Fluturii sunt liberi și la festivalurile de film

Laurențiu Manolache

Redactor

Un fluture colorat se strecoară cu o adiere prin fereastra unei camere de hotel din Cluj-Napoca și se agață de perdeaua albă. E o dimineață mohorâtă, joi, 8 iunie, iar fata din cameră îl remarcă imediat și relatează pe Facebook:

„Plouă mic și des la Cluj de mai bine de 10 ore deja, ca-n Londra, iar un fluture din cei rari, negru cu pete portocalii pe aripi, tocmai s-a refugiat pe perdeaua din camera de hotel. Există întotdeauna momente de grație, oricâți nori s-ar lăsa. #TIFFmoments”

Ana-Maria Onisei (33 de ani), fata vizitată de fluture, lucrează în București pentru o firmă de comunicare și zboară ea însăși de la un festival la altul precum fluturii din floare-n floare.

După Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF), a ajuns și la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. În septembrie va fi și la Festivalul Enescu, desigur, mai ales că îngrijește conținutul site-ului festivalulenescu.ro. În plus, scrie despre festivalurile culturale și pe blogul anamariaonisei.ro.

Rugată să fotografieze fluturele, Ana-Maria i-a făcut o poză cu smartphone-ul.

Fluturele din camera de hotel. Foto: Ana-Maria Onisei

Urzicarul

Entomologul Mihai Stănescu, curatorul colecțiilor de lepidoptere de la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, a analizat imaginea cu fluturele agățat de perdea:

„Exemplarul aparține speciei Aglais urticae. Este o specie relativ comună, cunoscută popular ca fluturele roșu de urzici sau urzicarul”.

Entomologul Mihai Stănescu, specialist în lepidoptere. Foto: Arhiva personală

Mihai Stănescu detaliază:

EXCLUSIV. Mircea Geoană a plagiat din doi președinți americani: Bill Clinton și George W. Bush

PressOne vă prezintă, astăzi, probele care demonstrează că Mircea Geoană a plagiat prin traducere, fără vreun fel de atribuire și fără ghilimele, zeci de pagini din rapoartele anuale prezentate Congresului SUA de președinții americani Bill Clinton și George W. Bush

INTERVIU. Mircea Geoană: „Pe ceea ce înseamnă plagiat, eu sunt mult mai aproape de opiniile dvs. N-am niciun fel de problemă dacă ceva e demonstrat în afară normelor academice de atunci”

Mircea Geoană a reacționat astăzi, la câteva ore după publicarea probelor plagiatului în teza sa de doctorat, printr-o postare pe Facebook în care susține că demersul jurnalistic al PressOne e parte dintr-o murdară campanie împotriva sa: “Mă așteptam la astfel de atacuri murdare, așa cum, de 3 luni, anumite posturi de televiziune duc o campanie de denigrare la adresa mea. Încă o campanie de fake news nu e nimic nou sub soare”. 

„La această specie, ouăle sunt depuse pe diferite specii de plante ruderale, cel mai adesea pe cele din genul Urtica (din care face parte și urzica, Urtica dioica – n.r.), de unde numele popular al insectei, dar și capacitatea sa de a supraviețui atât în habitate naturale – pajiști, liziere –, cât și în interiorul așezărilor umane, pe marginea drumurilor etc.

Ouăle sunt depuse pe fața inferioară a frunzelor, sub forma unor grămăjoare care conțin până la 80 de ouă. În cadrul grămăjoarei, ouăle sunt dispuse pe un singur strat, unul lângă altul.

Din această cauză, femelei îi trebuie ceva timp să depună un grup de ouă – în general, între 20 și 90 de minute. 

Stadiul de ou durează între o săptămână și trei săptămâni, în funcție de condițiile de mediu. Dacă este mai răcoare și mai umed, timpul scurs din momentul depunerii oului până la eclozarea larvei se prelungește, iar rata de eclozare scade.

Omida se hrănește în special pe urzici. În cursul unui an există două generații, sau chiar trei în anii favorabili, cu primăveri timpurii, veri toride și toamne târzii, astfel că acesta este unul dintre fluturii europeni cu cea mai lungă perioadă de zbor, de la începutul primăverii până pe la jumătatea toamnei, când apare bruma”.

