Procurorul Codruț Olaru, membru CSM și conferențiar universitar, și-a plagiat cap-coadă teza de doctorat intitulată "Particularitățile criminalității organizate în România”. FOTO: Ovidiu Micsik / Inquam Photos

Mâine se joacă soarta plagiatului lui Codruț Olaru: CNATDCU trebuie ia decizia pe baza unui simulacru de raport

  • O comisie de experți susține că teza lui Codruț Olaru nu este plagiată, ci conține doar deficiențe de citare. Raportul comun al experților a fost avizat marți de Comisia de Științe Juridice din CNATDCU.
  • Trei dintre membrii Comisiei de Științe Juridice a CNATDCU sunt în potențial conflict de interese. Aceștia nu au notificat instituția și nici nu s-au recuzat de vot, încălcând regulamentul instituției.
  • Autorii raportului au omis din analiză surse importante care indicau plagiatul – 5 lucrări indicate în sesizare -, motivând că sunt din „ediții vechi sau având accesul parolat, [deci] nu au putut fi procurate”.
  • În fapt, toate sursele omise sunt cărți și publicații românești din perioada 2004-2009.
  • După examinarea parțială a dovezilor, autorii raportului admit că Olaru a plagiat 26 de pagini din teză, care are 249 de pagini, dar spun că lucrarea este una originală și calculează că procentul de „conținut preluat” este de „aproximativ 8%”. De fapt, procentul este de 10,4%.
  • Astăzi se împlinește exact un an de când membrii comisiei de experți au primit acces de la CNATDCU la documentația privind sesizarea de plagiat în cazul tezei lui Codruț Olaru.
  • În cazul lui Ionuț Vulpescu, fostul ministru al Culturii, Comisia de Etică a Universității București a cerut retragerea titlului de doctor pentru 16 pagini plagiate din cele 185 ale tezei. Procentul conținutului reclamat ca plagiat este de 8,6%.

Un inexplicabil aviz de neplagiat asupra tezei de doctorat a procurorului CSM Codruț Olaru a fost votat marți, cu o majoritate zdrobitoare – un singur vot împotrivă – de membrii Comisiei de Științe Juridice din Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU). 

Revoltătoarea decizie se bazează pe o analiză făcută de Comisia de lucru desemnată acum un an de Comisia de Științe Juridice a CNATDCU, care a încălcat în mod flagrant Regulamentul de organizare și funcționare al CNATDCU și nu a respectat procedurile de analiză prevăzute explicit de acesta. 

Un simplu exemplu de încălcare a Regulamentului: concluzia comisiei de lucru, cum că teza este una originală – deși există dovezi care indică faptul că teza e plagiată în totalitate – a fost elaborată fără a fi analizate toate sursele din sesizare și fără a fi luate în calcul toate dovezile care indică plagiatul. 

Cel puțin 50 de pagini din lucrarea științifică a lui Olaru nu au fost verificate de comisia de lucru, motivul invocat fiind faptul că „unele lucrări pretins plagiate, fiind publicate în ediții vechi sau având accesul parolat, nu au putut fi procurate”. 

Respectivele „ediții vechi” – cărți și publicații românești din perioada 2004-2009 – sunt accesibile la Biblioteca Națională a României și puteau fi solicitate chiar de Secretariatul tehnic al CNATDCU pentru a le pune la dispoziția experților, lucru care însă nu s-a întâmplat.

Mai mult, trei dintre membrii Comisiei de Științe Juridice a CNATDCU au votat marți în favoarea lui Olaru, deși se aflau în conflict de interese și incompatibilitate, doi dintre ei fiind colegi la Universitatea „Titu Maiorescu” cu Olaru, iar un al treilea fiind prodecanul Facultății de Drept din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde coordonatorul de doctorat a lui Olaru – Tudorel Toader – este profesor și rector.   

Avizul dat marți pe raportul comisiei de lucru este unul consultativ, chiar dacă acesta a fost însușit de marea majoritate a membrilor Comisiei de Științe Juridice a CNATDCU care și-au exprimat votul. 

Decizia de plagiat sau de neplagiat asupra tezei procurorului Codruț Olaru va trebui luată de Consiliul General al CNATDCU. Acest lucru ar putea să se întâmple chiar mâine, când are loc prima ședință a Consiliului General al CNATDCU din ultimele trei luni. 

O miză prea mare

CNATDCU ar putea pronunța mâine una dintre cele mai importante decizii din ultimii ani: cea care privește suspiciunile de plagiat din procurorului Codruț Olaru – membru-cheie al CSM, fost șef DIICOT și personaj în a cărui carieră figurează, printre altele, spectaculosul salt de la gradul de caporal la cel de general cu o stea în doar trei ani și 10 luni. 

