Geografia războiului. De ce blocarea Strâmtorii Ormuz riscă să dea peste cap întreaga economie, inclusiv a României

Redacția

Strâmtoarea Ormuz – o zonă puțin cunoscută de publicul larg până la atacurile americano-israeliene începute pe 28 februarie în Iran – a devenit un punct critic pe harta lumii: au fost necesare doar câteva zile pentru ca blocarea acestei înguste căi navigabile (unde culoarele maritime au în jur de 3 kilometri lățime) să ne aducă în fața unei posibile crize economice, una dintre cele mai mari din istoria recentă.

Dar cât va mai dura? Și mai ales, ce face România? 

România are de toate, România nu trebuie să se îngrijoreze – asta aflăm din gura ministrului PSD al Energiei, Bogdan Ivan.

Într-o declarație făcută recent la Antena 3, Ivan a spus că „România nu depinde decât în foarte mică măsură de petrolul transportat prin Strâmtoarea Ormuz” și că țara „și-a diversificat sursele de import”, care provine din India, Turcia, Qatar, Oman, Kazahstan și Azerbaidjan.

De asemenea, Bogdan Ivan a atras atenția că nu există, în prezent, „niciun motiv pentru ca prețul combustibilului să crească în România”. 

Între timp, în benzinăriile din România, prețurile au crescut de 3-4 ori.

Foto: Inquam Photos / Alex Nicodim

Care sunt efectele directe și indirecte (dar nu mai puțin importante) asupra României

Economistul Christian Năsulea a precizat, pentru PressOne, că România va fi, totuși, afectată, vrând-nevrând de criza petrolului din Golf.

„Există două efecte pe care le putem avea: directe și indirecte. Din zona efectelor directe, vedem modul în care fluctuează costul pentru combustibili și produse petroliere, pe piața internațională”, a spus Năsulea.

Cu alte cuvinte, indiferent de sursa de unde te aprovizionezi cu petrol, prețul e același.

Să luăm un exemplu utopic: cel în care România își asigură necesarul de petrol 100% din producția proprie.

Cu alte cuvinte, un client X care beneficia de petrol din zona Golfului va căuta alte surse de pe alte piețe (inclusiv cele de la care Ivan spune că România importă acum petrolul), ceea ce va perturba automat piața. Deci, faptul că acum achiziționăm petrol care nu trece prin Strâmtoarea Ormuz nu înseamnă că România e în afara oricărui pericol. 

Ce știe ChatGPT despre tine și de ce ar trebui să te îngrijoreze

Fraudele telefonice de tipul „fiul tău a avut un accident, trimite bani repede" au evoluat. Acum pot veni cu vocea fiului tău.

Miliardele SAFE și securitatea de apartament. Cum a ajuns o firmă fără angajați din Râșnov să declare că produce drone militare

O firmă obscură din Râșnov și-a schimbat obiectul de activitate pentru a produce drone militare la doar o lună după lansarea fondului european de înarmare SAFE, din care României îi vor fi alocate 16,6 miliarde de euro.

Pe lângă efectele „directe” (prețul barilului de petrol), există și efecte „indirecte” care pot afecta România, dacă criza din Golf va continua.

De exemplu, dacă un producător de materiale de construcții din China care folosește gaz natural adus din zona Golfului va avea probleme în aprovizionarea cu gaz, va fi nevoit să crească prețurile la produsele sale.

„Asta înseamnă că, acolo unde avem materiale de construcție importate din China, prețul acestora va crește, ceea ce va duce la o creștere a unor produse care nu sunt fabricate în China, dar sunt asamblate în Europa”, a spus Năsulea. 

În mod automat, o creștere a unor costuri de producție, în orice model de business, ajunge să fie resimțit, în cele din urmă, de consumatorul final. „Aceasta este problema efectelor indirecte când vine vorba de agravarea sau permanentizarea situației de criză din Orientul Mijlociu”, subliniază economistul. 

Cronologia unui posibil dezastru. Cât timp va dura până toate rezervele și depozitele de petrol vor fi epuizate?

Agenția Internațională de Energie a anunțat că cele 32 de state din componența sa vor pune pe piață o cantitate record de 400 de milioane de barili, din stocurile de urgență, pentru a compensa pierderile provocate de închiderea strâmtorii.

Chiar dacă România nu achiziționează din petrolul care trece prin Strâmtoarea Ormuz, asta nu înseamnă că suntem în afară pericolului Foto: ID 387409090 | Hormuz © Clare Jackson | Dreamstime.comDreamstime.com

AIE deține stocuri de urgență de peste 1,2 miliarde de barili, plus încă 600 de milioane de barili din stocurile industriale deținute sub obligație guvernamentală.

