Interviu. „Rușii s-au trezit cu războiul acasă”. Atacul-surpriză al ucrainenilor în Kursk: incursiune militară sau ofensivă în toată regula?

Mihnea Lazăr

Uitați-vă cu atenție la fața lui Putin: este poate cel mai bun indicator legat de felul în care merge războiul din Ucraina. De câteva zile, fața lui Putin, așa cum o vedem în fotografiile sau clipurile oficiale, a revenit la nuanțele verzi-cenușii de la începutul invaziei ruse în Ucraina. Acum, privirea pământie a lui Putin e provocată de altă invazie: una mai degrabă simbolică și ciudată: cea a armatei ucrainene în Rusia.

Cu 10 zile în urmă, trupele ucrainene au declanșat un atac-surpriză în regiunea Kursk din Rusia. Nu e deloc exclus ca printre cei surprinși să se numere chiar și strategii armatei ucrainene: ceea ce până acum câteva zile era numită timid drept „o incursiune” a prins un elan neașteptat și începe să se prefigureze într-o mișcare ofensivă în toată regula. 

În Rusia s-a deschis un nou front (Putin devine primul președinte rus care pierde controlul militar asupra unor teritorii de la Stalin încoace), iar veștile sunt din ce în ce mai surprinzătoare.

Se vorbește deja despre aproape 1.000 de kilometri pătrați controlați de trupele ucrainene, de câteva zeci de localități „cucerite” de militarii Kievului, sute de mii de civili ruși evacuați și sute de prizonieri ruși. Recent, o întreagă companie – în jur de 100 de militari – s-a predat în Kursk, cel mai mare număr de prizonieri ruși făcuți într-o singură zi de la începutul războiului.

Mai mult, Kievul a decis să întărească forțele din regiune și să trimită „elemente” (probabil unități la nivel de companie, cel mult batalion) din cadrul a două brigăzi de elită, greu încercate deja pe frontul sudic ucrainean: brigăzile aeropurtate (parașutiști) 82 și 95, ceea ce ar aduce, conform estimărilor experților militari occidentali, la un total de circa 6 brigăzi ucrainene prezente pe frontul rusesc.

Putin a reacționat punând un fost securist la conducerea operațiunilor armatei ruse. Va provoca asta o nouă criză la nivelul conducerii armatei? Cum vor reacționa militarii ruși? Vor putea rușii să respingă avansul ucrainean fără să aducă prețioasele rezerve din sudul Ucrainei, acolo unde forțează ruperea frontului? Cât vor mai rezista ucrainenii? Care sunt obiectivele – militare și politice – ale Kievului? Sunt câteva întrebări la care răspunde analistul militar român Sandu-Valentin Mateiu, comandor în rezervă al Armatei Române.

PressOne: În termeni militari, cum putem defini ce se întâmplă acum în Kursk? E incursiune, atac-surpriză sau putem vorbi deja de un început de ofensivă al ucrainenilor?

Sandu-Valentin Mateiu: Eu consider că o putem defini ca fiind ofensivă. Nu e o recunoaștere în forță și nu e o incursiune - adică obiectivul inițial să fi fost doar lovirea și retragerea. E o ofensivă care la nivel strategic are doar ocuparea temporară a teritoriului rusesc, scopul final fiind, după atingerea unor obiective militare și politice, retragerea graduală, prin producerea de pierderi cât mai mari inamicului. Eu cred că asta este definiția cea mai bună.

Ucrainenii se vor adapta dacă la nivel militar ating acel obiectiv, de transfer al trupelor (ruse de pe frontul din sudul Ucrainei - n.r.), pentru că i-au prins pe ruși că nu aveau rezervă și în final rușii vor trebui să trimită trupe de elită de pe frontul de sud. Le-a afectat și liniile de comunicații.

Cât de departe pot ajunge ucrainenii? 

Nu cred că vor ajunge la un obiectiv strategic, precum orașul Kursk sau centrala nucleară, dar au ocupat teren pe care îl pot apăra ușor. În final, efectul e politic: au pus în dificultate Kremlinul prin faptul că au răsturnat situația. Temporar au inițiativa, dar mai ales au distrus mitul că Rusia nu e în război. Rusia are acum teritoriul ocupat pentru prima oară de la Al Doilea Război Mondial.

Știri din cealaltă Românie: În Iași, o femeie a primit acordul judecătorilor să intre cu forța în apartamentul unei vecine pentru a face curățenie, iar în Focșani un urs a intrat într-o benzinărie

Știri din cealaltă Românie e o revistă a presei locale concentrată pe comunități și viața lor reală, separată de ce se întâmplă la București sau chiar în marile orașe.

