Ilustrație: Sonia Bloțiu

Exploatarea minorilor pe litoral: „Dormeam 11 în cameră. Ziua liberă o ai dacă vrea șeful”. Petrică, 16 ani

Petrică a fost cu tine la mare vara aceasta, fără să știi. S-a urcat în tren dintr-un oraș mic din județul Bacău și a venit să lucreze la un restaurant în Vama Veche, să câștige experiență și niște bani de buzunar. Te înțeleg, nu l-ai văzut. E normal, pentru că Petrică e invizibil. Și ca el sunt sute de minori exploatați de patroni de litoral, pentru care nici societatea și nicio autoritate nu-și asumă vreo responsabilitate. 

Când Petrică își spune povestea la PressOne și relatează despre cum s-a purtat patronul cu el, reprezentanții HORECA susțin că „drepturile minorilor sunt respectate la fel ca cele ale fiecărui angajat.”

 „Dacă există situații de nerespectare a regulilor și legilor în vigoare, atunci statul are datoria să intervină și să atragă atenția”. (Daniel Mischie, președinte HORA) 

În realitate însă, lucrurile stau cu totul altfel, iar exploatarea minorilor prin muncă se adaugă pe lista fenomenelor paranormale din România de astăzi: problema există, dar nimeni nu prea știe de ea. 

Ce i-au promis angajatorii lui Petrică și ce i-au oferit  în realitate: „Am fost băgat până la urmă de noapte și colegul meu a nimerit mai rău, la depozit”

„La telefon, când l-am contactat pe domnul din Vamă, mi-a zis că programul e ziua, de la 7 la 7. Că nu vom lucra noaptea. Și că vom sta câte 3-4 în cameră. Că salariul e de 3 mii de lei, cu o zi liberă pe săptămână. «Dacă munciți bine și mult, aveți șansă la două zile libere». Toate astea mi le-a promis la început. 

Am plecat entuziasmat spre Vama Veche. Când am ajuns acolo, nu mi-a mai răspuns la telefon. Vreo două ore am stat și am bătut bondarii prin Vamă. Mi-am zis « gata, e mare țeapă! » Într-un final a răspuns, era deja după-amiază. S-a scuzat că a dormit. 

Am ajuns la restaurant și mi-a prezentat un manager, care s-a strâmbat că sunt moldovean. A chemat și el un alt băiat și l-a trimis să-mi arate unde e cazarea. Patronul a zis «azi faci ce vrei, mâine la 07.00 să fii aici, să începi munca.»

Am ajuns după la cazare și nu părea deloc să fie cum a zis patronul la început, la telefon, înainte să ajung în Vamă. În cameră eram șase pe schimbul de zi și mai erau cinci pe schimbul de noapte, care intrau tot în camera aia. 

Vama Veche, locul unde vamaioții sunt de multe ori serviți de adolescenți.

Mirosea îngrozitor. De cum intrai pe ușă în cameră îți dădeai seama că oamenii nu prea au timp să se spele. Nu pentru că n-ar vrea. Dar îți dai seama, munceai 12 ore ziua sau noaptea, ajungeai la cazare, te culcai și apoi intrai iar la muncă. Hainele erau întinse prin mijlocul camerei, pe o sârmă. Dacă le scoteai afară, riscai să ți le fure. 

Noi, eu și prietenul meu, am fost chemați acolo ca ajutor la shaorma. Adică să ajutăm băieții să facă shaorma, să le dăm la mână totul. Dar eu am fost băgat până la urmă de noapte, ca ajutor de bucătar la salată și colegul meu a nimerit mai rău, la depozit. Fără nicio legătură cu bucătăria, cum ne-a zis patronul la început.”