Acum un an și jumătate, în ianuarie 2018, PressOne dezvăluia, în premieră, că Olaru și-a plagiat integral teza de doctorat.

Un al doilea personaj pentru care miza unui verdict de neplagiat este importantă este Tudorel Toader, fost ministru al Justiției, în prezent rector al Universității „Al. I. Cuza” (UAIC), care i-a fost coordonator de doctorat lui Olaru. 

Prof. univ. dr. Tudorel Toader, rectorul Universității “Al. I. Cuza”. Bogdan Danescu / Inquam Photos

În iulie, Toader a fost amenințat cu demiterea, iar UAIC cu desființarea, dacă instituția avea să mai refuze – după un an și opt luni de cereri oficiale neluate în seamă – să-și precizeze punctul de vedere asupra tezei lui Olaru. Printr-un șir de tertipuri administrative, UAIC a blocat până la sfârșitul lui august 2019 procedura de analiză CNATDCU, împiedicând-o să pronunțe un verdict final. 

„Salvarea lui Codruț Olaru se joacă la nivel foarte înalt”

Surse din mediul academic ne-au declarat că de mai multe luni de zile în subteranele Sistemului s-a declanșat o adevărată operațiune pentru salvarea procurorului Olaru de la primirea unui verdict de plagiat, la care s-au raliat inclusiv oameni care au făcut – sau încă fac parte – din serviciile de informații. 

“Am simțit de câteva luni de zile bune că în interiorul Sistemului s-au pus în mișcare tot felul de mecanisme pentru salvarea lui Codruț Olaru”, ne dezvăluie, sub protecția anonimatului, o sursă din mediul academic. 

Unul dintre membrii Comisiei de Științe Juridice cu care am discutat despre posibile intervenții în favoarea lui Codruț Olaru a declarat că nu știe despre așa ceva: „La mine nu a ajuns nimeni. Nu știu despre ce vorbiți, că s-au făcut intervenții. A fost o comisie de experți, ea a luat decizia, noi doar am avizat-o”. 

Speculațiile avansate cu privire la motivele pentru care s-ar pune în mișcare „mecanisme pentru salvarea lui Codruț Olaru” au legătură cu poziția lui în Consiliul Superior al Magistraturii, al cărui rol constituțional este de garant al independenței justiției.

De altfel, „modul în care se votează în CSM” – și rolul lui Codruț Olaru, implicit – sunt, în special de la începutul acestei veri, subiect de știri. Din iunie, CSM e împărțit în două tabere, la scenă deschisă, pe tema instalării Adinei Florea la șefia contestatei Secții de investigare a infracțiunilor din justiție (SIIJ). 

Au fost deja, până acum, șapte tentative de validare a acesteia în funcție – dintre care cinci au eșuat din lipsă de cvorum, în una s-a votat cu 10:9 amânarea deciziei și în ultima, din 15 octombrie, s-a votat cu 9:9, un vot fiind anulat. 

Presa a speculat că votul decisiv – cel anulat – i-ar fi aparținut lui Codruț Olaru (speculația se bazează și pe faptul că în octombrie 2018, când încă era vicepreședinte al CSM, Olaru a semnat avizul negativ pentru instalarea la șefia DNA a Adinei Florea – propusă în funcție chiar de coordonatorul său de doctorat, ministrul Tudorel Toader).

Relația dintre vicepreședintele CSM Olaru și ministrul Toader – antagonistă la momentul octombrie 2018, când cei doi ocupau funcții-cheie în două dintre cele trei puteri ale statului, iar în joc se afla numirea noului procuror-șef al DNA – a început în 2009 ca o relație academică. Atunci Toader i-a devenit lui Olaru coordonator al tezei de doctorat cu tema „Particularitățile criminalității organizate în România”. 

Olaru avea pe-atunci 36 de ani și era șef al DIICOT – și caporal, încă – iar Toader era de ceva vreme decan al Facultății de Drept din Iași și judecător CCR, dar încă nu devenise rector al UAIC. 

Titlul de doctor avea să-i fie acordat lui Olaru – devenit în timpul studiilor doctorale colonel – în 2013, în fața unei comisii din care au făcut parte profesorul Constantin Mitrache și profesorul Anastasiu Crișu (ambii de la Universitatea din București), profesorul Vasile Păvăleanu (de la Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava) și conferențiarul Tudor Plăeșu (de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași) în calitate de președinte.

Raportul comun

După primirea unei sesizări de plagiat într-o teză de doctorat la CNATDCU, Comisia de specialitate – în cazul de față Comisia de Științe Juridice – stabilește o comisie de experți, denumită comisie de lucru, care analizează acuzațiile. 

Cadrul de verificare a unei sesizări de plagiat este prevăzut în Regulamentul de organizare și funcționare al CNATDCU, care a fost încălcat în cazul procurorului Codruț Olaru.   

