Între scenă și cabinet: Paulina, despre noul album, psihologie și viață: „Succesul e foarte efemer astăzi, lumea uită imediat de piesa care se rula peste tot pe TikTok”

Ana Tepșanu

Colaborator

Între scenă și cabinet: Paulina, despre noul album, psihologie și viață: „Succesul e foarte efemer astăzi, lumea uită imediat de piesa care se rula peste tot pe TikTok”

Artista independentă Paulina, cunoscută pentru stilul său care îmbină influențe lăutărești, balcanice și pop, a lansat în vara lui 2026 cel de-al patrulea album, „NON-STOP”, un material construit în jurul nostalgiei. Într-un interviu PressOne, cântăreața vorbește despre procesul de creație al albumului, parcursul său între muzică și psihologie, provocările de a fi artist independent, cât și despre schimbările pe care le aduce maternitatea în viața și cariera ei.

„Albumul a apărut de la sine. Eu niciodată nu pornesc cu ideea de a face un album, ci pur și simplu scriu multe piese pe parcursul timpului, iar apoi le curatoriez pe cele care sunt relativ similare. A durat cam un an de zile să ajung la forma în care este acum, iar conceptul a fost gândit post-factum. M-am gândit să se numească „NON-STOP” pentru că muzica mea are ceva din nostalgia perioadei în care existau mai multe magazine de cartier non-stop, de unde ne cumpăram tot felul de lucruri când eram copii, față de lanțurile mari de magazine pe care le găsim astăzi”, spune Paulina despre cel mai recent material muzical pe care l-a lansat. 

Paula-Alexandra Gînju, pe numele ei real, este o tânără de 28 de ani, originară din Brașov, care a devenit cunoscută în mediul muzical românesc, odată cu lansarea piesei „Fetița ta de milioane”, de pe albumul „Prin lume.” Melodia, care are în prezent 5.6 milioane de vizualizări pe YouTube, avea toate șansele să o transforme pe tânăra artistă într-un one-hit-wonder, dar cântăreața a perseverat și a fost constantă, iar în vara lui 2026, a scos cel de-al patrulea album al ei. 

„Nu aparțin cu adevărat lumii muzicii lăutărești”

Paulina are un stil muzical care combină elemente lăutărești cu cele balcanice și pop, iar asta pentru că provine dintr-o familie de lăutari. Așa cum a declarat într-un interviu trecut, multă vreme i-a fost rușine cu originile sale, până să-și asume pe deplin background-ul din care face parte. „În școala generală eram bullied pentru că mergeam la nunți cu tata. Nu eram deloc mândră de asta, așa că nu ziceam niciodată că tata e lăutar. [...] Când am mai crescut, mi s-a schimbat perspectiva. Am început să îi admir pe ai mei pentru faptul că au făcut niște lucruri extrem de cool și nu s-au blocat într-un job convențional de la nouă la cinci”, spunea ea la acea vreme. 

Noul album, la fel ca celelalte trei pe care le-a scris anterior („Prin lume”, „Săraca fată bogată”, „Te iubesc, te urăsc”), combină mai multe genuri muzicale, iar artista îl descrie drept eclectic. „Zic că este eclectic pentru că nu are neapărat o coerență stilistică pe parcursul pieselor. Avem și piese alternative, care se duc mai mult în zona de pop, și piese care duc în lăutărie.

Ceea ce le leagă este cu siguranță nostalgia despre care am tot vorbit. Un alt element comun este soundul electro al producțiilor mele și faptul că frecvent îmbin părți de spoken-word pe piese. Dacă ar fi să descriu albumul în doar câteva cuvinte aș spune că este nostalgie, emoție și poezie pe alocuri”, explică ea.

În același timp, într-un interviu recent a spus că „aproape tot albumul (n.r. NON-STOP) este o parodie”, motiv pentru care am rugat-o să-mi explice la ce s-a referit. Tânăra a mărturisit că nu aparține cu adevărat lumii muzicii lăutărești și nici nu are neapărat abilitățile vocale necesare pentru a susține acest gen de muzică.

