Îndrăgostirea de România. Manual de verificare

Nu te poți reîndrăgosti cu program de nimeni – nici măcar de o țară. Nu poți, oricât de disperat ai vrea, să-ți spui: „O să fac asta și asta – și, în cele din urmă, ca rezultat matematic previzibil, o să mă reîndrăgostesc de ființa asta” – indiferent dacă ființa e o femeie, o carte sau o țară. Lucrurile pur și simplu nu funcționează așa în teritoriile sublunare, de-a lungul și de-a latul acestui timp în care ni s-a impus să funcționăm, după puterile noastre, prin ele.

Poți, însă, verifica din când în când dacă mai ești îndrăgostit de acea ființă – fie ea o femeie, o carte sau o țară. Din când în când, de la prea multă intensitate, nervul îndrăgostit tinde să amorțească, așa cum amorțește din când în când nervul prea îndurerat. Și, așa cum îți atingi precaut dintele cu limba pentru a verifica dacă mai e vie durerea în el, tot așa îți poți atinge nervul îndrăgostit pentru a verifica dacă mai e vie îndrăgostirea în el atunci când îl simți amorțit. Indiferent dacă ființa e o femeie, o carte sau o țară.

Iar îndrăgostirea de România – e o evidență – e mai amorțită decât niciodată. E musai s-o verificăm.

Ceea ce, în îndrăgostire, se poate face foarte simplu: dacă nervul îndurerat produce – atunci când e verificat – durere, nervul îndrăgostit produce plăcere. E atât de simplu.

Româna ziarelor și a televizorului îți produce disperare? Sau furie? Sau descurajare? Ei bine, mergi la bibliotecă sau la Internet și verifică repede – cu un poem de Ion Mureșan, cu o pagină de Mircea Cărtărescu. Ai din nou evidența unei române hipnotice? Încă e în regulă, ești îndrăgostit de România. (Ești, ca să spun așa, ro-îndrăgostit.)

Politicienii români îți apar deznădăjduitor de meschini, de mizerabili, de neîndrăgostiți de România? Gândește-te repede la jurnalul lui Maiorescu sau la discursurile lui parlamentare. La Petre Carp. La Maniu, așa cum apare el în jurnalul lui Coposu. Ți se pare că încă mai e o speranță? E limpede, numai un ro-îndrăgostit putea, în ciuda oricărei evidențe, să mai vadă speranța aia.

Ți se pare că tinerii români sunt tot mai lipsiți de fibră, că celula românească nu mai rezistă? Caută repede următorul meci al Simonei Halep. Uită-te la naționala noastră de rugby. Amintește-ți ce au făcut junii români pe străzile Clujului ori ale Sibiului ori ale Bucureștiului în ultimii doi-trei ani. Spune-ți că, în fond, nici Codruța Kövesi, nici procurorul Uncheșelu nu-s tocmai senescenți. Simți cum răspunde nervul? N-ai nici o scăpare: ești ro-îndrăgostit.

O ultimă observație: câtă vreme simți nevoia să verifici dacă ești îndrăgostit, încă ești îndrăgostit. Indiferent dacă e ființa e o femeie, o carte sau o țară. Nu-i nevoie să verifici asta acum. O vei verifica o viață întreagă.

Pe asta trebuie mizat. Altă șansă nu avem.

*

Radu Vancu este scriitor. Cea mai recentă carte, „4 A.M. Cantosuri domestice”.

*

În cadrul campaniei RoÎNDRĂGOSTIREA, mai puteți citi:

Iulian Tănase: Îmi iubesc țara pentru că îmi iubesc rădăcinile

Mona Dîrțu: Cinicii câștigă mai puțin

Alin Fumurescu: Reîndrăgostirea de România? O soluție în căutarea unei probleme

Cosmin Perța: Dragostea nu poate fi separată de credință

Andrei Găitănaru: Totul este încă de făcut

Sorin Trâncă: De ce iubim Româniile

Robert Șerban: Vina e la mine

Simona Sora: Ar trebui, probabil, să plec din nou

Liviu Vânău: Mai cu seamă să fim vii