O analiză a Raportului comun, elaborat de Comisia de lucru, indică mai multe situații în care sesizarea de plagiat nu a fost analizată conform cerințelor din Regulamentul CNATDCU.

În primul rând, o teză de doctorat se analizează în raport cu sesizarea înregistrată la CNATDCU. Acest lucru înseamnă că Comisia de lucru trebuia să verifice dacă toate elementele semnalate în sesizare se confirmă sau nu.

În acest caz, Comisia de lucru a analizat suspiciunile de plagiat folosindu-se aproape exclusiv de sursele online indicate ca fiind surse ale plagiatului. O singură carte în format letric (tipărit), indicată ca sursă pentru mai multe pagini, a fost analizată și anume „Criminalitatea organizată și spălarea banilor”, scrisă de procurorul Gheorghe Mocuța, fost secretar de stat în Ministerul Justiției în perioada în care Olaru era șeful DIICOT.

Alte cinci cărți sau articole, care sunt disponibile doar în format letric la Biblioteca Națională, nu au fost luate în calcul.

Este vorba despre:

(1) volumul “Criminalitatea organizată în domeniul afacerilor”, semnat de Costică Voicu, Adriana Voicu și Ioan Geamănu, Editura Pildner & Pildner din Târgoviște, 2006;

(2) cartea “Traficul de ființe umane. Infractor, victimă, infracțiune”, semnată de un colectiv de autori printre care fostul ministru al Justiției Raluca Prună și avocatul Gheorghiță Mateuț, apărută în 2005 la Editura Asociației Alternative Sociale din Iași;

(3) articolul “Aspecte generale privitoare la organizațiile criminale”, semnat de Nicu-Damian Barbu, apărut în 2008 în revista Forum Criminalistic;

(4) articolul “Formele de manifestare ale crimei organizate”, semnat de Nicolae Ghinea, apărut în volumul Colecția de articole AIT – 2009;

(5) cartea “Istoria serviciilor de protecție românești”, semnată de Dan Niță și publicată în 2004.

Aceste cinci lucrări se regăsesc plagiate în cel puțin 50 de pagini din teza de doctorat a lui Olaru și, cu toate astea, nu au fost verificate de Comisia de lucru, motivul invocat fiind faptul că „unele lucrări pretins plagiate, fiind publicate în ediții vechi sau având accesul parolat, nu au putut fi procurate”. 

Respectivele „ediții vechi” sunt accesibile la Biblioteca Națională a României și puteau fi solicitate chiar de Secretariatul tehnic al CNATDCU pentru a le pune la dispoziția experților, lucru care însă nu s-a întâmplat.

Temutul cuvânt „plagiat”

De la bun început trebuie menționat un lucru remarcabil: experții din Comisia de lucru reușesc incredibila performanță de a nu folosi nicăieri în analiza lor termenii „plagiat” și „a plagia” – și nici nu fac vreo referire la normele de integritate academică. 

În locul cuvântului „plagiat” avem formulări alternative: rândurile (câte 50), frazele și textele „sunt preluate” sau „sunt reproduse”; între paginile tezei „sunt intercalate texte din […]”; se mai menționează și „decupajul diferit al paragrafelor”

Paginile plagiate – uneori câte 4-5 consecutiv – sunt descrise, în mod sistematic, drept „preluări” pentru care sursele nu au fost indicate din cauza unor „deficiențe de citare”.

Ce a analizat Comisia

Comisia de lucru și-a împărțit raportul de analiză pe două componente distincte:

  • Fotocopiile prezentate de PressOne în articolul din ianuarie 2018, în care am dezvăluit că teza lui Olaru este plagiată și în care, pentru exemplificare, am pus în oglindă 8 pagini din cartea publicată de Olaru după teza de doctorat și diverse surse, cărți, articole sau studii din care a plagiat;
  • Paginile indicate în sesizarea depusă la CNATDCU ca fiind plagiate.

În ceea ce privește cele 8 fotocopii prezentate în ancheta PressOne, comisia a convenit în Raportul comun că procurorul Codruț Olaru „a preluat” conținutul „fără să citeze sursa de informare”.


Cele 8 probe “față în față” prezentare de PressOne în ian. 2018


De exemplu, despre 5 dintre cele 8 fotocopii, Comisia admite că acestea sunt „preluate” din cartea „Criminalitatea organizată și spălarea banilor”, scrisă de procurorul Gheorghe Mocuța.

„Această carte nu este citată în notele de subsol și nici nu se regăsește în lista bibliografică a tezei de doctorat”, se precizează în raport.

Când vine vorba despre analiza paginilor indicate ca fiind plagiate în sesizare, lucrurile devin foarte neclare, chiar imposibil de înțeles. 

