Harta depozitelor periculoase din România

Bianca Felseghi

Senior Editor

260 de hectare este suprafața totală a depozitelor cu deșeuri industriale periculoase din România: asta înseamnă peste 500 de terenuri de fotbal puse unul lângă altul.

Cele mai multe dintre aceste spații infestate au aparținut unor combinate sau uzine privatizate după 1990, apoi închise și părăsite fără ca patronii lor sau autoritățile locale să se preocupe temeinic de problema poluării.

În noiembrie 2018, Curtea de Justiție a UE a condamnat statul român pentru că, timp de aproape 20 de ani, nu a făcut nimic pentru a închide 68 de asemenea depozite de reziduuri (directiva corespunzătoare datează din 1999).

40 dintre cele 68 de depozite neconforme aparțin unor companii private. Problema este că cea mai mare parte dintre aceste companii și-au încetat activitatea; fie au fost radiate, fie și-au declarat falimentul.

Ca reacție la presiunile Comisiei Europene, certificate și de instanța CJUE, Ministerul Mediului a pus în dezbatere publică, în decembrie 2018, un Ghid de finanțare pe baza căruia ar urma să fie ecologizate, o dată pentru totdeauna, haldele toxice rămase din industria grea a țării.

Ministerul speră să obțină măcar o parte din bani din surse europene, iar apoi să-i recupereze de la proprietarii terenurilor. Informația este cuprinsă într-un răspuns oficial trimis pe adresa PressOne.

Numai că o nouă finanțare europeană în acest domeniu este puțin probabilă.

Și asta fiindcă România nu a reușit să implementeze complet niciunul dintre cele 32 de sisteme de management integrat al deșeurilor (SMID) pe care le-a contractat în exercițiul bugetar 2007-2013 al UE − procedură care prevedea și închiderea vechilor rampe municipale de gunoi.

Vechea rampă de gunoi de la Cluj-Napoca (în plan îndepărtat). Foto: Raul Ștef

SMID-urile trebuiau să funcționeze de câțiva ani în 32 de judeţe. Asta însemna ca gunoiul să fie colectat selectiv de către populaţie, prelucrat de o singură companie de salubritate şi apoi depozitat într-o rampă ecologică.

E vorba despre un întreg domeniu al modernizării, pentru care statul român a semnat cu UE contracte de finanţare de peste un miliard de euro, dar care este încă departe de a fi funcțional.

Emilia Șercan: “Autoritățile statului au orchestrat o operațiune de kompromat împotriva mea. Acum încearcă să o mușamalizeze”

Căderea lui Mihai Lucan. Istoria chirurgului care a falimentat un institut de stat pentru clinica proprie

Cunoscutul chirurg și fiul său sunt învinuiți că ar fi delapidat peste 5 milioane de lei de la Institutul de Urologie și Transplant Renal din Cluj.

Mai mult, o parte dintre beneficiarii județeni ai finanțării SMID-urilor au trebuit să returneze banii. (Spre exemplu, Clujul a returnat 18,5 milioane de lei pentru lucrările de proastă calitate făcute la celula de depozitare, care s-a surpat de câteva ori în 2017.)

Revenind la situația depozitelor industriale periculoase, una dintre probleme este găsirea proprietarilor: în ultimii ani, cei mai mulți dintre ei au încercat să scape de respectivele terenuri.

Cu alte cuvinte, chiar dacă Ghidul de finanțare lansat de Ministerul Mediului va fi adoptat, nu se știe cine va putea depune proiecte pentru închiderea și ecologizarea suprafețelor infestate: multe firme deținătoare nu mai există, administratorii nu-și mai asumă preluarea terenurilor, iar statul, care le-a înstrăinat, nu le poate obține decât în instanță.

România e wasteland-ul Europei

România este unul dintre cele mai neperformante state din UE în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor municipale solide.

În 2015, țara noastră înregistra cea mai mare rată de ocupare a suprafețelor destinate deșeurilor − 72%, cu mult peste media UE, de 25,6%.

În februarie 2017, România a fost acționată în judecată de Comisia Europeană, deoarece nu se conformase obligaţiei de a lua toate măsurile necesare pentru a închide 68 de depozite de reziduuri, în conformitate cu o directivă din 1999.

În noiembrie 2018, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a condamnat statul român în acest dosar, constatând că:

Această procedură, au decis judecătorii CJUE, ar fi trebuit să fie finalizată în 2009.