Înainte de războiul declanșat de atacurile SUA și Israel asupra Iranului, prin această strâmtoare curgeau în jur de 21 de milioane de barili de petrol pe zi. Acum, țările din zonă și-au redus producția de petrol cu cel puțin 10 milioane de barili pe zi.

Astfel, întrebarea este cât timp va mai „rezista” economia mondială în actualul status quo?

Dacă nu e pus pe nave, petrolul extras e stocat de țările din Golf în depozite speciale.

JP Morgan a calculat că statele din Golf au la dispoziție doar 22 de zile până când toate aceste depozite se vor umple complet, în contextul în care cam 343 de milioane de barili se adună zilnic în aceste depozite.

Simplist vorbind, când aceste depozite vor fi pline, putem spune că atunci va începe, cu adevărat criza. 

Conform ministrului Bogdan Ivan, „în cel mai pesimist scenariu”, România are rezerve de benzină și motorină pentru 90 de zile.

„În principiu, dacă blocajul durează câteva săptămâni, dacă nu vorbim de lucruri care să treacă de o lună de zile, efectele vor fi probabil absorbite în marja de rezervă din logistică lăsată pentru a acoperi problemele din transportul internațional”, a explicat Christian Năsulea.

Fluctuațiile prețului barilului de petrol pe care le vedem acum pe piețele internaționale se petrec încă în „perioada de grație”, după cum arată o analiză a Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS). Cu alte cuvinte, sunt creșteri și descreșteri care se produc într-o perioadă în care încă mai există rezerve și încă mai e loc în unitățile de stocare.

Pe de altă parte, economistul recunoaște că recentele crize au arătat până acum o capacitate neașteptată a economiilor de a absorbi și a se adapta. 

„Dacă vorbim de un blocaj de durată – vezi invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina – vom vedea o adaptare a piețelor, care poate să capete niște forme semnificative. Exemplul cel mai bun e legat de simulările care se fac în acest moment pentru a decide dacă vor fi construite noi conducte pentru transportul produsele petrolului, care să aducă aceste produse către porturile de la Marea Roșie, porturi sigure pe unde s-ar putea relua exportul, evitând strâmtoarea Ormuz și rezolvând problema”, a spus economistul.

În cât timp, însă, ar putea fi demarate și realizate astfel de proiecte, lăsând la o parte discuția legată de costurile uriașe? 

„La fel cum am văzut terminale pentru gaz petrol lichefiat construite în timp record, în doar câteva săptămâni, în momentul în care a fost clar că nu se va relua aprovizionarea cu gaz natural a Europei din Federația Rusă la nivelul anterior, la fel și aici: vom vedea niște proiecte și demonstrații de putere tehnică și industrială foarte interesante din partea țărilor care nu duc lipsă de resurse și de interese”, este de părere economistul Christian Năsulea.

Blocarea strâmtorii, o acțiune la fel de ușoară ca a bea un pahar cu apă

În ultimele zile, numărul navelor atacate a urcat la aproape 20, iar Trump a ajuns în postura de a cere ajutorul Chinei, Japoniei, Coreei de Sud sau țărilor NATO în trimiterea de nave militare pentru securizarea strâmtorii Ormuz. În același timp, secretarul american pentru energie declară că blocada este doar un „incovenient temporar”.

Gardienii Revoluției Islamice din Iran avertizau încă din 2011 că închiderea Strâmtorii „e ceva mai ușor decât a bea un pahar cu apă”.

15 ani mai târziu, se poate observa cât de ușor le-a fost iranienilor să facă acest lucru.

Chiar dacă marina și armata convențională de la Teheran au grav lovite, iranienilor le e suficient să atace navele petroliere cu ambarcațiuni mici sau să lanseze drone de pe mal. Conform Centre for Information Resilience, Iranul avea capacitatea de a fabrica nu mai puțin de 10.000 de drone kamikaze pe lună.

Chiar dacă nu mai deține o flotă navală clasică sau rachete balistice, iranienii au un arsenal uriaș de astfel de arme „kamikaze” care pot fi lansate împotriva vaselor comerciale.

Analiștii militari au calculat că e nevoie de 7-8 distrugătoare pentru a escorta zilnic 3-4 nave prin această strâmtoare și a putea asigura o umbrelă antiaeriană adecvată.