Cei trei experți au convenit să menționeze în raportul lor numărul de rânduri „preluate” din sursele indicate în sesizare – și nu numărul de rânduri plagiate de Codruț Olaru în teza lui.

Astfel, aflăm că acesta „a preluat” 671 de rânduri din lucrările altor autori, dar nu știm exact cât înseamnă asta în număr de rânduri în teza lui Olaru.

Până la urmă, dacă volumul de conținut plagiat contează ca argument pentru luarea unei decizii de păstrare sau de retragere a unui titlul de doctor, ar trebui să cunoaștem de la experții desemnați numărul exact de rânduri plagiate în teza lui Olaru, și nu cât însemna numărul de rânduri plagiate de Olaru din lucrările altor autori – mai ales că rândurile din textele-sursă au lungimi diferite, în funcție de formatul paginii.

De la un punct încolo al evaluării, însă, nu se mai ține cont de rânduri, ci sunt indicate paginile cu conținut „preluat” în teza procurorului Olaru.

Astfel, din datele raportului am reușit să numărăm 25 de pagini indicate ca plagiate, însă, surpriză, în concluziile raportului, se vorbește despre un număr total de 26 de pagini „preluate” în teza lui Olaru, de unde reiese că acele 671 de rânduri plagiate din alți autori nu au fost contabilizate sub nicio formă.

În încercarea de a vedea ce înseamnă, în număr de rânduri și de pagini – în teza lui Codruț Olaru – conținutul plagiat dintr-o carte necitată de acesta și neinclusă în bibliografia finală, am făcut eu ceea ce trebuia să facă comisia de experți.

Am ales cartea „Criminalitatea organizată și spălarea banilor”, scrisă de procurorul Gheorghe Mocuța.

Am identificat, astfel, 380 de rânduri plagiate din Mocuța în teza lui Olaru, 277 de rânduri fiind copiate consecutiv. Acestea totalizează aproape 11 pagini, din care 9 plagiate consecutiv. Aceste 11 pagini nu sunt incluse în cele 26 în baza cărora s-a stabilit că teza lui Olaru este neplagiată. 

Procentul

Îngroparea unui verdict de plagiat în tezele de doctorat prin setarea unui prag aparent acceptabil de plagiat la 4% – după controversata decizie emisă în cazul tezei Laurei Codruța  Kövesi – încă suscită foarte multe discuții contradictorii în lumea academică.

Acum, cu teza lui Codruț Olaru, se încearcă chiar o dublare a pragului, de la 4% la 8%.

„Urmare a analizei comparative, «față în față», a conținutului tezei de doctorat cu cel al lucrărilor la care am avut acces și eliminării similitudinilor asupra cărora există dubii, constatăm că din acestea au fost preluate în teza de doctorat aproximativ 26 de pagini, ceea ce reprezintă aproximativ 8%”,  se precizează în raportul comun.

Teza de doctorat a lui Codruț Olaru are 249 de pagini, restul de pagini până la 299 fiind anexe și bibliografie.

La un calcul matematic extrem de simplu, pentru 26 de pagini plagiate din 249, procentul corect este de 10,4% – și nu „aproximativ 8%”.

Acest „aproximativ 8%” – care este, de fapt, 8,6% – a fost obținut prin mărirea bazei de calcul la întreaga teză, fiind inclusă și bibliografia, însă orice profesor universitar care este și conducător de doctorate știe foarte bine că bibliografia unei teze se exclude din orice verificare.

În chiar prima parte a concluziilor, Comisia de lucru menționează faptul că a recurs la „eliminarea similitudinilor asupra cărora există dubii”. Este foarte greu de înțeles care au fost criteriile de eliminare a „similitudinilor asupra cărora există dubii”, având în vedere că despre toate cele 8 surse verificate din care Olaru a plagiat există mențiunea foarte clară că nu au fost nici citate prin note de subsol și nici incluse în bibliografia finală a tezei.

Aceste formulări sunt prezente în analiza experților din comisia de lucru, însă tot ei sunt cei care menționează în raport că:

„Constatăm că nu există exprimări, explicite și implicite, din care să rezulte că domnul Codruț Olaru și-a asumat paternitatea textelor și schemelor preluate din alte lucrări. Practic, toate preluările au caracter impersonal”.

Deși experții admit în partea de analiză a raportului că Olaru a plagiat fără să utilizeze ghilimele, fără să citeze prin note de subsol și fără să fi inclus nu mai puțin de 8 lucrări din care a plagiat în bibliografia tezei, concluziile par a fi scrise de cu totul alte persoane, ale căror intenții clare sunt de salvare a acestuia de la un verdict de plagiat.

Tot în concluzii, aceeași experți – care au văzut zeci de pagini consecutive preluate din aceeași sursă, fără ghilimele și fără indicarea sursei – susțin că „indiferent de sursa sau de întinderea lor, preluările sunt realizate în scop de analiză, comentariu sau exemplificare”.

