Apă cu TVA și rușine: cât costă să-ți fie sete într-un restaurant din România?

Bianca Dragomir

O investigație de vară printre meniuri, legi și tăceri. Între robinet și sticlă: cât costă, de fapt, să-ți fie sete în România?

E ora prânzului. Afară sunt 30 de grade. După ce alerg jumătate de zi prin București ca un pui rătăcit ba după loc de parcare, ba să nu întârzii la diferite întâlniri, mă așez la o terasă în Centrul Vechi. Cer o apă. Plată sau minerală?, sunt întrebată. Plată, răspund. Mare sau mică?, continuă discuția. Mică, răspund încă o dată. Sunt lăsată să răsfoiesc meniul ca să decid ce mănânc. Doar că, în loc să decid ce aș mânca, nu pot să îmi iau ochii de la prețul sticlei de 330 ml.: 11 lei. 

Îmi amintesc de zilele când locuiam în Atena. În 99% dintre locurile unde mă așezam să beau sau să mănânc ceva, primeam o carafă cu apă din partea casei. Nu vreau să cad în plasa imaginarului colectiv de tipul „Cum e afară, și cum e la noi.” Nici afară nu curge gratis cu apă oriunde te duci. Totuși, nu pot să nu mă întreb de ce este așa de scumpă „o sticlă mică cu apă”. O apă aproape cât o cafea, aproape cât o bere. 

Cât de scumpă poate fi o apă?

M-am decis să vizitez mai multe restaurante, pub-uri și cafenele ca să aflu cât costă în medie o sticlă cu apă, ce oferte există pe piață și dacă găsesc măcar un loc unde primesc apă neîmbuteliată gratis. Așa că, în ultimele 3 săptămâni, am trecut pragul a 9 localuri HoReCa din București și 2 din țară.

Ritualul de vânzare a fost peste tot același: «Vă rog, îmi aduceți o apă? Vreţi apă plată sau minerală? Mică sau mare?» Într-un singur loc din București, ospătarul a anticipat întrebarea mea și mi-a luat-o înainte: Vă aduc o apă? Da, și inima mea a tresărit. Degeaba. Nu, nu voia să îmi aducă apă din partea casei. A continuat, apoi, ritual aproape hipnotic: Plată sau minerală? Mică sau mare? 330 ml – 10 lei. În meniu era trecută la „Diverse băuturi.”

Foto: ID 103229261 | Water Tap © WildStrawberry_magic | Dreamstime.com

La finalul scurtei mele incursiuni am realizat: apa în București și în România în general este un fel de joc de noroc, ca să nu spun ruletă rusească și să fiu acuzată de prea multă emfază. După primele trei vizite, când mă așezam la vreo masă, aproape că aveam emoții: cât o costa apa aici? Ce preț îmi rezervă meniul de azi? Între 10 și 22 lei a fost marja pentru 330/500 ml, între 8 lei și 29 lei pentru o sticlă de 750 ml, în funcție de brand, locul unde am avut plăcerea să o consum (într-un restaurant din Pipera, de exemplu, am avut la dispoziție doar apă San Pellegrino și Aqua Panna (așa-numitele branduri high class) 22 lei sticla la jumătate, 29 lei cea de 750 ml.

La Ave Forchetta, undeva între Cișmigiu și Calea Victoriei, pentru o sticlă de Dorna la 330 ml (un brand de masă) am plătit 14 lei. Dacă aș fi ales Aqua Panna, de exemplu, aș fi plătit tot 14 lei, dar pentru o sticlă de 250 ml. Pe Lipscani, prețurile apei îmbuteliate variază de la 20 lei/litru până la ~40 lei/litru. În cele mai multe dintre locuri nu am remarcat diferențe între apa plată și cea minerală, iar acolo unde existau, erau foarte mici. Dacă v-am amețit deja, recunoașteți senzația pe care am avut-o și eu de fiecare dată când am cerut o nouă sticlă cu apă. 

Deși pare greu să construiești un tipar, având în vedere fluctuația prețului, aș putea concluziona că valorile sunt de 3–4 ori mai mari decât prețul din supermarket. 