„Atunci când scriu o piesă în această zonă mă simt ca un impostor care vrea să imite ceva care nu este al lui și de-aia poate fi caraghios.” Mi-a dat exemplul și de piese de pe noul album pe care le-a scris într-un mod foarte ludic, cum ar fi „Câine Bagabont” sau „Gagicară”, unde nu a simțit nevoia să se ia în serios. „Îmi place foarte mult să scriu în zona asta, la fel de mult cum îmi place să scriu piese mai profunde și pe care eu le consider mult mai emoționante”, după cum adaugă.

Între muzică și psihologie: „Am învățat că nu sunt defectă”

Încă de când a intrat în industria muzicală, unde activează ca artistă independentă, Paulina a studiat în paralel Psihologia, facultate pe care a și terminat-o. După ce a renunțat la Facultatea de Farmacie, pentru că urmărea foarte multe clipuri despre diverse patologii care o fascinau, într-o clipă în care nu știa în ce direcție s-o ia, a hotărât să meargă pe calea psihologiei. În ziua de azi practică și este specializată în psihoterapia traumei, unde a ajuns, după cum zice, fără să vrea.

„În cadrul acestui program de master am avut un curs de victimologie cu dr. psih. Diana Vasile, care a început să ne vorbească despre profilul psihologic al victimelor și partea de traumatizare. Pentru mine, pentru prima oară, a început să aibă un alt sens experiența mea personală cu trauma. Mi-a deschis ochii într-un fel în care nu a reușit să o facă terapia timp de mulți ani de zile. Am știut instant că vreau să aflu mai multe despre traumă și să dau mai departe informațiile, așa că m-am înscris la această formare. A venit totul foarte fluid și natural, dintr-un curs în altul, și astăzi am ajuns aici”, povestește artista.

VIDEO. Măsurători, mame și micuți. Cum arată o zi din viața unui asistent medical comunitar?

PressOne a fost o zi pe teren cu un Asistent Medical Comunitar pentru a vedea cum poate fi ajutată o familie la început de drum.

Copilul din Patara și Călătoria salvatoare

După zece minute de la trecerea râului, prietenii călcau din nou pe nisipul moale ce ducea spre capătul celor 11 kilometri, tocmai spre Patara Plaji, cum spun turcii. S-au răsfirat din nou, fiecare cu gândurile lor. Au trăit împreună un fapt uimitor, iar acum fiecare încerca să-l filtreze prin propriile gânduri. Au fost martori îndeaproape cum moartea a fost alungată pentru a face loc vieții.

Acum este psiholog clinician și oferă servicii de consiliere și intervenție primară. Momentan nu a luat foarte mulți clienți, deoarece își dorește să facă o treabă cât mai bună, așa că s-a rezumat doar la câteva cazuri cu care a rezonat. În urma acestei experiențe, continuă, a învățat că nu este defectă. „Cu cât stau mai mult de vorbă cu oamenii, cu atât îmi dau seama că problemele mele nu sunt nici unice, nici atât de mari. Mi se pare că ne repetăm, că toți avem cam aceleași dureri, la finalul zilei, sub o formă sau alta. Cu siguranță există cazuri mai grave decât altele și nu vreau să invalidez asta, însă ele nu au ajuns încă la mine.”

„Nu mai sunt la fel de nișată cum am fost când am pornit la drum”

În plan artistic, în ziua de azi, Paulina, însărcinată în lumea a șaptea, nu mai consideră muzica o formă de terapie sau un instrument de catharsis pentru ea, așa cum era în urmă cu ceva vreme. A rămas o pasiune pe care-și permite să o desfășoare în liniște, mai ales că soțul ei îi este un sprijin imens, după cum subliniază, și un om pe care se poate baza financiar, în caz de urgență. 