Munca la patron pe litoral: „A doua porție nu o mai apucai, chit că teoretic ți se asigurau două mese pe zi”

„Munceam 12 ore pe schimbul de noapte, începeam la 7 seara și terminam tot la 7, dimineața. Au zis că avem două mese asigurate pe zi. Și da, într-adevăr, le aveai. Doar că era la noroc. Bucătarii stăteau cel târziu până la 12.00 la restaurant și dacă nu apucai să le ceri mâncare până atunci, rămâneai nemâncat până a doua zi. 

Și dacă de exemplu intrai la ora 7, cum mi s-a întâmplat, ceream la ora 10 mâncare. Mă duceam la bucătar și îi ziceam: «poți să îmi pregătești o porție pentru angajat?» De obicei mă trimiteau la plimbare. «Tu nu vezi că sunt ocupat? Îți fac mai târziu!»

Mai târziu însemna ora 11.00. Îmi făceau o porție, eu mâncam și ei plecau. A doua porție nu o mai apucai, chit că teoretic ți se asigurau două mese pe zi. 

Cam toți angajații țipau la tine, adică nu era prietenie. Gen hai să ne ajutăm cu toții, să terminăm mai repede, să bem o cafea împreună. Erau în schimb foarte multe înjurături. 

Schimbul de zi nu lăsa curățenie. Făceam curățenie și apoi treceam la salată. Făceam salată non-stop, în fiecare noapte. Salată, salată. Salată, salată, salată. Salată. Condițiile de muncă erau grele. Orice aș fi făcut, tot era mizerie. Pe holuri, peste tot. 

Într-o zi am văzut gândaci de bucătărie în salată. M-am dus la un manager și i-am zis.

Auzi, am găsit doi gândaci în salata de varză. 

Ce ai făcut, mă, cu ei? m-a întrebat. 

I-am aruncat. 

Ah, e bine.

Mă gândeam atunci: «pe bune?! »

Marfa venea în fiecare dimineață, la ora 05.00. Și noi ieșeam toți angajații afară și începeam să cărăm legume, fructe, cartofi, carne și tot ce ține de chestiile astea. Le duceam înăuntru și le puneam peste cele deja existente. Alimentele stricate nu se aruncau. Managerul zicea: «lasă, să fie la număr.»

Ilustrație Lucian Muntean

Nu prea aveai pauză. Pauza aveai doar când îți terminai treaba. Eu, dacă eram pe salată, o făceam rapid și făceam și puțină curățenie în bucătărie. Dacă apărea patronul, nu mai era pauză, pentru că toată lumea trebuia să fie în mișcare. Chit că tu aveai treaba terminată, trebuia să vadă că faci ceva. Dacă nu, începea să țipe la tine: «de ce o freci, de ce nu te duci să ajuți pe altcineva??!»

Ni s-a zis că avem o zi liberă pe săptămână. Dar era de genul «o ai dacă vrea șeful să o ai ». Venea șeful la tine și zicea «știți, acum e în plin sezon. N-avem cum să vă dăm ziua liberă. Dar vă plătim în plus cu încă o zi.»

Când a venit managerul la mine să semnez contractul nici nu m-a lăsat să-l citesc. Mi-a dat și o foaie în mână cu ceva instrucțiuni la locul de muncă. Mi-a zis «semnează aici, aici și aici. Și gata, poți să pleci înapoi la muncă.»

Când am ajuns la cazare am citit contractul. Era ceva dubios, scria acolo că eu trebuie să muncesc 6 ore ziua pe un salariu de 2 mii de lei.

Se fură foarte des. Cum mi s-au furat mie telefonul, banii și tot ce am mai avut, gândește-te că se furau haine de pe sârmă, de afară. Gândește-te că nici măcar o pereche de pantaloni nu puteai să ți-o speli, pentru că a doua zi nu mai era. Ce apărea pe sârmă, a doua zi nu mai era. 

Undeva la 50-60%  dintre angajați erau sub 18 ani. Am ajuns acolo printr-un anunț pe care l-am găsit pe OLX. Și sunt o grămadă. 

