Golanii și chiulangiii își vor țara înapoi, spune un profesor universitar. Dar ce ar fi dacă am încerca cu toții să fim mai puțin proști?

Răzvan Filip

Reporter

„Își vor țara înapoi golanii, cei care au chiulit întreaga școală (absolvită cu toate acestea, desigur), în timp ce alții («tocilarii») învățăm pe brânci ca să ne facem un rost în viață”, se lamenta, la începutul săptămânii, un profesor universitar din București, ca reacție la protestele poleite cu AUR din weekend. De la înălțimea turnului său de fildeș, omului i s-a părut că scrie un profil credibil al votantului suveranist. 

Nu încep cu acest citat pentru că aș vrea să-i iau în brațe sau să-i mângâi părintește pe susținătorii mișcării suveraniste din România. Este foarte posibil ca printre cei care au protestat sâmbătă și duminică pe străzile Capitalei să fi fost, într-adevăr, mulți „golani”, „chiulangii”, „analfabeți funcțional” și „lepre”. Personal, după tot ce mi-a fost dat să văd și aud pe TikTok/Twitter în ultimele luni, nu mai am nicio jenă în a striga „prost” când văd un prost. 

În același timp, mă întreb cu ce mă ajută să constat că cei care votează într-un anumit fel sunt, mulți dintre ei, „proști”? În 2016, Hillary Clinton îi împărțea pe votanții lui Trump în 2 categorii. Într-una îi băga pe cei dezamăgiți de „Sistem”, care sperau atunci că Omul Portocaliu va resuscita, ca prin magie, „visul american”. A doua era tabăra „deplorabililor” - adică rasiștii, homofobii și misoginii care constituiau ceea ce la vremea aceea purta denumirea de „alt-right”. Remarca a stârnit revoltă în tabăra trumpistă, iar unii comentatori politici din SUA insistă până în ziua de astăzi că din cauza ei a pierdut Clinton alegerile prezidențiale din 2016. 

Totuși, anii următori au demonstrat că antipatica Hillary Clinton avea dreptate - dacă nu în totalitate, măcar parțial, pentru că mulți dintre votanții lui Trump s-au dovedit „deplorabili”. Unii au încercat, în 2021, să dea lovitură de stat, supărați că liderul de cult a pierdut alegerile. Mulți alții i-au aplaudat de pe margine sau au minimizat, prin orice mijloace, gravitatea momentului. 

Dar cu ce a ajutat faptul că eticheta pusă de Clinton s-a dovedit adevărată? La ultimele alegeri, după o tentativă eșuată de puci și în ciuda indiciilor că Trump nu dă 2 cenți pe cutumele democrației americane, cei mai mulți americani - unii dintre ei foști votanți ai Democraților - au hotărât că politicianul trebuie să se întoarcă la Casa Albă. Să fi crescut, în doar 8 ani, numărul „deplorabililor”? Atât de mult și rapid să se fi răspândit flagelul alt-right în societatea americană?

Poate că da, poate că nu. Într-o lume în care social media funcționează în continuare ca un sat fără câini (așa era și când Meta se prefăcea că moderează și face fact-checking, să nu ne facem iluzii), nu m-aș mira ca peste ani să apară o cercetare sociologică care să demonstreze că da, TikTok, Twitter și alte platforme ne-au făcut, la nivel colectiv, mai proști și ignoranți. 

Dar etichetele puse de Clinton și profesorul nostru universitar sunt insuficiente, pentru că mișcările extremiste de dreapta n-au fost nicăieri în istorie construite doar cu „proști”, „golani”, „analfabeți” și „chiulangii”. În State, mișcarea MAGA e girată și azi de o suită de intelectuali, afaceriști și influenceri care au absolvit școli înalte. În România, suveraniștii de azi și legionarii de ieri pot demonstra cu diplomele pe masă că nu au ce căuta în tabăra „analfabeților”, „golanilor” sau „chiulangiilor.”