Crede că „proiectul ei nu se aseamănă cu nimic altceva”, motiv pentru care-i vine greu să-și găsească un loc în industria muzicală din România. „M-am apropiat de tavanul a ceea ce înseamnă underground, lucru care a nemulțumit niște oameni, pentru că nu mai sunt la fel de nișată cum am fost când am pornit la drum”, spune ea. Cu toate astea, mare parte din public i-a rămas fidel de-a lungul anilor, dar la ultimul concert pe care l-a avut în Expirat, a realizat și cum oameni mai maturi au venit să o asculte. „Dacă la început muzica mea era preponderent ascultată de generația Z și comunitatea queer, acum văd un alt public la concerte, oameni de peste 30 de ani, inclusiv Andreea Esca printre ei.”

În interviul de mai jos am stat de vorbă cu Paulina despre iubire și noul ai album „NON-STOP”, dar și despre condiția femeii din România, provocările prin care a trecut în showbiz, modul în care se descurcă ca artistă independentă la noi în țară, cât și despre depresie sau maternitate.

„Când am găsit iubirea, într-un final, am avut un șoc”

Iubirea este prezentă în multe dintre piesele de pe album. Ce înseamnă iubirea pentru tine, astăzi?

Iubirea a avut foarte multe sensuri pentru mine pe parcursul timpului, ba chiar își și pierduse sensul într-o anumită etapă a vieții mele în care credeam că nu există. Mi-a luat foarte mult timp să accept iubirea reală după care tânjeam, fără să știu măcar ce anume caut. M-am pierdut în foarte multe relații toxice tocmai dintr-o dorință imensă de a găsi iubirea și din faptul că nu știam cum ar trebui să fie lucrurile. Când am găsit iubirea, într-un final, am avut un șoc pentru că era prea multă liniște și prea mult bine. Astăzi încă mă acomodez cu liniștea după multe furtuni și nu îmi vine să cred cât de frumos poate fi să fii iubit și să iubești. Parcă încă aștept să se întâmple ceva rău, dar răul nu mai vine de data asta.

În versurile tale apar adesea femei care iubesc, suferă și așteaptă. Crezi că încă există așteptarea ca împlinirea unei femei să treacă printr-o relație sau prin iubire? Cum vezi tu lucrurile?

Nu mi-am dorit să construiesc un arhetip al femeii prin muzica mea, ci pur și simplu am scris din propria mea experiență. Dar cred, într-adevăr, că suntem condiționate ca femei să credem că nu putem să fim complete și împlinite decât atunci când găsim un prinț care să ne salveze de propria condiție. Vedem asta încă de când suntem mici în desenele animate sau prin cărți, și, în general, există o presiune în societate de a avea pe cineva. Cu siguranță cred că lucrurile s-au îmbunătățit puțin datorită feminismului în ultimii ani. 

„Suntem niște victime ale patriarhatului”

Ai simțit vreodată că astfel de personaje riscă să întărească un stereotip despre femei?

Nu m-am gândit atât de departe și nici nu cred că muzica mea are o putere de impact atât de mare asupra societății. Este un punct de vedere puțin ignorant, însă pentru mine a fost mai important să fiu autentică decât să fiu politically correct. Poate chiar existența mea a fost stereotipică până recent, și poate chiar am fost una dintre acele femei care nu poate exista fără iubire.

Apropo de asta, din experiența ta, cum vezi femeile din România în prezent, în raport cu normele tradiționale sau patriarhale care încă există? Ce-ți dorești pentru femei?