Cum poate fi făcută o exemplificare rezonabilă copiind zeci de pagini consecutive din același autor, într-o teză de doctorat care este o cercetare științifică originală?

Cei trei experți revin, totuși, și afirmă că „preluările respective pun rezonabil problema unor deficiențe de citare, atât sub aspectul indicării surselor de informare, cât și a întinderii citatelor”.

Concluzia finală a raportului este seacă:

„Cu excepția procentului de 8% generat, cel mai probabil, de deficiențele de citare semnalate,  analiza conținutului tezei de doctorat elaborată de domnul Codruț Olaru, cu tema «Particularitățile criminalității organizate în România», susține concluzia că îndeplinește cerințele pentru operele științifice originale”.

***

Dincolo de plagiatul propriu zis, în sesizarea făcută către CNATDCU este reclamat un alt lucru pe care comisia de experți îl confirmă, și anume că teza de doctorat a lui Codruț Olaru nu este, de fapt, o lucrare științifică.

Astfel, în legătură cu faptul că teza de doctorat nu are o metodologie de cercetare, raportul confirmă acest lucru:

„Se confirmă faptul că teza de doctorat nu cuprinde obiectivele și metodele de cercetare utilizate de autor pentru fundamentarea ei științifică. Facem precizarea că, de principiu, aceste elemente se regăsesc în proiectele de cercetare științifică doctorală, iar nu în tezele de doctorat”.  

Cea mai flagrantă încălcare a Regulamentului CNATDCU

Dincolo de conținutul raportului comun, de modul în care s-a făcut analiza și de deficiențele majore cuprinse de acesta, documentul, în integralitatea lui, încalcă Regulamentul de organizare și funcționare al CNATDCU.

Regulamentul, în Anexa 2 privind Soluționarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existența plagiatului în cadrul unei teze de doctorat, prevede la art. 15, alin. (2) faptul că „Raportul va cuprinde și o propunere motivată de menținere sau, după caz, de retragere a titlului de doctor”.

Ei bine, raportul comisiei de experți care a analizat sesizarea nu prevede o astfel de propunere, nici de menținere, și nici de retragere a titlului. 

Cine a făcut parte din Comisia de lucru

Comisia de lucru care a evaluat sesizarea privind acuzațiile de plagiat în teza lui Codruț Olaru a fost formată din Emilian Stancu, Claudia Lemarchand Ghica și Teodor Bodoașcă. 

  • Emilian Stancu este profesor la Facultatea de Drept a Universității din București. Între 1997 și 2000 a fost rectorul Academiei de Poliție. 
  • Claudia Lemarchand Ghica este profesor la Facultatea de Drept a Universității Paris-Est Créteil, unde predă drept penal. Aceasta a făcut parte din comisia care a emis verdictul de plagiat în cazul lui Victor Ponta, dar și din comisia care a dat controversatul verdict de plagiat cu păstrarea titlului de doctor în cazul tezei fostului procuror-șef al DNA Laura Codruța Kövesi. 
  • Teodor Bodoașcă este profesor la Facultatea de Drept din cadrul Universității „Dimitrie Cantemir” din Târgu Mureș și este conducător de doctorate la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. 

Trei conflicte de interese

Raportul comun al Comisiei de lucru a fost avizat într-o ședință a Comisiei de Științe Juridice a CNATDCU, care a avut loc marți, aceasta fiind considerată etapa finală înainte de decizia de plagiat sau de neplagiat pe care o dă Consiliul General. 

La ședința de marți a Comisiei de Științe Juridice a CNATDCU au fost prezenți 8 dintre cei 16 membri. Doi dintre cei absenți și-au delegat votul colegilor prezenți. În total s-au exprimat 10 membri, care au luat cu 9:1 decizia de aprobare a raportului de analiză privind teza lui Codruț Olaru. 

Votul împotrivă a venit de la profesorul Emil Bălan, care a declarat că nu vrea să-și comenteze decizia, dar că a avut o altă poziție decât majoritatea pentru că a considerat că raportul nu e în regulă. 

Trei dintre cei care au votat avizarea Raportului comun al comisiei de lucru au ales să-și exprime opțiunea în favoarea lui Codruț Olaru, deși se aflau în situație de conflict de interese. 

Aceștia ar fi trebuit să notifice președintele comisiei de specialitate sau pe cel al CNATDCU cu privire la situația de conflicte de interese – și chiar să se abțină de la vot, după cum precizează regulamentul instituției, având în vedere că imparțialitatea lor poate fi pusă la îndoială:

„Membrii CNATDCU care se află în situație de conflict de interese cu privire la unul dintre subiectele aflate pe ordinea de zi notifică acest fapt președintelui CNATDCU, nu iau parte la votul privind subiectele respective și nu sunt luați în considerare la stabilirea cvorumului necesar desfăşurării votului”. (Alin 1, alin. 3 din Regulamentul de organizare și funcționare al CNATDCU)

Membrii comisiilor de specialitate sunt membri ai CNATDCU, așa cum prevede art. 4 alin. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare al CNATDCU. 