Banii îi primeam la zi. Mi s-a întâmplat să nu mai am bănuți după două zile, m-am dus la patron și mi-a dat 100 de lei. Dacă ai muncit zece zile, te plătește pentru zece zile. Banii nu ți-i bagă în cont. Ți-i dă în mână și la revedere, noroc!”

Explicațiile unui proprietar de restaurant bine cotat din Vama Veche: Copiii debarasează mese „din plictiseală”

Pe D. l-am văzut vara aceasta la o terasă extrem de populară din Vama Veche. Mi-a atras imediat atenția pentru că era roșcovan, pistruiat  și lua farfuriile murdare cu așa elan, de ziceai că vrea să construiască socialismul. Încerca să pară un dur, deși avea doar 12 ani. L-am întrebat câte ore muncește pe zi, „două-trei?”

A râs superior, ca un bărbat adevărat. „Încearcă 8 sau 10”, a răspuns mândru. L-am văzut și eu, l-au văzut și alți clienți, care au confirmat ulterior că i-a servit un copil la Vama Veche. L-am sunat apoi pe proprietarul restaurantului unde se vinde pește, pentru a-i cere un punct de vedere. Patronul era la masaj și mi-a propus să ne întâlnim personal, să stăm de vorbă. Am insistat și l-am întrebat dacă minorii care au lucrat la el în sezon aveau măcar contracte. A reieșit faptul că minorii lucrau, dar de fapt nu lucrau. Se plictiseau:

– Păi bineînțeles că aveau contracte.

– Și cei cu vârstă de sub 16 ani?

– A, nu. Ăștia erau doar cu părinții lor acolo. Ei n-au lucrat, erau cu părinții. Stăteau pe acolo și mai făceau câte ceva.

– I-ați plătit pentru asta?

– Mă rog, nu știu în ce măsură. Lucrau părinții lor. Părinții stăteau la noi, erau angajați și automat au stat cu părinții la treabă.

– I-am văzut la debarasat mese.

– Mă rog, din plictiseală.

– Cam câți copii au fost?

– Nu știu să vă spun. Doi am avut.

– Și cam câte ore lucrau?

– Păi nu lucrau.

– Câte ore se plictiseau și de plictiseală la mare strângeau mese?

– Mă rog, nu lucrau. Ei erau pe plajă. Făceau ce voiau ei, de fapt. 

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Reacția autorităților: Controale și nimic deosebit de raportat

671 de controale a făcut Inspecția Muncii, vara aceasta, pe litoral. Potrivit datelor solicitate de PressOne, 1.330 de minori erau salariați la mare, în sezon, din 16.425 înregistrați. Doar patru angajatori au fost descoperiți, oficial, că nu respectau regimul de muncă al minorilor, „respectiv lucrau mai mult de 6 ore pe zi sau noaptea”. În aceste cazuri, continuă cei de la Inspecția Muncii, „a fost sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța”

Autoritățile adaugă că au dat amenzi în valoare totală de 500 de mii de lei, după ce au mai constat că „25 de persoane prestau muncă nedeclarată (n.r. la negru) la 14 angajatori.”

PressOne a cerut clarificări și de la Ministerul Muncii, însă ministrul Raluca Turcan nu a răspuns încercărilor de a fi contactată. În schimb o sursă din minister confirmă că există o problemă reală, pe care statul român e incapabil la acest moment să o controleze. 

„Ministerul Muncii își ia datele de profil tot de la Inspecția Muncii, alte pârghii nu are.

Inspectorii ITM sunt concentrați pe contractele la negru, nu pe exploatarea copiilor prin muncă. Angajatorii instruiesc minorii să dispară, atunci când au loc controale. Neavând contracte înregistrate, ei sunt practic invizibili”, afirmă, sub protecția anonimatului, sursa PressOne. 