Suntem niște victime ale patriarhatului. Încerc să evit să critic alegerile femeilor, inclusiv pe ale celor care își doresc să facă parte din acest sistem de valori. Cred că poate fi greu să te desprinzi de o mentalitate atât de adânc înrădăcinată, chiar și atunci când funcționează împotriva ta. Cunosc femei care duc mai departe aceste norme pentru că este universul în care au crescut, este teren predictibil și sigur pentru ele. De multe ori, alegem un iad care ne este familiar în detrimentul unui rai necunoscut. Îmi e greu să zic ce îmi doresc pentru femei, poate să fim cu adevărat auzite și protejate de instituțiile statului, dar parcă sună SF. Simt că e un drum atât de lung până la a ne fi bine, încât mă descurajează de la a formula orice perspectivă optimistă.

Pe noul tău album, în melodia „Gagicara” întorci puțin pe dos un stereotip foarte cunoscut. Cum s-a născut piesa și ce ai vrut să transmiți prin ea?

Gagicară este o piesă despre această femeie fatală care are cel mai important „atribut” masculin dezirabil - multe femei, chiar mai multe decât bărbații din jurul ei. Piesa s-a născut bazat pe realitate - am cunoscut o astfel de femeie și am vrut să îi dedic melodia. Și aici am vrut să calc pe coadă o anumită populație homofobă și să le fac în ciudă, în felul meu. Mi se pare una dintre cele mai empowering piese de pe album, asta apropo de stereotipul femeii care își construiește universul în jurul iubirii. Aici se afirmă clar: nu-i trebuie bărbat.

„Observ o romantizare a anumitor tulburări mintale pe social media”

„Omul care n-am fost ieri” este una dintre cele mai sensibile piese de pe album și vorbește despre depresie. Cum a apărut?

A apărut atât din experiența personală cu depresia, cât și din imaginație. Eu nu am avut niciodată probleme cu alcoolul, contrar personajului din versuri, care recurge la băutură pentru a-și gestiona stările emoționale. Mi-am dorit să reflect monotonia și starea de amorțeală pe care ți-o poate da depresia, prin modul în care am interpretat piesa, sec și fără nuanțe. Strofele sunt cântate aproape robotic și contrastează cu mesajul pe care îl transmit: [m-am trezit fericit în camera mea...], [am muncit, am lucrat, m-am civilizat...]. Apoi refrenul este mai exploziv și, sper eu, acolo se simte într-un final durerea din cauza căreia protagonistul recurge la consumul de alcool: de dor și de chin. Toată piesa este construită în jurul depresiei și a consumului de alcool ca strategie de coping. Atunci când am scris-o, m-am gândit la personaje din propria mea familie care au trecut sau trec prin astfel de experiențe.

Ai vorbit deschis în ultimii ani despre sănătatea mintală. Simți că în România se discută astăzi mai firesc despre depresie și terapie sau mai avem drum de parcurs?

Dincolo de a se discuta firesc, observ o romantizare a anumitor tulburări mintale pe social media, în rândul tinerilor, care mă îngrijorează. Cred că depresia și anxietatea au devenit mai normalizate într-adevăr, însă tulburările care nu sunt atât de „estetice” sunt în continuare motiv de discriminare și judecată. Am început să ne însușim limbajul terapeutic pierzându-i esența, doar pentru că a devenit ceva cool să mergi la terapie sau la psihiatru și să fii ceea ce se vrea a fi „woke”. Cred că oamenii care au cu adevărat anumite patologii pot suferi din această cauză. Depresia și multe alte patologii nu arată așa cum ni se portretizează deseori pe TikTok. Nu e nimic estetic sau dezirabil și nici nu ar trebui aruncate atât de ușor anumite diagnostice în stânga și-n dreapta. Mi se pare o nedreptate la adresa oamenilor care suferă enorm și care poate se compară cu ceea ce văd pe internet.

„Succesul e foarte efemer astăzi”

Au trecut câțiva ani de când publicul te-a descoperit prin „Fetița ta de milioane”. Cum îți privești evoluția de atunci și până astăzi?

