Acestea sunt doar câteva dintre argumentele și nemulțumirile acelor români care de doi ani încoace cer ieșirea României din Uniunea Europeană. Euroscepticismul nu este nicidecum un fenomen nou: de la aderare și până acum, spațiul public românesc n-a dus lipsă de voci care să semene neîncredere în proiectul european. Doar că de doi ani încoace toate datele arată că un nou slogan a început să prindă aripi: Roexit. Ieșirea totală a României din Uniune. Un Brexit cu specific românesc.

Poate fi la fel de bine o fază trecătoare, ca atâtea alte trenduri politice de care nu-și mai aduce nimeni aminte. În plus, cel puțin momentan, doar un segment nișat din populație pare cu adevărat decis să meargă până la capăt cu ieșirea României din UE.

Dar, spre deosebire de alte vremuri, contextul tensionat în care ne aflăm riscă să transforme ideea de Roexit într-o lozincă mai atrăgătoare decât ar fi fost acum doi, trei sau patru ani, poate chiar într-o adevărată mișcare politică. Iar cei dispuși să profite electoral sau în alte moduri de pe urma acestor tensiuni par mai numeroși ca oricând.

Elefantul din cameră: vrea AUR să ne scoată din UE?

Când vine vorba de euroscepticism și Roexit, suspectul de serviciu al anilor 2020, 2021 și 2022 este partidul Alianța pentru Unirea Românilor, AUR. Însă, spre surprinderea multora, răspunsul oficial la întrebarea din subtitlu este „nu, nu vrea”.

O spune programul partidului, o spun liderii, reiese și din afilierea europeană a formațiunii – AUR este parte din Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, un partid european eurosceptic care urmărește „reformarea” Uniunii din interior, de obicei pe linii suveraniste și anti-imigraționiste. 

Pe de altă parte, e aproape imposibil să nu asociezi AUR cu euroscepticismul dur care începe să prindă cheag în societate. Potrivit unui raport de monitorizare a atitudinilor național-populiste din online-ul românesc realizat de Centrul pentru Promovarea Participării și Democrației din cadrul SNSPA (CPD), în topul paginilor de Facebook pe care apare sintagma Roexit se regăsesc atât pagina oficială a lui George Simion, cât și pagina oficială a partidului. Momentan, doar în comentarii.

În același top se regăsesc paginile lui Mihai Lasca și Diana Șoșoacă – ambii foști membri AUR și intrați în Parlament pe listele partidului. 

George Simion, co-președintele AUR, în fața simpatizanților săi din Oradea, în Piața Unirii, marți, 15 decembrie 2020. Inquam Photos / Silviu Filip

Totodată, liderul partidului nu ezită să se afișeze alături de multe personalități pro-Roexit, să organizeze manifestații anti-restricții împreună cu ele, să aibă un discurs similar cu al lor.

Chiar săptămâna trecută, într-un live postat pe Facebook, George Simion se afișa alături de naistul Nicolae Voiculeț, un promotor al Roexit și susținător al partidului nou-înființat de Codrin Ștefănescu și Liviu Dragnea.

Contactat telefonic, George Simion nu neagă că există persoane apropiate de el care cer Roexitul

„Sunt, dom’le, da. N-au voie să aibă opinii? În caz că nu știți, e o temă cu care românii sunt de acord sau sunt împotrivă. Și o parte din români sunt pentru această temă, pentru Roexit. O parte sunt simpatizanți AUR, o parte sunt simpatizanți PSD. O parte, dar nu se declară, sunt simpatizanți USR. Ei n-au ieșit încă din șifonier. Toți sunt dezamăgiți de anumite atitudini ale birocrației de la Bruxelles”, susține liderul AUR într-o declarație acordată PressOne.

Simion spune totodată că el încearcă să le explice oamenilor că birocrația „anti-creștină și anti-națională” de la Bruxelles nu este reprezentativă pentru constructul european care ar trebui să fie Uniunea Europeană. El, personal, nu e de acord cu ieșirea noastră din UE și insistă să fie citat exact în privința aceasta.

„Eu cred că România trebuie să fie ultimul stat care iese din Uniunea Europeană. Însă, de asemenea, cred că politica externă a României trebuie să semene cu politica externă a Poloniei, adică trebuie să fim respectați și să fim aliați, nu subordonați. Acum consider că există o relație de subordonare, din vina conducătorilor slugarnici pe care îi avem. Începând cu președintele statului, Klaus Iohannis. Se poate negocia, dacă ai conducători de stat, nu slugi. Dacă am fi la putere, noi am negocia. Nu că mai dur. Am negocia”, explică liderul partidului. 