Cei trei membri ai Comisiei de Științe Juridice aflați în conflicte de interese:

  • Ioana Maria Costea*, membru în comisia de Științe Juridice a CNATDCU, este conferențiar la Facultatea de Drept a Universității „Al. I. Cuza” din Iași și se află într-o dublă incompatibilitate. În primul rând pentru că este cadru didactic la facultatea unde Codruț Olaru și-a susținut teza în 2013 sub coordonarea actualului rector, Tudorel Toader, pe atunci decan al Facultății de Drept. Și în al doilea rând pentru că este căsătorită cu Sebastian Costea, care a fost mai întâi consilier personal al lui Tudorel Toader – din 2017, de când acesta a devenit ministru al Justiției – după care a fost avansat în funcția de secretar de stat. 
  • Smaranda Angheni este, din 2012, rector al Universității „Titu Maiorescu” din București. Angheni este, practic, cea care l-a inclus pe Olaru – în octombrie 2014 – în corpul profesoral al universității pe care o conduce, semnându-i actele de angajare. În anul universitar 2018-2019, conf. univ. dr. Codruț Olaru figurează pe lista cadrelor didactice de la Facultatea de Drept a Universității „Titu Maiorescu” cu specializările Combaterea infracțiunilor de crimă organizată și corupție; Criminalitatea organizată și corupție (master), Particularități în investigarea infracțiunilor de crimă organizată (master). Angheni este nu doar șefa lui Olaru pe linie academică, ci este și colegă acestuia, fiind profesor la Facultatea de Drept. 
  • Alexandru Boroi, un alt membru al Comisiei de Științe Juridice a CNATDCU care a votat marți, este din 2013 profesor la Universitatea „Titu Maiorescu” din București – aceeași universitate la care este conferențiar Codruț Olaru. Anterior, Boroi a fost profesor la Universitatea Danubius – și, până în 2010, profesor la Academia de Poliție. În prezent Boroi este coleg cu Codruț Olaru la Facultatea de Drept, predând disciplina Drept penal.
    În plus, Alexandru Boroi este coordonatorul tezei de doctorat a unuia dintre cei doi fii ai lui Tudorel Toader, Ionuț-Alexandru Toader. Teza de doctorat a fost susținută la Universitatea “Titu Maiorescu” și a avut ca temă “Răspunderea juridică a notarului public în context naţional şi european”.

Niciunul din acești trei membri ai Comisiei de Științe Juridice nu a răspuns în ultimele două zile la telefon pentru a-și exprima un punct de vedere referitor la situația de conflict de interese.

*PRECIZARE: Vineri, 25 octombrie – la două zile după publicarea acestui articol – ne-a contactat Ioana Maria Costea, care a solicitat rectificarea unei presupuse erori factuale. Costea spune că în cadrul ședinței de marți ea nu ar fi votat „pentru” adoptarea verdictului de neplagiat, ci că s-a abținut de la vot – tocmai din motive care țin de faptul că predă la aceeași facultate cu Tudorel Toader. Contactați telefonic pentru clarificarea situației, trei dintre membrii comisiei prezenți la ședință au infirmat, însă, că s-ar fi înregistrat vreun vot de abținere în cazul tezei lui Olaru. În final, Ioana Maria Costea și-a menținut afirmația inițială – aceea că s-a abținut de la vot – însă nu a putut furniza o dovadă în sprijinul ei (o copie a procesului verbal, de exemplu).

Cum își apără votul membrii comisiei de specialitate

Câțiva dintre membrii Comisiei de Științe Juridice care au participat la ședința de marți și-au apărat votul susținând că au preluat în totalitate punctul de vedere al experților din Comisia de lucru. 

„Din raport reiese că sunt deficiențe de citare, nu copiere, și în concluzie nu poate fi considerat plagiat. Când am văzut că doamna Claudia Lemarchand Ghica, care este o persoană de încredere, zice că teza e în regulă, nu mi-am închipuit că e o problemă cu raportul”, ne-a declarat, sub protecția anonimatului, un membru al Comisiei de Științe Juridice.

Tot sub protecția anonimatului am obținut o altă explicație pentru acceptarea acestui raport de la un alt membru: „Discuția de ieri (n.m. – marți) a fost pe raport, care spune că sunt niște deficiențe legate de modul de citare. S-a pus problema chiar dacă să chemăm membrii comisiei pentru a le cere explicații despre cum au făcut raportul. Eu am zis că dacă s-a făcut o comisie de experți, să avizăm acest raport”.