De altfel, liderii partidelor suveraniste sunt, aproape fără excepție, oameni cu studii superioare. E foarte posibil ca unii dintre ei să fi fost considerați „tocilari” de colegii lor de școală - Lavric, Târziu, Neamțu și Piperea sigur intră în categoria asta. Până și „golanul” de Simion a terminat un masterat de istorie, iar când vorbește într-o dezbatere televizată, nu pe TikTok, are un discurs studiat, de politician rodat care a trecut prin cel puțin un workshop de retorică. 

Susținătorii lor nu fac excepție. Nu mi-ar lua mult să găsesc printre rude, vecini, cunoștințe sau foști amici oameni care deși sunt „cu școală”, votează „suveranist”. Care au același bagaj intelectual ca cei care votează „cum trebuie” și totuși au ales să meargă pe alt drum ideologic. Sunt convins că dacă ar face și alții același exercițiu, ar descoperi situații similare. 

Că totul pleacă de la educație și că ea ne poate apăra de toate pericolele lumii moderne - suveranismul și PSD-ismul! O concluzie mai puțin confortabilă - dar mai apropiată de realitate - este că „educația” nu funcționează mereu ca un vaccin anti-prostie. 

Scutul estic, fără noi? Ce-i lipsește României ca să conteze în discuțiile strategice europene

În Europa se discută planuri concrete de stăvilire a amenințării rusești asupra continentului. Discuții din care România lipsește, cel puțin la nivelurile cele mai înalte, pentru că între timp, politicienii noștri se înghesuie să se gudure pe lângă votanții loviți brusc de suveranism pacifist. Dar din care ar putea face parte.

Acasă de sărbători, pe drumurile din România: cioturi noi de autostradă cu sânge pe parapeți, gropi și șoferi care se cred la curse

Forțată de împrejurări, în vacanța de iarnă m-am urcat la volan și am condus, adunat, peste 1.500 de km în mai puțin de-o săptămână. Experiența de pe drum te face să te întrebi cum de numărul accidentelor auto nu este și mai mare.

Sunt nenumărate exemple de oameni care arată că pot împăca școala cu prostia fudulă - mai ales dacă în școală au „tocit” de frica părinților/ratării sociale, iar după absolvire și asigurarea unui loc de muncă confortabil, și-au lăsat curiozitatea să moară. Alții arată că poți fi educat, dar să ai moralitatea unui mercenar, adică să îți vinzi inteligența celui care licitează/promite mai mult. Mișcarea MAGA e plină de exemple. În același timp, poți să fii educat, să pornești în viață cu intenții bune, dar să te „ratezi” din motive independente de tine și să devii o acritură cu un singur obiectiv: să le-o tragi celor care (sau despre care crezi că) ți-au tras-o.  

Am văzut prea mulți oameni (cândva) respectabili care au lăsat frica să-i transforme în niște prostovani pentru a mai crede în puterea absolută a EDUCAȚIEI™. Mi-am pierdut și eu răbdarea, între timp. Dacă înainte mă puteam contrazice politicos cu ei, convins că putem lămuri prin dezbatere civilizată aproape orice, lașitatea paranoică de care au dat dovadă în pandemie și în privința războiului din Ucraina m-a făcut inflexibil în fața opiniilor neinformate, dar exprimate cu foarte multă convingere.  

Îmi permit să speculez că un USR-ist generic care astăzi dă share la basme cu socialiști ce sug sângele poporului (antreprenorial) este la un divorț sau un faliment distanță de extremismul de dreapta. Până la urmă, cu ce diferă ignoranța unuia care crede în băuturi carbogazoase cipate de a unuia care susține, fără să verifice, că impozitarea progresivă înseamnă „socialism”, deși este un sistem de taxare practicat de aproape toți partenerii noștri euroatlantici (da, și SUA)? 

foto: Renata Mogîldea / PressOne

Inclusiv intelectualul de la care a pornit acest editorial a dovedit, în trecutul nu foarte îndepărtat, că are probleme cu redarea corectă a faptelor. La începutul lui 2023, el devenea, nu neapărat voit, sursa unei narațiuni alarmiste care spunea că 41 de mii români ar fi avut reacții adverse la vaccinurile anti-COVID, iar statul român n-ar fi suflat o vorbă despre asta - afirmație demontată de PressOne în aceeași perioadă. 41 de mii era numărul reacțiilor adverse totale, pentru că unele persoane raportaseră mai multe tipuri de efecte, iar guvernul nu ascunsese nicăieri existența lor, doar că nu le anunțase cu suficientă fanfară pe canalele oficiale de comunicare. 

