărora li se ceruse o reacție. Comunicatul IPJ Cluj de mai jos este, ulterior, preluat de mare parte din presa locală:

„La data de 22 februarie, în jurul orei 08:40, poliţiştii din cadrul Secţiei 6 Poliţie Rurală Florești au fost sesizați prin apel de urgență 112 cu privire la faptul că persoane necunoscute au sustras și probabil ucis un câine de rasă comună care se afla în curtea Castelului Rakoczi Banffy din comuna Gilău. Polițiștii s-au deplasat la fața locului și au demarat cercetările pentru stabilirea exactă a stării de fapt, identificarea autorilor și luarea măsurilor legale. În cauză a fost înregistrat un dosar penal sub aspectul comiterii infracțiunilor de furt și uciderea animalelor cu intenție fără drept". 

Care e delictul? 

Legea românească pedepsește uciderea animalelor fără drept, cruzimea față de animale, maltratarea și schingiuirea lor.

Poliția și procurorul sesizat, de la Parchetul de pe lângă judecătoria Huedin, au cerut expertizarea unor bucăți de carne, pe care le-au ridicat dintr-un frigider aflat în incinta Abatorului Puiul Regal, unde sunt angajați vietnamezii. Carnea a fost trimisă la Laboratorul de Anatomie al Universității de Științe Agricole și de Medicină Veterinară Cluj-Napoca (USAMV). Specialiștilor li s-a cerut să confirme dacă carnea confiscată este sau nu de câine. 

În anchetă s-a implicat și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Cluj (DSVSA). Instituția a trimis doi inspectori pe teren. Rolul lor a fost să verifice în ce fel „carnea de origine necunoscută a venit în contact cu linia de producție” a abatorului. La sfârșitul investigațiilor, directorul Nicolae Pivariu a răsuflat ușurat: inspectorii au concluzionat că frigiderul din care s-a ridicat carnea crudă pentru probe nu se afla în incinta spațiului de producție, ci era folosit în mod particular de angajați. „Iar ăsta e cel mai liniștitor lucru”, a spus doctorul Pivariu, răspunzând întrebărilor reporterului PressOne. 

În 2020, la Hîrșova, județul Constanța, 30 de muncitori rămași blocați în România s-au apucat să gătească plante de lângă bloc atunci când au rămas fără mâncare. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Până în seara zilei de 27 februarie 2020, nicio probă analizată de USAMV nu fusese finalizată astfel încât să se poată confirma fără dubiu că acel câine dispărut s-ar fi aflat, de fapt, în frigiderul vietnamezilor. Cu toate acestea, informațiile din presă raportau că „primele analize” ar fi arătat că e vorba de carne de câine, încă din seara precedentă. 

Tot pe 27 februarie, Poliția clujeană a confirmat la solicitarea PressOne că probele ridicate au fost depuse la USAMV, pentru expertizare. Până la acel moment, au mai spus reprezentanții instituției, nu mai avuseseră parte de alte plângeri similare. Acest aspect, vom vedea, este important și trebuie reținut. 

Care e frica? 

Un reporter al publicației locale Actual de Cluj s-a deplasat în acele zile de foc la fața locului. În reportajul care a urmat, mai mulți oameni din Gilău au declarat că, pe tot parcursul lui 2019, tot mai mulți câini au început să dispară din sat. Și s-au arătat îngrijorați că de acum omul trebuie să păzească câinele, iar nu câinele omul, cum ar fi fost normal. 

Cel care a tras semnalul de urgență a fost, în acest caz, paznicul domeniului Rákóczi-Bánffy, Cristian Pleșa, poreclit Csúfoló -  „Batjocoritul”, în limba maghiară. Acesta ar fi declarat că în dimineața de 22 februarie 2020 a observat cum câinele care era legat lângă casă dispăruse. În schimb, a găsit urme de sânge, pe care le-a urmărit din aproape în aproape până spre halele în care erau cazați vietnamezii. 

Am încercat să luăm legătura cu procurorul de caz de la Huedin, Adrian Drăgan. Am vrut să aflăm dacă în afara mărturiei celui care a reclamat dispariția patrupedului, polițiștii au mai găsit și alte dovezi temeinice care să conducă la ipoteza că acesta a fost tranșat și mâncat de vietnamezi și să le permită să deschidă frigiderul acestora și să ridice probe de carne dinăuntru. 

Sacrificarea unor animale considerate a fi la fel de inteligente precum câinii ne lasă reci, pentru că ține de cultura noastră națională. Inquam Photos / Casian Mitu

Am primit pe 4 martie 2020 un răspuns din partea Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin în care se arată  că „la acest moment stadiul urmăririi penale fiind in rem – cu privire la fapte (nu sunt suspecţi în cauză)”, organele de Poliţie „derulează încă investigaţii pentru identificarea eventualilor făptuitori.” În iunie 2022, am vorbit totuși cu procurorul Drăgan, care este și purtătorul de cuvânt al instanței. N-a dorit să comenteze cazul. Dosarul e în același stadiu ca acum doi ani și jumătate. 