Totuși, când spui că România trebuie să fie ultimul stat care părăsește Uniunea Europeană, oare pleci de la premisa că aceasta nu va avea o viață prea lungă oricum și prăbușirea ei este inevitabilă? George Simion nu neagă acest lucru. 

„Păi, da, doar nu sunt idiot să nu înțeleg cum merge lumea și cum merg diferite alianțe. Nimic nu este veșnic în lumea asta. Dar vă rog să mă citați concret, să nu trunchiați”, încheie George Simion. 

Cine sunt promotorii de astăzi ai Roexit?

Mesajele de mai sus aparțin unor personaje care aveau prezență în spațiul public și înainte de pandemie, dar care au devenit mai proeminente decât oricând în ultimii doi ani. Politicieni, avocați, activiști, oameni de presă sau televiziune care s-au opus măsurilor anti-COVID luate de autorități.

Măsuri pe care ei le-au interpretat și prezentat publicului drept impuse de afară, de niște elite globale cu interese antiromânești. De Uniunea Europeană, printre altele. 

Primul mesaj a fost publicat cu ocazia zilei naționale de Iulian Capsali, fost politician și șef de ziar național care s-a folosit de pandemie pentru avansa o agendă proprie mai veche, deja eurosceptică și ultranaționalistă. Postarea a adunat 1500 de reacții și a fost distribuită de 285 de ori. 

Iulian Capsali face declarații de presă în timpul marșului ‘Pentru viață, pentru femeie, pentru familie’, sâmbătă, 26 martie 2016, București. Inquam Photos / Liviu Florin Albei

Al doilea este opera lui Mihai Lasca, deputat intrat în Parlament pe listele AUR, exclus ulterior din partid pentru că uitase să le spună colegilor de partid că a fost condamnat penal pentru vătămare corporală. 8300 de reacții, peste trei mii de distribuiri.

Al treilea mesaj este postat de Dan Chitic, avocat, protestatar și activist anti-restricții. Peste 700 de reacții și peste 500 de distribuiri.

Iar al patrulea mesaj e preluat dintr-un edict publicat pe Facebook de senatoarea Diana Șoșoacă, cea mai prolifică promotoare a mesajului eurosceptic a momentului. 5500 de reacții, 1600 de distribuiri. 

A fost suficient un search simplu pe Facebook ca să descoperim aceste mesaje. Toate virale, cu sute sau mii de like-uri și de distribuiri. Iar cei enumerați anterior nu sunt cazuri singulare, de-a lungul anilor s-a coagulat o întreagă societate civilă în jurul anti-europenismului.

Codruța Cerva, Oana Lovin, Pompiliu Diplan, Chris Terheș, Iosefina Pascal, Maria Grapini, Mirel Palada, Aurelian Surulescu – toate sunt nume care apar inevitabil într-o conversație publică despre promotorii euroscepticismului românesc. Unii sunt complet ieșiți din dulap, asumându-și în mod explicit tema Roexit, alții se mulțumesc cu ceea ce politologii americani numesc „dog whistling” – mesaje care par că oferă o critică onestă și constructivă a Uniunii Europene, dar substratul lor e mult mai periculos. 

Un caz interesant este Gheorghe Piperea, avocat apropiat de PSD și profesor al Facultății de Drept, care la începutul anului reacționa în felul următor la un articol de presă despre Roexit:

„Că tot mă suspectează Radio Europa Liberă de partizanat pro-RoExit: nu sunt pentru RoExit, mai ales că acest popor a plătit enorm pentru apartenența la acest club regresist și din ce în ce mai totalitar, dar s-ar putea să ajung să fiu, curând”, scria avocatul Gheorghe Piperea într-o postare care între timp a adunat peste patru mii de like-uri și a fost distribuită de peste 800 de ori.

Mesajul ajunge fix la cine trebuie, comentariile din subsolul postării asumându-și în mod clar, fără mantă, preferința pentru Roexit.