Tot în sensul ăsta, e puțin șocant câți intelectuali din zona conservatoare au astăzi tupeul să se erijeze în iubitori de fapte și luptători anti-dezinformare. Un profesor universitar din Cluj, cândva prieten la cataramă cu Mihail Neamțu, le face astăzi fact-checking lui Călin Georgescu și Elon Musk, deși până mai ieri răspândea narațiuni false despre „sexomarxiști” și „pericolul LGBT.” 

Un fost purtător de cuvânt al Bisericii ia la mișto New Age-ismul lui Călin Georgescu, dar dacă ar fi să-i luăm la puricat fiecare declarație publică făcută în ultimii ani, probabil că am găsi la fel de multe motive să-l ironizăm și să-l „distrugem cu fapte și logică.”

În partea cealaltă, m-a amuzat cum PSD a devenit, brusc, un partid pro-european și anti-Kremlin. PSD, care a cochetat de când mă știu cu retorica suveranistă și care a avut președinți precum Victor Ponta, Liviu Dragnea și Viorica Dăncilă. Mai nou, își spală imaginea prin ‘telectuali de stânga care, din februarie 2022 încoace, au perpetuat fiecare narațiune falsă din manualul de propagandă putinistă. „Niciodată fascismul și niciodată Rusia”, declarau același voci în decembrie 2024, speriate că s-ar putea pe trezi pe cap cu Georgescu. 

Ce s-a întâmplat în 2024 putea fi un prilej bun pentru introspecție. Partidele mari să înțeleagă că în societate a prins rădăcini un curent anti-sistem care nu poate fi combătut prin mijloace convenționale și că regulile lumii de ieri nu se mai aplică într-o lume în care mulți își iau lumina de la TikTok, Telegram și Meta, nu de la televiziunile plătite de ei cu bani publici. Ce au înțeles ei? Că e timpul să-l recicleze pe Crin, care nici măcar nu mai dă așa bine pe cameră.

Bulicica și USR-ul puteau înțelege că în afara Facebook-ului și cafenelelor din marile orașe există o lume în care discursul anti-taxe, anti-sistem și anticorupție a fost deja cooptat de forțe care nu au nicio jenă să vorbească, în același timp, despre naționalizări, case ieftine, păduri tăiate de corporații străine și inegalități sociale. Când alții îți promit șaorma populistă cu de toate, de ce te-ai întoarce la cei care oferă una seacă, condimentată doar cu sos de zero taxe? 

Realitatea e că populismul la care ne-a plăcut tuturor să punem botul în perioada protestelor anti-PSD a suferit o mutație care l-a transformat într-un monstru pe care nu-l mai putem controla, oricâte cruci și-ar agăța Lasconi de gât. Dacă nu mă crezi, verifică pe Facebook sau TikTok ce preocupări au tovarășii de proteste din 2013-2018, ăia mai recalcitranți și dispuși să depășească niște limite. Ce mai fac? Ce au făcut în pandemie? Atunci erau intelectuali anti-sistem și acum s-au golănit? 

În final, să scuipi coji de semințe în capul alegătorului suveranist nu contribuie cu nimic la însănătoșirea democrației românești, chiar și atunci când, poate, ai fi îndreptățit s-o faci. Ajută cel mult la nivel personal, ca un gest de eliberare emoțională după o perioadă îndelungată de stat ca pe ace. Într-o perspectivă mai largă, însă, ar fi mult mai util să aspirăm cu toții, indiferent că în școală am fost „golani” sau „tocilari”, să fim mai puțin proști.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€