Alexandru Gudea, prodecanul secției de Anatomie a USAMV - locul unde a fost dusă carnea confiscată pentru identificarea sursei, a precizat, la cererea PressOne că lucrurile sunt „mai complicate”. Gudea a spus că s-a cerut o dublă expertizare a cărnii, de la un alt laborator din cadrul unui alt departament al Universității. Numai că, potrivit informațiilor neoficiale la care am avut acces, niciunul din cele două laboratoare nu au putut determina dacă este vorba de carne de câine sau de miel. 

În plus, USAMV ar fi trimis probele recoltate la București, în speranța că specialiștii din capitală vor putea identifica despre ce carne este vorba. 

Aceiași vietnamezi care mănâncă pisici și câini pot ține ca animal de companie o rasă de porci crescuți în acest scop, cu speranță de viață și inteligență similară cu a câinilor © N Po | Dreamstime.com

Între timp, l-am contactat pe primarul localității Gilău, Dumitru Sfârlea. L-am întrebat de starea de spirit a locuitorilor, dacă se tem de conviețuirea cu vietnamezii angajați la abator și dacă știe să fi dispărut mai mulți câini din sat. 

„Normal că au dispărut câinii, doamnă, că Primăria a încheiat un contract cu o firmă autorizată pentru activități de ecarisaj, din Turda. Ei vin și ridică câinii fără stăpân de pe raza localității, fiindcă se înmulțiseră foarte tare, deja atacau copii pe stradă și nu s-a mai putut. Ultima oară când am primit o informare de la viceprimar și de la omul care se ocupă de situațiile de urgență, a fost vorba de vreo 100 de câini care au fost prinși și duși la centrul de la Turda”, a spus primarul Sfârlea. 

Primarul spune că este surprins de caz, că nu s-ar fi gândit că așa ceva se poate întâmpla și că nu știe la ce s-au gândit acei oameni venind într-o altă țară, cu altă cultură și recurgând la un asemenea gest. Și-a amintit că i-a văzut o sigură dată, de când au fost relocați în Gilău, într-o seară pe când ieșea de la Primărie.  

„Erau vreo 5-6 așa mărunței, cu… figura lor de vietnamezi. Și unul dintre ei avea o plasă plină de bere. No, zic, și ăștia îs bețivi, ca noi?”

Primarul a mai spus că, personal, i se pare ciudat că proprietarul câinelui a sesizat dispariția animalului numai dimineața, deși locuiește la câțiva pași și ar fi trebuit să audă dacă câinele era schingiuit. „Se știe că nu mor așa ușor câinii...”

Când ajută la înlăturarea daunelor de pe urma furtunilor, muncitorii vietnamezi sunt bineveniți. Foto: Octav Ganea / Inquam Photos

Omul a mai precizat că nu dorește să se pronunțe în niciun fel, până la elucidarea cazului. A spus, în schimb, că paznicul castelului Cristian Pleșa și cel care a reclamat posibila infracțiune l-a contactat și pe el în cursul anului 2019 să se plângă că firma de ecarisaj i-ar fi luat din curte un câine, care era legat.

Primarul l-a îndemnat să își recupereze animalul, dacă acesta s-ar fi aflat în proprietatea lui, de la adăpostul din Turda. „Acuma, nu știu ce-o făcut, dacă s-o dus sau nu… Acolo lângă castel e un parc și s-au aciuat o grămadă de câini, apoi dacă sunt ai lui sau ai cui îs, numa’ Dumnezo știe”, a încheiat primarul Sfârlea. 

Tabuuri și ființe semi-umane

La începutul lui 2022, Guvernul a aprobat 100.000 de locuri pentru muncitorii străini care urmează să fie integrați pe piața forței de muncă din România. Hotărârea a venit ca urmare a emigrării în masă a forței de muncă din România în ultimii 30 de ani și după ce, în anul precedent, a fost stabilit inițial un contingent de 25.000 de lucrători străini nou-admişi pe piaţa forţei de muncă, dar care a fost nevoie să fie suplimentat la 50.000, printr-o nouă hotărâre de Guvern. Companiile de recrutare lucrează predilect cu țări din Asia, cum sunt China, Vietnam, Nepal, Sri Lanka, care sunt foarte îndepărtate de modelul nostru cultural. 

Omul de rând din România a auzit de această zonă geografică numai prin intermediul anecdotelor, spune Radu Umbreș, care e antropolog și predă la SNSPA. Prezența tot mai pregnantă în viețile noastre a acestor muncitori străini, a activat, spune el, acest „stereotip facil al consumului de câini și pisici”. 

„În realitate, există într-adevăr anumite zone unde se mănâncă, dar asta nu e o chestiune generalizată în societatea lor. Mai ales dacă sunt percepuți nu doar ca fiind diferiți de noi, ci și periculoși, atunci, fără - eu știu? - fără să fie imposibil să fie adevărat, acest stereotip se răspândește foarte repede, fiindcă e atractiv pentru mintea noastră și se coroborează și cu anumite tensiuni sociale”.