Un rol important în propagarea mesajului Roexit îl joacă și societatea civilă conservatoare, formată din organizații care s-au remarcat și în trecut, pe alte teme dragi extremei drepte sau dreptei populiste, precum referendumul pentru familie. Neamunit, de pildă, o asociație cu vechime care cândva a colaborat inclusiv cu Academia Română, folosește laitmotivul Roexit încă de la debutul pandemiei, din martie 2020, atât pe Facebook, cât și pe Instagram

„RoExit 4 RoExist”, își încheia Aurelian Surulescu, liderul asociației, o postare de pe Facebook din 14 martie 2020. Mesajul e simplu: ca România să existe în continuare, ea trebuie să iasă din UE. 

Câtă legitimitate au argumentele euroscepticilor?

Minciuni, trunchieri și jumătăți de adevăruri – cu ele se construiește euroscepticismul. E o rețetă aplicată peste tot în Europa, oriunde a existat sau încă există o mișcare eurosceptică majoră.

Dar toate aceste trunchieri pot ascunde niște nemulțumiri legitime, pe care oamenii n-au avut niciodată ocazia să le articuleze într-un cadru mai nuanțat și mai puțin toxic.

De pildă, deși produsul intern brut al țării a crescut enorm față de începutul anilor 90, această creștere în prosperitate nu se vede neapărat și în buzunarul cetățeanului din zona rurală sau mic-urbană, arată Oana Popescu Zamfir, expertă în relații internaționale și fost secretar de stat pentru Afaceri Europene în cadrul Ministerul Muncii.

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Și atunci apar diverse nemulțumiri și dezamăgiri, uneori asociate cu Uniunea Europeană. 

Oamenii nu înțeleg de ce le cresc prețurile la energie și gaze, dar găsesc rapid țapii ispășitori. Foto: Alex Olaru

„Dacă te uiți la lucrurile fundamentale, precum accesul la educație și servicii publice precum sănătatea, infrastructura – toate lucrurile astea pentru mulți fie s-au degradat, fie au rămas la fel.

De-a lungul vremii, guverne succesive, indiferent de culoarea lor politică, au încercat să vândă ideea de Uniune Europeană ca prezentând în primul rând aceste beneficii, de prosperitate, dar de fiecare dată când trebuiau să facă niște reforme, mai ales alea dureroase pentru cetățean, spuneau că Bruxelles ne cere chestia asta.

Era normal ca după ani de zile omul să zică «stai, frate, că eu n-am auzit altceva decât că Bruxelles-ul ne cere și din cauza lui trebuie să strângem cureaua, ne-a tăiat Băsescu 25% din salarii când a fost criză și au trecut atâția ani și unde sunt beneficiile alea, că nu le văd?» Lumea n-a echivalat acest eșec cu eșecul guvernării din România, ci cu eșecul UE”, explică experta.

Ea crede că în clipa de față e dificil să mai avem o dezbatere rațională pe această temă. În primul rând, pentru că e prea târziu, ea trebuia purtată mai din timp, înaintea aderării sau imediat după.

Apoi, contextul pandemic a adâncit faliile ideologice dintre oameni. Tonul folosit este de foarte multe ori emoțional, oamenii mai mult urlă unii la alții decât discută, de aici și ușurința cu care se răspândesc mesajele extremiste. 

„Oamenii nu mai sunt interesați să ajungă la adevăr sau echilibru, sunt interesați să-și promoveze propria poveste”, spune Oana Popescu Zamfir.

Iar genul acesta de atmosferă poate pregăti terenul pentru o potențială ieșire a României din Uniunea Europeană. Chit că acum, dacă am face un referendum, răspunsul ar fi „nu”, acest lucru se poate schimba în următorii ani sau următoarele decenii. Până la urmă, nici Marea Britanie n-a ieșit peste noapte din Uniunea Europeană, terenul a fost și acolo pregătit din timp, de actori politici în pană de idei și dușmani ideologici.

„În Marea Britanie a fost un truc de PR al unui partid care era în pierdere de popularitate și a crezut că va câștiga dacă aruncă această temă. Și cum contextul era deja foarte emoțional, și la ei fiind multe politici care îi nemulțumeau pe oameni, reacția a fost la fel de irațională și emoțională. La noi nu cred că se va întâmpla curând, dar nici nu cred că este exclus pe termen mediu. 