Alți membri prezenți la ședință au refuzat să discute despre ședința de marți a Comisiei de Științe Juridice, indicându-l pe profesorul Viorel Roș, președintele comisiei, pentru oferirea unor declarații. Acesta nu a răspuns însă la telefon.  

Un alt membru al Comisiei de Științe Juridice, care nu a fost la ședința de marți, și nici nu și-a delegat votul, a declarat că a citit raportul, care i s-a părut realizat foarte bine. 

„Raportul mi s-a părut foarte în regulă, necitind teza, mi s-a părut făcut foarte profesionist. Apreciez originalitatea, dar, în Drept, rapoartele la nivel procentual nu contează atât de mult. La noi sunt permise reproduceri din legislație care se pot regăsi pe internet, dar care nu sunt plagiate pentru că nici nu mai știm de unde provine informația. La noi, în Drept, nivelul acceptabil e ceva mai mare”, ne-a declarat un membru al Comisiei de Științe Juridice care nu a fost prezent la ședință și care nici nu și-a delegat votul. 

Care este procedura de emitere a unui verdict de plagiat

Elaborarea unui punct de vedere al unei comisii de lucru reprezintă doar una dintre etapele obligatorii pentru emiterea unui verdict de retragere sau menținere a titlului de doctor, însă nu este una decisivă. 

CNATDCU a fost sesizat oficial în privința plagiatului lui Codruț Olaru la data de 17 ianuarie  2019.

  • Prima etapă, obligatorie după primirea unei sesizări la CNATDCU, este solicitarea unui punct de vedere universității unde a fost susținută teza. Universitatea „Al. I. Cuza” a blocat timp de 596 de zile exprimarea unui punct de vedere, pe care l-a emis abia după ce Tudorel Toader a fost amenințat de către Consiliul de Etică și Management Universitar cu demiterea, iar Universitatea „Al. I. Cuza” cu desființarea.
  • A doua etapă presupune stabilirea unei comisii de lucru, care analizează teza și care înaintează mai apoi un punct de vedere comisiei de specialitate, în cazul de față Comisia de Științe Juridice. 
  • A treia etapă este cea în care raportul comisiei de lucru se discută și se votează de către membrii Comisiei de Științe Juridice, care înaintează decizia lor către Consiliul General al CNATDCU. 

Verdictul final de plagiat sau de neplagiat, de retragere sau de menținere a titlului îl dă Consiliul General al CNATDCU. 

Puțină istorie recentă: prima tentativă de salvare a lui Olaru

Etapele a doua și a treia din proces, care fac subiectul acestui articol, vin la capătul a 20 de luni în care UAIC, condusă de rectorul Tudorel Toader, a blocat prin diverse tertipuri întregul proces, pretextând – în esență – că nu are experți care să analizeze teza. 

Ultimatumul dat UAIC în iulie 2019 de Consiliul de Etică și Management Universitar (CEMU) – o premieră din punct de vedere al tonului și severității avertismentelor – a mobilizat universitatea ieșeană în august, în plină vacanță universitară. La 13 august, UAIC – pe care CEMU o acuzase, într-un document oficial, de „tărăgănare”, „lipsă de responsabilitate instituțională” și „rea-credință” – a sfârșit prin a desemna trei universitari care să analizeze acuzațiile de plagiat la adresa lui Olaru.

Din analiza tehnică, pagină cu pagină, au rezultat două verdicte antagoniste

  • unul de plagiat, dat de doi profesori de la facultățile de Informatică respectiv Economie și Administrarea Afacerilor din UAIC (Dan Cristea, membru corespondent al Academiei Române, și Alin Marius Andrieș); 
  • și unul de neplagiat, dat de un profesor la Facultatea de Drept – Carmen Tamara Ungureanu, șefa Școlii Doctorale de Drept din UAIC (colegă cu Tudorel Toader – care  a condus în trecut și facultatea, și școala doctorală).

În mod inexplicabil, Comisia de Etică a UAIC – întrunită la 30 august, sub presiunea ultimatumului CEMU -, a ignorat complet argumentele profesorilor care au emis verdictul de plagiat și au adoptat cel de-al treilea punct de vedere, conform căruia „procentul de preluare a ideilor originale ale altor autori fără a indica sursa bibliografică este mai mic de 2,5%, fiind reprezentat de 6 pagini preluate din cele 249 pagini ale tezei de doctorat”. 

Concluzia de neplagiat a lui Ungureanu se bazează, reiese din raportul său, strict pe raportul de similitudine emis de softul de verificare (care ia în calcul doar sursele existente online, nu și pe cele tipărite). 

