În cifre: ce cred americanii și mai ales republicanii despre răzmerița din Washington DC

Barbu Mateescu

Redactor

Privind violențele de acum câteva zile din miezul capitalei SUA, m-am întrebat cum reacționează la văzul acestor imagini zecile de milioane de americani care l-au votat pe Trump în noiembrie.

Marea majoritate au optat și în trecut pentru candidați republicani - politicieni cu ale căror valori Trump nu are nimic în comun. S-au schimbat acești votanți față de cum erau acum zece sau douăzeci de ani? Mai există conservatorii moderați, calmi și raționali de când eram adolescent sau pur și simplu o bună parte din națiunea americană e sub imperiul emoției?

Răspunsul este nuanțat. Un sondaj efectuat în cele două zile care au urmat asaltului asupra Capitoliului arată că majoritatea electoratului republican este atașat de Trump dar mâhnit sau îngrozit de asalt.

9% din republicani susțin cu hotărâre acțiunile protestatarilor. Alți 13% susțin acțiunile protestatarilor într-o oarecare măsură. Tot 13% se opun într-o oarecare măsură. 58% se opun cu hotărâre. (Dintre toți americanii, 72% se opun cu hotărâre).

Rugați să aleagă din patru termeni pe cel care-i reprezintă în cea mai mare măsură pe protestatari, 9% din republicani îi consideră „patrioți”, 18% preferă să-i considere „cetățeni îngrijorați”, 18% îi văd drept „proști” iar 47% drept „răufăcători”.

Orice traducere este într-o bună măsură trădare, de aceea sunt nevoit să explic: am ales să traduc drept „răufăcător” cuvântul anglo-american „criminal”. Acesta e uzitat nu (numai) pentru criminali, cum am crede pe baza cuvântului asemănător din limba română, ci pentru orice persoană încalcă legea. Aspectul mai interesant este că substantivul românesc „răufăcător” are o tonalitate etică - e vorba de cineva care face un lucru rău. În engleză noțiunea e mai rece, e vorba de referirea la lege și doar la ea. În România nu am spune despre o mamă care fură mâncare pentru copilul ei că este „răufăcătoare”; dar un american ar spune că ea este „a criminal”, eventual scuzându-i comportamentul printr-o adăugire.

Existența unei antipatii față de asalt este coerentă cu valorile republicane din ultimele decenii ale secolului trecut. În același timp, acțiunile lui Donald Trump din acea zi beneficiază de o percepție majoritar pozitivă în rândul votanților Partidului Republican.

Realizatorii sondajului au folosit o scală complexă, cu 6 trepte, pentru a determina perspectiva respondenților cu privire la acțiunile lui Trump în ziua asaltului: de la "susținere foarte mare" la "susținere într-o oarecare măsură" și apoi "înclinând spre susținere", aceleași 3 trepte existând și pe axa negativă, a lipsei de susținere. Dacă facem suma pe cele 2 axe - susținere și opoziție - ignorând distribuția lor pe nuanțe, vedem că acțiunile lui Trump din ziua asaltului:

Să luăm acest ultim set de valori și să mergem în profunzime. Concret:

„Ceva nu-mi miroase a bine”. Ce cred refugiații ucraineni despre Călin Georgescu și direcția extremistă pe care stă să o ia România

Românii vor să primească mai multă empatie de la clasa politică și au dreptate. Empatie vor și vecinii invadați și bombardați atroce de Rusia. Ei de ce nu ar avea dreptate? 

Marcel Ciolacu dă bir cu fugiții, confruntat cu consecințele propriei guvernări. Are cine să-l aducă înapoi și să-l pună să-și asume responsabilitatea?

Deocamdată am aflat ceva ce știam deja: în capul guvernului actual și eventual și al celui viitor se află un om complet iresponsabil. Din acest punct de vedere, poate că nu ar fi o tragedie, ci chiar ar fi absolut necesar ca domnul Ciolacu să nu mai ocupe nicio funcție de stat în România, indiferent cine vine în locul lui la PSD. Marii bărbați de stat își asumă prostiile, nu rămân paralizați în fața consecințelor acestora.

Într-una din cele două extreme (susținere într-o foarte mare măsură + dezaprobare într-o foarte mare măsură) se află 58% din republicani. Într-una din cele patru trepte intermediare se află 42%.

De o percepție mai bună și mai puțin polarizantă se bucură acțiunile vicepreședintelui Pence, care a refuzat să blocheze procesul de nominalizare a noului președinte. 63% din republicani susțin acțiunile sale din acea zi (26% într-o foarte mare măsură) iar 24% le dezaprobă (10% într-o foarte măsură).

Firma IPSOS, care a realizat sondajul, nu a pus la dispoziție publicului baza de date, deci ce urmează să scriu poate să fie greșit, dar dacă încerc să suprapun cifrele ajung la concluzia că electoratul republican e un evantai:

Un alt sondaj, realizat chiar în ziua violențelor, ba chiar în timp ce ele se desfășurau, arăta o imagine mult mai echilibrată, jumătate din republicani opunându-se asaltului, iar jumătate susținându-l. Acest sondaj timpuriu, realizat de YouGov, nu cuprinde sedimentarea opiniilor din perioada post-asalt și deci mi se pare mai puțin relevant.

Ce ar trebui să urmeze? Identitatea politică a respondentului dictează în bună măsură răspunsul. 77% din republicani, 48% din independenți și 11% din democrați vor ca președintele să-și continue mandatul. Demiterea lui Trump e dorită de 72% din democrați, 38% din independenți și 16% din republicani.

Per total, nația e divizată, 43% din americani dorind ca Trump să-și încheie mandatul, 44% ca el să fie destituit iar restul dorind ca el să demisioneze.

Cifrele de mai sus sugerează că loialitatea față de Trump e în continuare relevantă pentru majoritatea republicanilor.

Trump a îndemnat textual la intrarea în Capitoliu. O parte determinantă a electoratului republican dezaprobă asaltul dar susține îndemnul. Această atitudine ilogică arată existența unei conexiuni foarte puternice, de natură emoțională, pe care alegerile din 2020 nu au încheiat-o.

Atât el cât și familia sa vor comunica semnificativ în anii următori, urmând să reprezinte o durere de cap consistentă pentru restul partidului. De ce una "consistentă"? Dacă nu intervin factori noi, o candidatură a unuia din junii Trump - sau a lui Donald însuși - poate bloca accesul la Casa Albă al viitorului candidat republican.

Un fenomen similar a avut loc în 1912, când Teddy Roosevelt (președinte al țării din partea republicanilor între 1901 și 1909) a candidat independent și separat de partid. Astfel, electoratul acestuia a fost rupt în două. Roosevelt chiar a împins candidatul "oficial" al republicanilor pe locul trei.

Dar efectul net al candidaturii lui a fost netezirea căii spre succes a candidatului partidului democrat. Repetarea acestui scenariu, cu Trump sau unul din copiii săi în rolul lui Roosevelt, ar face ca pentru cei patru ani de putere cu Trump politicienii republicani să plătească cu opt ani de opoziție.

Diferențele până la 100% le reprezintă oamenii nehotărâți sau care nu au știut ce să răspundă. Sondajul a fost efectuat de către Ipsos pentru Reuters pe 7 și 8 ianuarie. Marja de eroare pentru întreg eșantionul este +/- 3,5%. Pentru republicani este de +/- 5,9%. Datele se află aici.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€