Măcelării care vând carne de cal sunt ceva obișnuit în Franța, Spania, Germania sau Italia. Nu și în România, deși istoric vorbind, românii mâncau și carne de cal © Daniel M. Cisilino | Dreamstime.com

L-am chestionat pe antropologul Adrian Deoancă, care e cercetător la Institutul Francisc Rainer al Academiei Române despre cum practicile alimentare devin granițe între două culturi, de neconceput a fi depășite. 

El a explicat că mâncarea e un mecanism de clasificare culturală și diferențiere socială. 

„Tabuurile legate de consumul de carne – mult mai prevalente în societățile omenești decât cele care vizează plantele – funcționează adesea în această logică a apartenenței sociale și a alterității culturale. De exemplu, tabuul iudaic împotriva consumului cărnii de porc, prohibiția budistă împotriva consumului oricărui tip de carne, sau interdicția impusă de papalitate în secolul 8 convertiților la creștinism de a consuma carne de cal pentru a-i diferenția cât mai clar pe creștini de vandali. Când vine vorba de practici alimentare, alteritatea e exprimată frecvent în termeni de necurățenie fizică și morală cu potențial contagios. 

Atât epidemia de Ebola izbucnită în 2014 în Africa de Vest, cât și pandemia de Covid19 descoperită inițial în China centrală, au fost puse în discursurile vestice pe seama practicilor ‘exotice’ de consum ale localnicilor. Mai aproape de casă, revolta rasistă a localnicilor din comuna harghiteană Ditrău împotriva a doi brutari din Sri Lanka angajați la fabrica locală de pâine se leagă, parțial, de frica de contaminare a unei mâncări de bază de către străinii impuri”, a spus Deoancă. 

Un loc aparte în rândul acestor tabuuri alimentare e rezervat consumului cărnii animalelor de companie. 

Sursa: Grupul de Facebook Protecția Animalelor Cluj

Adrian Deoancă explică: „Cu precădere în societățile euro-americane unde anumite animale – câini, pisici, cai – capătă un statut social semi-uman. Câinii și pisicile se urcă pe fotolii destinate oamenilor, dorm în paturile noastre, câteodată au chiar un loc dedicat la masa familiei, iar unii îngrijitori le sărbătoresc zilele de naștere ca pe cele ale copiilor umani.

Dacă alte animale (porcii, vitele, oile, caprele) sunt tratate adesea ca obiecte anonime, animalele de companie sunt individualizate prin nume proprii, nu de puține ori cu rezonanță umană (câinii Titi și Lola și motanii Sandu și Costel în cazul meu), iar cele cu pedigree au chiar arbori genealogici și li se atribuie relații de rudenie. Potrivit unor antropologi ca Marshall Sahlins sau Nick Fiddes, animalele de companie participă în astfel de societăți ca subiecți semi-umani, iar consumul cărnii lor ne apare drept inimaginabil, echivalentul unei forme de canibalism metaforic.

Cazuri, foarte probabil apocrife, ca cel al angajaților vietnamezi acuzați că ar fi mâncat câinele abatorului din Gilău sau povestea tânărului asiatic în posesia unei pisici moarte, au forță emoțională și pentru că suprapun suspiciunea de deviere morală absolută, peste diferențe fenotipice sau culturale vizibile. ‘Ei’ sunt nu doar diferiți de ‘noi,’ ci, consumând ființe cu statut semi-uman, sunt prezentați drept inferiori, transgresori periculoși ai ordinii naturale, barbari”.

În loc de epilog

În cazul asiaticului pus la zidul infamiei la Cluj, autoritățile s-au mișcat repede și au venit cu un răspuns surprinzător, la doar o zi de la sesizare:

„În urma verificărilor, poliţiştii au stabilit faptul că animalul a fost găsit mort pe stradă de către bărbatul de 55 de ani, care a luat bietul animal pentru a-l îngropa, nicidecum pentru a-l consuma. Bărbatul a dus cadavrul animalului pe şantierul unde lucrează şi l-a îngropat. Ca semn de respect pentru patrupedul fără viaţă, asiaticul a decis să-i îngroape corpul în loc să îl lase de izbelişte pe stradă, au mai precizat poliţiştii.”

Interesant este că vietnamezii au și cimitire pentru animalele de companie - pentru că deși în Asia de Sud-Est sunt consumate 10 milioane de câini și pisici pe an, zeci de milioane dintre locuitorii zonei țin animale de casă pentru companie (câini, pisici, iepuri etc.) la fel ca noi, iar nu pentru mâncare.

44% dintre vietnamezi au declarat că ar refuza să mănânce carnea unor astfel de animale, în timp ce sub 7% dintre indonezieni ar accepta să mănânce. Circa 3% dintre elvețieni mănâncă pisici și câini, conform ONG-urilor de protecție a animalelor. Totuși, nu aleargă nimeni după elvețieni pe stradă.

La fel ca episodul celebru al lebedelor mâncate de romii români la Viena, care a fost de fapt o pură născocire a ziarului The Sun, preluată de mai toată presa, inclusiv de la noi, intrând apoi în subconștientul național, și poveștile - nedovedite până acum - cu asiatici care mănâncă pisici și câini pot fi, de fapt, doar evenimente punctuale sau greșit înțelese, care pot duce la manifestări de ură rasială scăpată de sub control.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€