Cum se văd din satelit cartierele-dormitor care au răsărit lângă cele mai scumpe orașe din România, Cluj și Brașov

Brașov și Cluj-Napoca sunt astăzi cele mai scumpe orașe din România pentru cei care visează să-și cumpere o casă sau un apartament. Drept urmare, locuitorii celor două orașe au preferat în ultimii 15-20 ani să se orienteze către locuințe mai ieftine construite în localități limitrofe. Haosul imobiliar generat de migrația lor a dat naștere unor struțo-cămile urbanistice care sunt vizibile din satelit.

Antrenament al Legiunii a doua internaționale ucrainene, în regiunea Donețk. foto: 444.hu / Wojciech Grzedzinski / Anadolu

Până acum situația era critică pentru ucraineni pe frontul din Sud (în special pe axa Torețk-Prokovsk-Avdiivka). Cum a fost posibilă această surpriză în Kursk?

Din start, trebuie să vorbim de ce situația era critică și este în continuare critică la nivel strategic pentru ucraineni. Pentru că rușii au în continuare superioritatea în forțe. Raportul de militari e mare. Superioritatea la nivel de artilerie se păstrează și chiar și partea de aviație, cu bombele planoare. Rușii au superioritate aeriană măcar local. La nivel strategic, Rusia e în avantaj, dar nu e capabilă să exploateze acest avantaj, din cauza lipsei calității: nu-s capabili de comandă și manevră dar, oricum, avansau. Kievul a găsit răspunsul: război de manevră la războiul de uzură. 

Cum? 

În primul rând, au riscat: și-au luat cele mai bune unități pe care le aveau în rezerva strategică. Ei mai au unități în pregătire, se vorbește despre 14 brigăzi, dar alea sunt în formare, au nevoie de echipament și așa mai departe.

Au reușit să refacă unitățile, să le concentreze fără să fie observate. Au studiat foarte bine dispozitivul rușilor, care aveau trupe în zona respectivă. Numai că aveau mai degrabă trupe în formare sau în refacere, nu mai vorbim de faptul că erau de grăniceri, care țin de FSB și de ceceni, care au valoare combativă foarte redusă. De ce? Le lipsește motivația. Sunt niște bandiți care fac Tik-Tok.

Ăsta e un mare lucru pe care îl fac ucrainenii acum: arată vulnerabilitatea sistemului militar rusesc. Rușii nu sunt capabili să blocheze acest atac. Au aruncat în luptă unități cu militari în termen: asta este o mare problemă la nivel politic în Rusia. 

Rușii deja aveau o problemă cu această mobilizare de tip mașină de tocat: rușii pierd 1.000 de soldați pe zi și aduc într-o zi alți 1.000 de soldați sub arme, cu prime din ce în ce mai mari. Și totuși nu mai reușesc să compenseze. Pur și simplu îi circulă: îi iau din curte, le dau bani și după aceea îi bagă în mormânt.

Rușii nu se uită la oameni. Îi văd ca pe cartușe. La un asemenea volum de oameni, între 550.000 - 700.000 de militari- nu au fost capabili să facă față la o ofensivă de 1.000 de oameni. Asta arată o problemă mare de calitate.

Putin a făcut unele schimbări în lanțul de comandă. Ce simbolizează ele și ce spun despre cum se desfășoară războiul în birourile de rang înalt de la Moscova?

Lanțul de comandă și control e afectat de problema corupției. Putin a încurcat lucrurile și mai mult: a creat acea acțiune contrateroristă. În teatru l-a numit pe Alexei Diumin, protejatul lui. Plecat din poziția de bodyguard, a trecut pe la GRU, a răspuns de trupele speciale, dar el nu a comandat acțiuni de luptă nici măcar la nivel de batalion, darămite la nivel de brigadă.

Se încalcă principiul unității de comandă. Va fi competiție pentru resurse. Ăsta îi va cere trupe lui Gherasimov, ăla o să spună „Stai, bă, că eu aici lupt”. O să vină telefonul de la Putin, care îl va obliga pe Gherasimov să dea trupe.

Rușii au mai făcut greșeala asta când au invadat Ucraina. Cred că asta va complica lucrurile, le va fi greu.

Atacul ucrainean din Kursk e „o lovitură psihologică mare” pentru Kremlin

Sandu-Valentin Mateiu: Rușii nu vor putea folosi aviația: marea lor inovație - avionul Su 34 cu bombele planoare - nu poate face targeting dinamic (împotriva țintelor în mișcare), ci doar static, să lovească obiective fixe. Iar ucrainenii deja lovesc solid aerodromurile de unde pleacă aceste avioane. Iar când rușii riscă, ucrainenii le dau jos. Le-au dat jos niște elicoptere, chiar și un Suhoi 34.

Iar rușii au din ce în ce mai puține asemenea avioane: la începutul războiului aveau vreo 130. Dacă ne luăm după cifre, au ajuns la 100. Dar o regulă simplă înseamnă că din astea doar 50 sunt complet operaționale (în orice moment) pe întreg frontul.