O apă mică și un mare semn de întrebare

Întrebarea este: de ce e apa îmbuteliată atât de scumpă în România, cel puțin în restaurante, baruri, bistrouri, etc.? Răspunsurile se conturează între logici economice, practici legislative și obiceiuri sociale. 

Prețul unei sticle de apă de 330 ml parcurge mai multe etape în lanțul de distribuție din România: producător ⇾ distribuitor ⇾ HORECA (baruri, restaurante, cafenele). Pornind de la datele colectate din industrie și de la ofertele din cataloage comerciale actuale, prețul de producător pentru o sticlă de 330 ml apă plată sau minerală este undeva între 0,70 și 1,10 lei pe sticlă pentru branduri dintre cele mai întâlnite precum Borsec, Dorna, Aqua Carpatica. Prețul diferă în funcție de brand, ambalaj (PET sau sticlă), volum comandat. 

Un distribuitor en-gros (cel care revinde către HoReCa) are un preț de 1,20 - 2,00 lei pe sticlă. Prețul include transport, adaosul distribuitorului (10–30%) și reduceri pentru volume mari. 

Prețul final în localuri HoReCa, preț listat în meniu pentru client, este în medie între 10 și 16 lei/sticla de 330 ml, uneori și mai mult în zone turistice sau localuri de lux.

Tot ce trebuie să știi despre Pilonul II de pensii

Pilonul II de pensii este un mod simplu și eficient de a economisi și a investi în același timp. Mulți contribuie deja, lună de lună, fără să știe exact ce se întâmplă cu banii lor.

Cum a implicat Trump SUA direct în războiul dintre Israel și Iran, după ce a ordonat bombardarea siturilor nucleare ale Teheranului cu „MOP”

Utilizarea a nu mai puțin de 12 megabombe MOP la Fordo arată că o singură astfel de armă ar fi fost, cel mai probabil, insuficientă pentru a garanta o pătrundere suficientă în subteran astfel încât să provoace dărâmarea tunelurilor și a galeriilor săpate sub munte.

Estimări lanț distribuție pentru o sticlă de apă la 330 ml

În costurile de producție pentru o sticlă de 330 ml intră nu doar apa în sine, ci și investițiile în procesul de îmbuteliere, filtrare, analize de laborator și distribuție. Deși este un produs simplu, apa plată îmbuteliată, fără adaosuri, nu se încadrează în categoria alimentelor eco sau tradiționale cu TVA redus de 5%, ci intră în categoria băuturilor nealcoolice, fiind taxată cu 19% TVA.

Apoi, în HoReCa, prețul final reflectă nu doar produsul în sine, ci și experiența consumului – ambianța, servirea, brandul. Cu toate acestea, diferența dintre prețul din magazin și cel din localuri este uriașă: în unele cazuri, marja brută poate ajunge la 90%, adică localul vinde cu de zece ori mai mult decât prețul de achiziție.

De ce nu primim apă din rețea?

Spuneam la începutul articolului că ritualul de vânzare a apei a respectat un același tipar, cu o mică excepție, în toate localurile pe care le-am vizitat. Asta până când am trecut la următorul nivel de conversație și am întrebat dacă există posibilitatea de a primi apă neîmbuteliată. 

La Trattoria de pe Lascăr Catargiu, ospătarul a fost puțin bulversat de întrebare: „Da, dacă vă asumați să beți de la robinet, sigur, vă aducem, dar nu prea vor oamenii să bea de la robinet.” „Dar aveți posibilitatea să îmi aduceți?”, insist. „Da, avem, merg să întreb.”

La Omelett, în Brașov, mi-au spus că îmi pot aduce un pahar gol pe care am fost invitată să îl umplu singură, de câte ori vreau, de la robinetul cu filtru din bar. 

La Ave Forchetta am fost însoțită de un grup de prieteni care s-au uitat rușinați și la mine și la ospătar când am emis această cerință. Până să îmi răspundă ospătarul, de parcă ar fi vrut să spele rușinea în care tocmai îi aruncasem fără să-i întreb, un prieten a spus: „Noi o să vrem o sticlă cu apă îmbuteliată.” A urmat: „Mare sau mică?”, apoi s-a întors către mine și mi-a spus: „Doar că nu vă putem aduce o carafă, putem să vă aducem un pahar plin și vi-l mai umplu când doriți.” Așa a și făcut. În alte două locații din Centrul Vechi, nedumerirea a fost la fel de mare. Știau de posibilitate, dar părea că nu îi mai întrebase nimeni până atunci de această opțiune. 