Potrivit unui raport de mediu din septembrie 2018, România este cea mai murdară țară din zona continentală a UE; pe primul loc în acest top toxic se află o insulă, Malta, care are o suprafață și populație mult mai mici decât ale noastre.

Astfel, România rămâne în capul listei cu țări care vor rata obiectivul din 2020 de a recicla și reutiliza 50% din deșeurile pe care le produc.

România reciclează doar 13% din gunoiul pe care îl produce. Sursa: site-ul Comisiei Europene

*

Harta depozitelor de reziduuri din România

Pe harta de mai jos am marcat cu albastru depozitele municipale de deșeuri neconforme, cu roșu − depozitele industriale periculoase, iar cu verde − depozitele industriale nepericuloase.

Faceţi click pe hartă pentru detalii:

Iată lista depozitelor industriale neconforme, comunicată de Ministerul Mediului la cererea PressOne:

→ SC Rafinaria Dărmănești SA Batal 1 și 2 sunt astăzi în proprietatea SC Petrochemical SRL din Bacău.

Administratorul acestei societăți este un cetățean bulgar, Miroslav Dermendjiev, numit în 2016 și administrator special al celebrei Rafo Onești.

Rafinăria Dărmănești are un teren cu deșeuri periculoase de 0,8 de hectare.

→ SC Bicapa SA din Mureș, care avea un teren infestat de 7,5 hectare, aparține în prezent firmei Wastes Ecotech SRL.

*

→ SC Romplumb SA din Maramureș, care are un teren infestat de 1,2 hectare, se află în proprietatea SC Exiteco, o companie aflată în faliment.

Administratorul acesteia, pe nume Daniel Cristian Boldor, a fost cercetat pentru spălare de bani în 2012, în calitate de acționar al unei alte firme, într-un dosar ce viza afaceri cu cetățeni ucraineni.

→ SC Petrolsub SA din Bihor are un depozit neconform de material periculos de circa un hectar, preluat de SC Ecodiesel. Compania proprietară se află în faliment, administratorul fiind Călin Bălaj, care a deținut mai multe cluburi și discoteci din Oradea, fiind cercetat pentru fraudă în trecutul apropiat.

→ SC Ario SA − companie din Bistrița-Năsăud care deținea 2,4 hectare de reziduuri periculoase − a ajuns în portofoliul firmei Termotehnic Com SRL, radiată însă în 2013.

Administratorul de la Termotehnic, Adrian Șelaru, a fost condamnat la 5 ani de închisoare în 2016, într-un dosar instrumentat de DNA în care paguba este de aproape 10 milioane de lei.

→ Rafinăria Astra Română SA a avut un depozit infestat cu suprafața de 2,6 hectare care acum figurează ca fiind în proprietatea unei persoane fizice, Nica Nicoliţă.

Într-o notă din mai 2018 a Colegiului Prefectural Prahova se spune că niciuna dintre entitățile implicate la Astra nu a făcut lucrări concrete privind închiderea și ecologizarea depozitelor periculoase, care conțin reziduuri petroliere și gudroane acide.

Costurile de ecologizare sunt evaluate la peste 80 milioane de euro, iar durata estimată a lucrărilor, de 12 ani. În mai 2018 nu fusese identificată vreo sursă de finanțare a unor lucrări de asemenea amploare.

„Cei trei operatori economici consideră că batalurile sunt situri contaminate istoric, ecologizarea urmând a fi în sarcina Statului Român, prin Strategia națională de gestionare a siturilor contaminate istoric, aceștia efectuând o serie de demersuri în acest sens. Până în prezent, batalurile nu au fost reîncadrate ca situri istorice”.

Fragment din nota Colegiului Prefectural Prahova

*

100 de hectare infestate la Oradea

De pe urma fabricii Cemtrade Oradea − fosta Alumina, deschisă în 1965 − a rămas un teren de aproape 100 de hectare infestat cu deșeuri periculoase.

La privatizare, fabrica a fost cumpărată de concernul rusesc Ruskii Aluminii; acum este listată pentru insolvență.

Comisarul-șef al Gărzii de Mediu Bihor, Mihai Togor, spune că rușii au preluat activele de la Alumina cu tot cu obligațiile de mediu, însă statul român nu a stabilit niciun termen pentru acestea.

Așa se face că, înainte ca Cemtrade să intre în insolvență, terenul infestat a fost vândut către alte două firme: Fibrocim și Ingens Trade.

Din toamna lui 2018, Fibrocim nu-și mai asumă proprietatea asupra a 37 de hectare din acel teren, astfel că s-a deschis un proces pentru stabilirea proprietarului − care ar deveni, astfel, responsabil cu ecologizarea.