Proteste la Londra, înaintea votului pentru Brexit din 23 iunie 2016. FOTO: Inquam Photos

Într-o bună zi, s-ar putea ca un actor politic să simtă că nu mai are bazin de creștere și să arunce această temă, iar oamenii să fie suficienți de obosiți de pandemie și sătui de proastă guvernare, încât să zică «da, frate, dacă putem găsi un țap ispășitor și ăla să fie UE, uite aici, tot simțeam eu nevoia să dau cu votul în cineva pentru situația mea. Uite, să dau în UE».

Ca apoi să ne trezim și noi ca Marea Britanie și să zicem «stai, frate, ce am făcut?». Motive de optimism nu avem”, continuă specialista în relații internaționale.

Cum am ajuns aici? 

Deși Roexit pare un produs exclusiv al pandemiei, terenul a fost pregătit cu mult timp înainte.

Una dintre primele mențiuni ale sintagmei propriu-zise apare în octombrie 2018, când un fost colonel SRI condamnat pentru fapte de corupție, Daniel Dragomir, posta pe pagina personală de Facebook un manifest anti-UE în care susținea că România trebuie să rămână un stat suveran, că marile corporații străine fug cu resursele din țară și nu plătesc taxe, iar românii dau mai mulți bani Uniunii Europene decât primesc înapoi prin fonduri europene. 

Dar până să posteze Dragomir un manifest pe Facebook, discursul anti-european era deja în floare, chit că niciun politician mainstream nu îndrăznea să-și asume în mod fățiș sloganul Roexit.

Oana Popescu Zamfir spune că în ambele partide aflate acum la guvernare există facțiuni puternic social-conservatoare, anti-europene ca valori și manifestare. Facțiuni care, de-a lungul anilor, au propagat mesaje similare cu cele răspândite astăzi de diverse organizații naționaliste.

Așadar, spune experta, primul lucru pe care ar trebui să-l facă decidenții pentru ca acest curent să nu capete o amploare și mai mare este să renunțe ei înșiși la propaganda anti-europeană.

Dar este, oare, în interesul lor să facă asta? Au existat mai multe momente în trecut când greii partidelor mainstream au considerat că e în avantajul lor electoral să se poziționeze în opoziție față de regulile și valorile Uniunii Europene.

Un astfel de episod a fost campania prezidențială a lui Victor Ponta, când fostul lider social-democrat intra în cursă mândrindu-se că e român și ortodox, încercând să atragă un electorat care înainte votase PRM sau PP-DD. 

„Pe de altă parte, Ponta avusese probleme cu Bruxelles-ul, era celebra perioadă în care Barroso îi dăduse o listă cu 11 condiții pe care trebuia să le îndeplinească guvernul, pentru că nu ne făceam temele pe zona de anticorupție. Ponta era el însuși vizat de suspiciuni de corupție. Și atunci, într-un gest de frondă față de Bruxelles și pentru că a simțit el că are un electorat care ar putea reacționa pozitiv la mesaje de tipul «până când o să mai primim noi ordine de la străini?», a lansat campania asta. 

Fiind și epoca Băsescu, când PSD era ținta multor dosare DNA și acuzații de corupție, a fost o variantă pentru PSD să spună că partidul nu e ținta proceselor pentru că ar fi el corupt, ci pentru că Băsescu duce o campanie sprijinită de Bruxelles”, își amintește Zamfir.

Discursul de tipul acesta a continuat și ulterior în PSD, mai ales în era Dragnea, prin oameni precum Liviu Pleșoianu, Codrin Ștefănescu și Lia Olguța Vasilescu (amândoi recrutați din PRM), care pentru o perioadă lungă de timp au fost printre cei mai activi și mediatizați comunicatori ai social-democraților.
În PNL a înflorit totodată un discurs care nu este explicit anti-Bruxelles (a existat și acesta, dar mai mult în epoca Crin Antonescu), dar foarte conservator și contrar valorilor promovate de Uniunea Europeană. Această aripă a fost reprezentată în cursul ultimilor ani de politicieni precum Daniel Gheorghe, Robert Sighiartău și Ben-Oni Ardelean.

„Ei nu sunt liberali, sunt conservatori. Și s-au rezumat la agenda asta, social-conservatoare, care în esență spune că valorile noastre tradiționale sunt amenințate de valorile europene. Deci în felul ăsta partidele mari au avut la rândul lor interese, atât în a promova mesaje deschis anti-europene, cât și mesaje care, fără să se opună opțiunii strategice pro-europene, se opun valorilor care derivă din asta”, explică specialista. 