În această etapă am resimțit puterea unui obicei social. De fiecare dată, interacțiunea și contextul, fără intenții clare și directe din partea celorlalți, mă făceau totuși să mă simt rușinată. De ce ar trebui să mă simt stingheră pentru că cer apa pe care legea o prevede ca opțiune gratis pentru client?! 

Deși furnizarea este obligatorie la cerere, iar refuzul poate fi considerat ilegal și poate fi reclamat la DSP sau ANPC, textul legii nu precizează în mod explicit dacă reprezentanții localului trebuie să informeze activ clientul despre acest drept. În Franța sau Italia, de exemplu, legislația include cerința de a menționa în meniu posibilitatea apei gratuite de la robinet.

Există totuși în România și în București localuri, precum Arome, La Modelier, AM. Social Space, care au normalizat această practică încă înainte ca ea să devină reglementată legal, și ca parte dintr-un cumul de practici ecologice. În unele dintre ele, ospătarii aduc pe masă încă de la început o carafă cu apă, chiar și cu mentă sau castraveți, în altele aduc un pahar cu apă cel puțin lângă ceașca cu cafea. 

Calitatea apei de la robinet:

România — prin legislație europeană adaptată — distinge clar între apa potabilă la robinet și apa de masă îmbuteliată. Legea 458/2002 și HG 858/2002 prevede ca apa potabilă de la robinet să corespundă normelor stricte privind potabilitatea (limite pentru nitrati, miros, gust, bacterii etc.), în timp ce apa îmbuteliată se încadrează în directive UE care îi obligă pe producători să analizeze periodic (chimic microbian), să eticheteze cu amănunt detaliile sursei, compoziția și data expirării. 

Conform Apa Nova, în București apa de la robinet respectă standardele potabile, în urma unor verificări periodice. În orașele mari și medii din România, apa de la robinet este în general sigură și se încadrează în standardele naționale și europene, cu neconformități ocazionale, dar nu constante. Zonele rurale sunt cele mai vulnerabile, cu o medie de peste 60% de neconformități, conform celui mai recent raport realizat de Inspecția Sanitară de Stat a Ministerului Sănătății.

Poți consulta rapoartele DSP sau cele ale operatorilor locali sau, în București, poți cere pe site-ul instituției rapoartele de verificare a calității apei pentru fiecare sector și stradă în parte. 

O apă de la robinet, vă rog!

În România, o apă mică îmbuteliată a ajuns să coste aproape cât o bere sau o cafea, fără ca legea, ospătarul sau meniul să te informeze că ai dreptul legal la apă de la robinet, gratuită. Dacă nu ești atent, nu doar că plătești în exces, dar accepți involuntar ideea că setea e un lux.

În comparație cu țări precum Grecia, unde există reglementări care limitează prețul apei îmbuteliate și implicit, restaurantele o oferă la un preț rezonabil de aproximativ 2,5 lei pentru 500 ml, în Spania și Franța unde există prețuri moderate, iar consumatorii pot opta în mod clar între robinet sau apă îmbuteliată, în România prețurile apei sunt extrem de ridicate, fără reglementări clare sau presiune de consum responsabil.

Cât despre posibilitatea de a primi gratis apă potabilă de rețea, există o legislație „clară, dar ambiguă”, așa cum se întâmplă în multe aspecte legislative din România. Ceva-ceva tot le-a scăpat – legea prevede clar dreptul clientului, dar lasă loc de interpretare în ceea ce privește obligația localurilor de a informa activ. Și atunci oamenii nu sunt informați. 

Dacă nu aș fi locuit în Atena și nu m-aș fi obișnuit să primesc apă gratis aproape de fiecare dată când ieșeam în oraș, cel mai probabil nici nu mi-ar fi trecut prin minte să caut dacă există o reglementare de acest tip și în România. Cel mai probabil, nu aș fi cerut niciodată un pahar cu apă de la robinet, vă rog! Acum o fac, aproape ca un act de rebeliune. Chiar dacă, în continuare, complet irațional, mi-e rușine.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€