Dacă mi-ai fi spus în 2022, atunci când am lansat „Fetița ta de milioane”, că o să ajung în punctul în care sunt acum, nu te-aș fi crezut. Nu aș fi crezut că o să am atâta reziliență în industria muzicală, că o să reușesc să scot patru albume și să schimb formulele scenice de atâtea ori. M-am maturizat enorm, atât personal cât și profesional, dar mi-am și pierdut puțin din entuziasm. Credeam pe atunci că lucrurile vor merge tot mai sus, însă pare că acela a fost apogeul pe care nu am știut cum să îl gestionez, și nici nu am avut cu cine să mă consult. De atunci și până acum am luat lecții de canto și m-am chinuit să adun oameni frumoși în echipa mea, cu care să cânt; cred că am și reușit. S-a îmbunătățit mult show-ul, iar oamenii observă lucrul acesta în concertele mele deși, cu siguranță, mai e un drum lung de parcurs până să fiu cu adevărat mulțumită de mine. Știu că pot mai mult și încă mai există optimism în mine și speranță.

Care a fost cea mai dificilă perioadă din parcursul tău ca artist și ce ai învățat din ea?

Au fost multe perioade dificile, îmi e greu să aleg doar una. O dată la ceva timp zic că mă las de muzică și apoi mă reîntorc frumos și mă pun să scriu o piesă. Nu știu să fac altceva, a devenit un mod de a trăi pentru mine. Tind să cred că începutul din 2022 a fost totuși și cea mai frumoasă perioadă, dar și cea mai urâtă, pentru că m-a hrănit cu iluzii. Am primit foarte multă atenție și am crezut că o să dureze mult și bine ceea ce mi se întâmpla. Însă succesul e foarte efemer astăzi, lumea uită imediat de piesa care se rula peste tot pe TikTok. Și de acolo de sus e foarte dureros să pici la loc unde erai, mai ales când nu te pregătește nimeni pentru asta. Este o lecție de umilință pe care am învățat-o foarte bine de atunci. Azi poți fi rege și mâine cerșetor, cam așa ceva.

Ce mai înseamnă succesul pentru tine astăzi?

Nu mai tânjesc după succes profesional. Mă simt împlinită cu viața pe care o am acum, nu știu dacă asta s-ar defini drept a avea succes în viață. Pentru mine este suficient să am liniște sufletească și să-mi găsesc bucuria în viața de zi cu zi pe care o duc. 

„Eu am reușit și reușesc să trăiesc din muzică din 2022”

Ai ales să rămâi artist independent. Ce înseamnă, în realitate, această alegere și care sunt cele mai mari avantaje și provocări? Se poate trăi astăzi doar din muzică, ca artist independent, în România?

În realitate înseamnă să îți finanțezi singur totul. Cred că acesta este cel mai mare avantaj al unei case de discuri - funcționează ca o bancă care investește în tine, dar la finalul zilei trebuie returnate acele sume. Eu mi-am format un ecosistem în jur și știu să fac totul de la zero singură sau cu o mână de oameni care mă ajută, deci am ajuns la concluzia că nu am nevoie de cineva care să investească în mine, ca apoi să returnez acele sume și mult peste. Eu am reușit și reușesc să trăiesc din muzică din 2022, deci posibil este. Dar într-adevăr este foarte multă impredictibilitate și trebuie să stai bine psihic. Nu știi niciodată dacă luna viitoare vei avea bani sau nu. Sunt perioade în care câștigi foarte bine și perioade în care nu ai nimic, deci trebuie să înveți să gestionezi asta și să fii pregătit pentru orice.

Ai simțit vreodată că ți-a fost mai greu pentru că ești femeie în industria muzicală? 

Da. Am pățit de multe ori să nu fiu luată în serios de oamenii cu care încercam să lucrez, din cauza faptului că sunt femeie. Dar nu a fost problemă, am scăpat de ei și acum am în jur oameni foarte safe și care, în general, au valori comune cu mine. Am schimbat de multe ori formulele trupei din acest motiv și tot din acest motiv am evitat să lucrez cu producători și am ales să îmi fac singură producțiile.