Atât Liviu Dragnea, cât și Victor Ponta au avut discursuri eurosceptice. Foto: Lucian Muntean

Roexit devine astfel o consecință indirectă a felului în care s-a discutat despre Uniunea Europeană de la aderare încoace. Dacă în primii ani post-aderare a existat o cvasiunanimitate pe acest subiect – că vrem și e bine să facem parte din Uniunea Europeană, ulterior discursul public s-a mutat în direcția „vrem doar beneficiile, nu și constrângerile care derivă din asta”. 

Sigur, dacă ai întreba acum românii unde și-ar fi dorit să se nască, în spațiul Euroatlantic sau oriunde altundeva, răspunsul majorității va fi în continuare că în spațiul Euroatlantic, crede specialista în relații internaționale.

La fel și dacă ai organiza mâine un referendum pe tema apartenenței țării la UE: cel mai mulți dintre cetățeni vor opta să rămânem, nu să ne luăm traista în spate și să ne descurcăm singuri, pe modelul Marii Britanii. 

„Nu ne-a întrebat nimeni dacă înțelegem că aderarea vine la pachet cu tratarea egală a tuturor cetățenilor, indiferent de etnie, religie sau orientare sexuală. Dacă înțelegem că asta vine cu niște exigențe privind anticorupția, să zicem, și modul în care ne trăim în viața”, explică Oana Popescu Zamfir schimbarea de atitudine.

Câteva date

Totuși, care este impactul concret al acestor schimbări de discurs public privind Uniunea Europeană? Conform cercetătorilor CPD, care au monitorizat ultimele trei luni ale anului trecut, cele mai populare sintagme ultranaționaliste din online sunt „globalism”, „trădători de țară”, „Roexit” și „România vândută/colonie”.

Toate cele patru subiecte sunt strâns legate între ele și se alimentează reciproc, arată studiul specialiștilor. 

Până la „reformarea” Uniunii Europene conform dorințelor românilor din bazinul electoral conservator, radicalizarea este tot mai prezentă. Foto: Alex Olaru

„Pare că se conturează tipare relativ simple în care trădarea de țară devine argumentație pentru Roexit sau în care România este vândută de cei care sunt racordați la interesele elitei globale, toate aceste simplificări și automatisme ducând la conturarea unei logici discursive și a unui limbaj general ușor de recunoscut de către adepții curentului populist-ultranaționalist”, continuă cercetarea CPD.

Momentan, fenomenul se manifestă preponderent pe Facebook, iar comentariile oamenilor obișnuiți la postările unor pagini – de politicieni, de presă (mainstream și mai puțin mainstream), de persoane publice – contribuie cel mai mult la creșterea în vizibilitate a subiectelor. Iar dacă paginile generează cele mai multe interacțiuni pe aceste teme, grupurile cu specific ultranaționalist duc mai departe mesajul, prelungind durata de viață a acestui tip de conținut. 

De aceea, arată raportul CPD, subiectul Roexit a evoluat de la o popularitate marginală în clasamentul expresiilor ultranaționaliste, la o explozie a mențiunilor, iar astăzi este pe locul trei într-un top al vizibilității

Ultimele studii care măsoară atitudinea românilor față de UE indică și ele o creștere a gradului de euroscepticism din societate.

Un sondaj de opinie realizat de INSCOP în perioada 15 septembrie – 27 septembrie 2021 arăta că doar 47,2% dintre români cred că aderarea României la Uniunea Europeană a adus mai degrabă avantaje, o scădere deloc neglijabilă față de luna martie a aceluiași an, când 61,4% dintre români susțineau același lucru.

Sondajul arată totodată că 68,5% dintre români cred că România ar trebui să pună interesele naționale pe primul loc atunci când acestea intră în dezacord cu regulile Uniunii Europene, chiar dacă riscă să-și piardă statutul de membru UE. 

Seria PressOne despre dezinformare, fake news și transparență guvernamentală este sprijinită financiar de Ambasada Regatului Țărilor de Jos în România.


Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 3.5% să meargă către articolele și newsletterele noastre, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Trebuie să completezi doar secțiunea I, cu datele tale personale.

Apoi depune-l la ANAF până pe 25 Mai, la organul fiscal de care aparții, fie direct, fie prin scrisoare recomandată.

Poți găsi aici lista adreselor.