În 2015, Fibrocim anunța în presa locală că va ecologiza cu fonduri europene terenul cumpărat de la Cemtrade și că va „prelucra integral” șlamul roșu − un reziduu rezultat din prelucrarea bauxitei.

Atunci, costul ecologizării era evaluat la 6 milioane de euro.

Cealaltă firmă care deține o parte a haldelor cu șlam este SC Ingens (fostă Ingens Trade SRL), cu sediul în comuna Sântandrei. Pentru această firmă, Garda de Mediu Bihor a emis un termen de conformare până în 2021.

Șefii de la Ingens sunt doi frați originari din Republica Moldova, naturalizați în România.

Terenul poluat cu șlam roșu al fostei fabrici Alumina din Oradea. Sursa foto: Bihoreanul

Turnu Măgurele: 52 hectare pe care nimeni nu și le mai asumă

În Turnu Măgurele (județul Teleorman), combinatul chimic Turnu a fost preluat în 2004 de concernul InterAgro al lui Ioan Niculae, care l-a redenumit Donau Chem.

În contractul de privatizare se stipula că obligațiile de mediu îi erau transferate cumpărătorului, însă conducerea de la Donau n-a făcut nimic în acest sens.

Dimpotrivă. Într-o analiză din 2016, presa locală scria că, imediat ce s-a trezit cu circa 50 de hectare de teren contaminat, Donau s-a oferit să doneze municipalității din Turnu Măgurele, cu titlu gratuit, o parte din acea suprafață extravilană.

În 2005, Consiliul Local chiar a adoptat o Hotărâre în acest sens, dar decizia a fost revocată tot printr-un HCL.

Donau Chem se află acum în insolvență. Terenul poluat pe care îl deține are 52,2 de hectare.

Garda de Mediu ne-a comunicat că, în 2018, a efectuat acolo 36 de controale. Fără niciun rezultat.

În raportul pe 2017 al Gărzii de Mediu Teleorman se spune că „Planul Judeţean de Gestionare a Deşeurilor trebuie revizuit, deoarece orizontul de timp pentru acesta a fost anul 2013”.

Mureș: iaz toxic de 30 de hectare

La 4 kilometri de Tîrgu-Mureș se află Iaz Batal, un sit poluat istoric cu o suprafață de 30 de hectare.

În 2017, Primăria municipiului a decis fazarea contractului de „Reabilitare a sitului poluat istoric Iaz Batal 30 ha — Tîrgu-Mureș”, cofinanțat prin Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare, în valoare de peste 35 milioane de euro. Termenul inițial era 2020.

Iazul batal de lângă Tîrgu-Mureș. Sursa foto: iazbatal.ro

Statul ar urma să-i împrumute pe proprietarii terenurilor infestate

La sfârşitul lunii decembrie 2018, Ministerul Mediului a publicat un proiect de ordin de ministru pentru aprobarea unui Ghid de finanțare „în vederea închiderii depozitelor neconforme”.

Acest demers este o reacție la condamnarea din noiembrie a statului român, de către Curtea de Justiție a UE (dosarul C-301/2017).

Practic, Ministerul este obligat să creeze un cadru legal prin care să poată împrumuta companiile care nu și-au respectat obligațiile de mediu.

Toate cele 68 de terenuri menționate în decizia CJUE din dosarul C-301/2017 sunt eligibile.

O mare parte din împrumuturi ar urma să provină din Fondul pentru Mediu. Banii ar urma să fie recuperați prin procese pe care statul le-ar intenta proprietarilor, administratorilor sau lichidatorilor. Cel puțin asta e intenția declarată a Ministerului.

Într-un răspuns pentru PressOne, biroul de comunicare al Ministerului Mediului arată că proiecția bugetară pentru acest ajutor oferit de statul român se încadrează

Sumele mai mari, cele pentru închiderea vechilor rampe de gunoi din marile orașe, vor fi plătite din bani publici. Asta cu toate că primăriile erau obligate să bugeteze an de an etapele închiderii acelor rampe.

„După realizarea lucrărilor de închidere, Ministerul Mediului, prin Administraţia Fondului pentru Mediu, va realiza demersurile necesare în vederea recuperării sumelor aferente închiderii acestor depozite, intentând acțiuni în justiție împotriva proprietarilor, administratorilor, operatorilor sau lichidatorilor judiciari ai acestor depozite.”

Laurențiu Neculaescu, secretar de stat în Ministerul Mediului, într-un răspuns pentru PressOne

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€