Acțiunea ucrainenilor din Kursk e o mușcătură de țânțar la un elefant, știind că elefantul e slăbit. Dacă mușcătura are efectul de a naște o infecție - foarte bine. Rușii s-au trezit cu războiul acasă. Asta e o lovitură psihologică mare.

O femeie în vârstă încearcă să strângă ce mai poate din apartamentul său bombardat de forțele rusești. Kiev, Ucraina. (Wolfgang Schwan - Anadolu Agency)

PressOne: Care credeți că e momentul din care situația devine critică pentru ruși, dacă ucrainenii nu pot fi stopați și mai rămân în regiunea Kursk? Vorbim de săptămâni? Luni?

Cred că putem gândi în trei dimensiuni: timp, spațiu, pierderi.

Dacă acțiunea se lungește mai multe săptămâni sau luni, ruși fiind incapabili să pună atât presiune încât să-i oblige pe ucraineni să se retragă, atunci va fi o problemă (pentru Moscova). Asta ar arăta că ceea ce au făcut ei în ani de zile cu pierderi de mii de oameni pe zi, ucrainenii au făcut în câteva zile, cu pierderi de zeci de oameni.

Al doilea element e spațiul: Dacă ucrainenii reușesc, până în momentul în care întâmpină o rezistență mare rusească, să ajungă la obiective importante (să zicem că pot bombarda Kurskul sau ajung la centrala nucleară, taie linia de comunicații E38 sau ajung la Lgov), atunci apare o problemă de prestigiu: A fost ocupat un teritoriu important al Rusiei. Coroborat cu primul element - timpul - lucrurile se complică.

Al treilea element e legat de pierderi. În măsura în care rușii au pierderi mari și s-ar putea să aibă, pentru că va fi presiunea hei-rupistă a politicului, asta s-ar putea propaga în rândul armatei. În Donbas lucrurile merg din ce în ce mai prost, oamenii realizează că sunt carne de tun. Și dacă adăugăm în ecuație militari în termeni sacrificați, lucrurile se complică. 

Lecțiile pe care le putem învăța de la armata ucraineană în aceste zile

Au început rușii să-și transfere trupe din sudul Ucrainei?

Au început să aducă, dar aduc de unde apucă, inclusiv din Kaliningrad. Aduc și din Sud, 810-ele de la Herson, sau elemente. Elementul esențial care îi interesează pe ucraineni nu știu dacă a fost realizat. Nu știu dacă au luat trupe din zona aceea de pe axa Prokovsk-Avdiivka, pentru că acolo îi doare pe ucraineni.

Cred că în goana asta după „stabilirea ordinii” în Rusia, ucrainenii vor vedea că presiunea scade. Dacă nu scade presiunea în fronturile esențiale, vor transfera ei trupe acolo pentru a-i pune în dificultate pe ruși ca să oprească acest marș lent, dar sigur, către ocuparea Donbasului.

Războiul din Ucraina. Photo 123654805 © Dmytro Bilchyk | Dreamstime.com

Ce învățăminte se pot trage din acțiunea ucrainenilor în Kursk (inclusiv pentru strategii armatei române?

Prima e că războiul de manevră e posibil și în epoca dronelor, în situația în care câmpul de luptă a devenit cvasi-transparent. Manevra (de trupe) merge, chiar și dacă nu ai superioritate aeriană asigurată. Până acum, ucrainenii nu au fost copleșiți și asta arată că au găsit metode prin care să compenseze - e un întreg ansamblu de război electronic acolo.

A doua chestiune: în pofida diferenței și a raportului de forțe în oameni, artilerie, aviație, armata rusă nu performează. Asta e o lecție importantă: imediat cum ucrainenii reușesc să schimbe regulile războiului preferate de ruși (război de uzură, unde superioritatea numerică contează) și să-l transforme în război de manevră (unde contează calitatea, de la lanțul de comandă până la motivația soldatului), din acel moment rușii sunt scoși din ale lor și pierd.

A treia concluzie e la nivel politic: narațiunea creată de Rusia - „Ucraina oricum pierde, pentru că atâta e raportul de forțe, uitați cât e la oameni, la artilerie și aviație” - s-a schimbat. În clipa de față Putin nu mai poate spune „putem face pace în orice moment, să facem negocieri ținându-se cont de realități.” 

Acest text face parte din seria de articole pe care le propune TEFI, un proiect editorial transfrontalier, dezvoltat de unele din cele mai puternice redacții din centrul și Estul Europei: Gazeta Wyborcza (Polonia), Magyar Jeti / 444 (Ungaria), SME (Slovacia), Bellingcat (Olanda), PressOne (România), unite într-un consorțiu finanțat din fonduri europene și care își propune să promoveze teme ce țin de securitatea națională și regională.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€