Profesorii Cristea și Andrieș, la rândul lor, au scris în raportul comun că au identificat 41 de pagini plagiate, iar pe alte 16 pagini nu s-au putut pronunța deoarece Comisia de Etică a UAIC nu le-a pus la dispoziție sursele pentru analiză. „Notăm că orice program de depistare a similitudinilor”, au avertizat cei doi în raport, „trebuie utilizat doar pentru a proba existența unor fraude intelectuale […] și nicidecum lipsa lor”.

Cum justifică membrii Comisiei de Etică faptul că au ignorat argumentele profesorilor care au găsit 41 de pagini plagiate? În niciun fel. „Nu ne putem pronunța în condițiile resurselor existente”, spune punctul de vedere oficial trimis de UAIC la CNATDCU. 

În același document, Comisia menționează potențialul conflict de interese generat de faptul că rectorul UAIC este coordonator de doctorat al tezei ce urmează a fi analizate, dar nu menționează nimic despre faptul că punctul de vedere pe care l-a adoptat în final, care e contrazis de doi membri ai comisiei, aparține unui cadru universitar care predă în aceeași facultate cu rectorul Toader.

***

Cele patru cariere ale lui Codruț Olaru

Cariera de procuror. Începe după terminarea facultății, la Bacău, unde Olaru debutează în 1995 ca procuror criminalist la Parchetul de pe Judecătoria Bacău – pe care o va și conduce, la sfârșitul lui 1999, pentru câteva luni. 

Olaru se mută apoi, ca procuror, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, apoi la DIICOT Bacău – pe care-l conduce în perioada 2005-2007 – de unde este desemnat procuror-șef al structurii naționale a DIICOT, funcție pe care o va ocupa timp de șase ani (2007-2013). 

În mai 2013 se mută la Parchetul General, unde va rămâne trei ani ca adjunct al Procurorului General al României. Din 2016, Olaru e procuror militar și membru al CSM (unde a ocupat, în 2018, funcția de vicepreședinte).

Codruț Olaru. FOTO: Octav Ganea, Inquam Photos

Cariera academică. Olaru a devenit doctorand în Drept al Universității „Al. I. Cuza” din Iași în 2009, după un masterat la aceeași universitate (2005) și o specializare în apărare națională la Colegiul Național de Apărare al UNAP (2007). Teza de doctorat, coordonată de decanul Tudorel Toader, și-a susținut-o în septembrie 2013.

Cariera universitară. Începe în octombrie în 2014, la un an după susținerea tezei de doctorat, când Olaru începe să predea la Facultatea de Drept a Universității „Titu Maiorescu”. 

În 2017 ajunge conferențiar universitar fără să îndeplinească criteriile cerute de lege – și, mai mult, declarând în fals, sub propria semnătură, că întrunește punctajul minimal cerut de standardele CNATDCU (conform calculelelor PressOne, Olaru întrunea 32,8 puncte, față de un minimum necesar de 60 puncte – însă a declarat, sub semnătură proprie, că ar fi cumulat 90,8 puncte). 

Din comisia de susținere a examenului, care a avut loc la 1 februarie 2017, a făcut parte și Tudorel Toader – care avea să devină, peste doar câteva luni, ministru al Justiției.

Cariera militară. Civilul Codruț Olaru a ajuns în 3 ani și 10 luni de la gradul de caporal la cel de general de brigadă cu o stea – în condițiile în care militarii de carieră pot deveni generali în 25 ani, în cel mai bun caz. 

Anul de grație a fost 2011, când Olaru a fost avansat de două ori într-un interval de nouă luni: în februarie de la gradul de caporal direct la cel de locotent-colonel; iar în octombrie, din nou, până la gradul de colonel. 

Olaru figurează pe listele cu sute de avansări sau acordări de grade – 1.257, mai precis – operate de ministrul Gabriel Oprea în acel an. O comisie MApN avea să stabilească, ulterior, că 835 dintre aceste avansări au fost ilegale. Noul ministru, Corneliu Dobrițoiu, a retras gradele acordate ilegal – printre ele, și gradul de colonel al lui Olaru (nu și pe cel de locotenent-colonel). 

Însă ministrul care i-a succedat lui Dobrițoiu, Mircea Dușa, i-a reacordat lui Olaru mai întâi gradul pierdut; și apoi, în 2014, a propus avansarea sa la gradul de general de brigadă cu o stea. Decretul de avansare în grad a fost semnat, la 1 decembrie 2014, de președintele Traian Băsescu.

La acest articol a contribuit Mona Dîrțu.

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României.
Vrei să ne ajuți?
Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
5€
10€
25€
50€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

2% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și newsletterul Revista Pressei, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Depune-l la ANAF până pe 15 martie sau trimite-l până pe 1 martie la adresa: Bld. Eroilor, nr.1, ap.11, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Și îl depunem noi.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter perntru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading interface...
Loading interface...
Loading interface...
Loading interface...