Ai încuraja o tânără care își dorește să pornească astăzi pe un drum similar cu al tău? Ce i-ai spune?

Aș fi ipocrită să-i spun să nu o facă. E un drum al naibii de greu, dar merită. Dacă îți dorești cu adevărat o să funcționeze, doar că trebuie să fii pregătită să te ridici de sute de ori, și să continui să faci muzică și atunci când nu te ascultă nimeni, și atunci când eșuezi, și atunci când un show îți iese prost sau oamenii aruncă cu hate în tine.

„Am cântat la nunți mai bine de șapte ani de zile”

Influențele lăutărești au rămas o parte importantă din muzica ta. Ce te face să revii mereu la ele?

Este stilul pe care mi l-am dezvoltat implicit, din cauza sau datorită faptului că am crescut cu muzica asta și am cântat la nunți mai bine de șapte ani de zile. Mă întorc la aceste influențe pentru că îmi este foarte familiar, pe de-o parte, dar pe de altă parte, cred că încerc și să mă ridic la nivelul așteptărilor publicului care știu că asta vrea să audă din partea mea. Încerc să am o coerență stilistică ca artist pe cât de mult se poate.

Simți că mai există prejudecăți atunci când un artist aduce influențe lăutărești sau de manea în muzica pop? Cum privești tu discuția asta?

Nu mai există atât de multe prejudecăți, ba chiar am fost invitată să cânt la posturi de radio care se declară total anti-manele. Eu cred că am privilegiul de a fi undeva între genuri, și atunci nu sunt asociată cu manelele în mod direct, care încă pot fi stigmatizate. Oamenii sunt mult mai deschiși la genurile astea muzicale față de anii trecuți, deși încă există oameni în industrie care nu te cheamă să cânți în diverse locuri, din cauza faptului că nu ești suficient de „curat”.

„Nu mă voi retrage din scena muzicală românească prea curând”

Urmează să devii mamă. Cum te raportezi la maternitate în această perioadă și cum trăiești această schimbare?

Sunt foarte entuziasmată și îmi e frică în același timp de ceea ce va urma, nașterea. E cu siguranță una dintre cele mai importante decizii pe care le-am luat până acum, deci cred că e normal să vină cu multă emoție. Am privilegiul de a primi tot sprijinul și iubirea din partea soțului meu în această perioadă, lucru care contează enorm. Nu știu cum aș fi trecut prin această etapă fără el, cu toate schimbările cu care vine o sarcină. Din fericire, totul e bine și chiar am reușit să îmi desfășor activitatea în mod normal până acum. Ba chiar am programate evenimente și în luna august, cu câteva săptămâni înainte de naștere.

Crezi că maternitatea îți va schimba felul în care vei scrie sau vei face muzică?

Probabil nu o să mai am atât de mult timp pentru muzică,  deși îmi doresc să fac asta în continuare. Nu mă voi retrage din scena muzicală românească prea curând. Vreau să scriu un album dedicat copilului, cu siguranță, așa că subiectele pe care le voi aborda se vor schimba odată cu schimbările din viața mea.

Ce urmează pentru tine în perioada următoare și care este cel mai important lucru pe care ți-ai dori să-l ia oamenii cu ei după ce ascultă NON-STOP?

Momentan mă odihnesc, cum obișnuiesc să fac după lansarea unui album. Aștept să se nască Sasha și să mă acomodez cu viața de mămică, iar apoi vom vedea ce o să fie. Cu siguranță anul următor o să mai scot un album, că e deja tradiție și m-am obișnuit să funcționez în ritmul acesta. Până atunci, las oamenii cu materialul muzical pe care tocmai l-am lansat, din care sper să își ia fiecare ce are nevoie. Singura mea speranță e să nu le fie indiferent. Dacă reușește să stârnească orice fel de emoție, atunci eu mi-am atins scopul ca artist.