Omidă de Aglais urticae pe o frunză de urzică. Foto: Dreamstime/Jacques Vanni

„Adulții hibernează în litieră și devin din nou activi primăvara devreme. Dacă vântul le este favorabil, pot migra – uneori pe distanțe destul de mari. Masculii au comportament de teritorialitate.

La Aglais urticae, durata ciclului biologic este de până la 8 luni (la generația care hibernează), dar există variații în funcție de condițiile de mediu, de regiunea geografică și de influența paraziților”, completează Mihai Stănescu.

Ciclul biologic la aceste insecte include stadiile de ou, larvă (omidă), pupă și adult. Numai în ultimul stadiu Aglais urticae poate să zboare.

Metamorfoza unui urzicar de la stadiul de omidă la cel de pupă. Foto: Dreamstime/Frankjoe1815

Florile cu nectarul preferat

Biologul Mihai Stănescu spune că urzicarul preferă nectarul din florile cu un anumit parfum și cu nuanțe de roșu sau de violet.

„Ca mai toți fluturii adulți, și Aglais urticae folosește ca sursă de hrană nectarul, pe care îl preia din flori cu ajutorul trompei. Există studii conform cărora fluturii adulți din această specie sunt capabili să recunoască anumite flori, atât după culoare, cât și după miros”.

În sprijinul afirmației sale, biologul amintește studiul „Foraging responses in the butterflies Inachis io, Aglais urticae (Nymphalidae) and Gonepteryx rhamni (Pieridae) to floral scents”, publicat în 2003 de Susanna Andersson.

„În mod particular, Aglais urticae pare să manifeste o preferință pentru culorile de la ambele extremități ale spectrului vizibil omului – 400 nm și 600 nm, care corespund culorilor roșu și violet”, adaugă Mihai Stănescu.

Biologul arată drept sursă a acestei teorii un studiu apărut în 1987, „The influence of color stimuli on visually controlled behavior in Aglais urticae L. and Pararge aegeria L. (Lepidoptera)”, semnat de Christian Scherer și de Gertrud Kolb.

Aglais urticae. Foto: Dreamstime/Pavel Losevsky

„Există o lungă listă cu speciile care constituie sursa de nectar pentru Aglais urticae, cele mai importante fiind: vindecea (Stachys officinalis), murul (Rubus fruticosus), o specie de ciulin (Carlina vulgaris), păpădia (Taraxacum officinale), șopârlița (Succisa pratensis), mușcata dracului (Knautia arvensis), iarba moale (Stellaria holostea), iarba neagră sau martaloaga (Calluna vulgaris), cânepa codrului (Eupatorium cannabinum) și iedera (Hedera helix)„, enumeră Mihai Stănescu.

Tacticile urzicarului contra prădătorilor

„Aripile acestui fluture permit o apărare foarte bună împotriva prădătorilor. Astfel, desenul de pe partea ventrală a aripilor imită o frunză uscată, permițând fluturelui să se ascundă foarte bine în litieră – stratul de frunze moarte de la parterul pădurii”, explică Mihai Stănescu.

Foto: Dreamstime/Intst

„Atunci când este descoperit de un prădător, fluturele deschide repede aripile, expunând desenul în culori vii de pe fața dorsală a aripilor. Acest desen poate speria eventualii prădători, dar este și un semnal cu valoare de avertisment asupra faptului că insecta are un gust neplăcut. De altfel, s-a constatat că păsările insectivore tind să evite fluturii din această specie.

Fluturele Aglais urticae are un zbor rapid. După ce un eventual prădător este speriat de expunerea culorilor vii de pe fața dorsală a aripilor, fluturele zboară rapid în linie dreaptă, reușind să scape adesea de atacul prădătorilor”, detaliază entomologul.

Printre prădătorii urzicarului se numără unele specii de păianjeni, libelule, călugărițe și păsări insectivore, spune Mihai Stănescu. În plus, adaugă biologul, unele specii de himenoptere, ordin de insecte din care fac parte și viespile, pot captura omizi de urzicar pentru a le parazita. În acest caz, viespea își depune ouăle în corpul omizii, iar apoi larvele himenopterului se dezvoltă în trupul încă viu al gazdei.

O galerie foto cu Aglais urticae:

*

Despre insecte a mai apărut:

Buburuze la iernat