Indiscutabil exploatarea minorilor prin muncă în România este un fenomen, confirmă și sindicatele din România, care vorbesc inclusiv de minori exploatați în mediul rural, la munci fizice sau în marile orașe.  

„Reprezintă o oportunitate pentru angajatori, care speculează slăbiciunile legislative și folosesc minorii cu încălcarea legii”, reacționează Dumitru Costin, liderul Blocului Național Sindical. 

În România munca e permisă de la 16 ani în sus, cu acordul părinților. Exploatarea minorilor ar fi însă „un fenomen la vedere și acceptat de societate. Totul pleacă de la un sistem educațional profund bolnav, care nu pune de exemplu într-o curiculă școlară informații pentru copii legate de muncă. Adulții care astăzi stau la mese și sunt serviți de minori nu iau niciun fel de atitudine pentru că la rândul lor, atunci când au fost elevi, nu au primit informația și educația necesare”, adaugă Dumitru Costin. 

Sindicatele din România: „statul e depășit” 

L-am întrebat pe liderul sindical Dumitru Costin cum își explică totuși datele centralizate de Inspecția Muncii, din moment ce situația minorilor exploatați prin muncă, în cazul acesta sezonier, pe litoral, ar fi atât de gravă. 

Președintele BNS susține că România ar avea o problemă  de ansamblu cu sistemul național de administrare a pieței muncii și că situația minorilor ar fi o consecință a unui stil de lucru „rudimetar, ca în anii 90”. Dumitru Costin vorbește și de anumite forme de corupție, într-un sistem pe care îl descrie, din nou,  „bolnav instituțional.”

Reprezentantul salariaților dă exemplul firmelor de consultanță apărute în jurul unor angajați ai Inspecției Muncii, care, susține el, ar percepe indirect „o taxă de protecție”

„Legea permite diferite servicii de consultanță pentru o firmă, cum sunt și problemele de ISU. Dă posibilitatea firmelor să externalizeze serviciile. Și atunci când tu patron zici «n-am specialiști în firmă» , eu, inspectorul mărinimos de muncă zic: «îți ofer eu soluție. Recomand firma X sau Y.»

Și așa au apărut în România puzderie de firme care au legături directe soții, copii, rude apropiate cu inspectorii de muncă. Prin intermediul acestor firme companiile beneficiare de așa-zise servicii plătesc de fapt un fel de taxă de protecție. De asta nu vei avea niciodată, cel puțin pe subiectul ăsta extrem de sensibil, date reale și curate referitoare la exploatarea minorilor prin muncă.”

Ce fac însă sindicatele din România sau cel puțin ce a mai rămas din ele, în această privință? Dumitru Costin susține că cei pe care îi reprezintă au făcut la rându-le acțiuni și controale și dă exemplul neregulilor descoperite în anii trecuți, în Portul Constanța. Acolo BNS ar fi găsit inclusiv „minori în cala navelor, la curățenie.” 

Mai departe însă, sindicatele consideră că statul este în culpă și că „în mod normal ar trebui să discutăm de digitalizare, de un sistem în care sunt înregistrate în timp real contractele, inclusiv ale zilierilor.” 

Patronate: „e nevoie de dezbateri publice”

Responsabilitatea este categoric la autorități, e de acord Cristian Pârvan, președintele Patronatului Investitorilor Autohtoni (PIAROM). La PressOne, Cristian Pârvan insistă însă că România ar trebui să urmeze exemplul altor state, unde munca e încurajată de la vârste fragede, tocmai pentru ca tinerii să câștige aptitudini și apoi proprii lor bani. 

PIAROM amintește de statisticile care plasează România pe primele locuri în Uniunea Europeană la capitolul tineri fără ocupație și transmite, în context, că „legislația muncii trebuie perfecționată.”

„Trebuie să oferim un cadru legal și stimulativ pentru angajarea tinerilor pentru munci temporare și apoi din ce în ce mai complexe, dar care să facă selecția la nivelul societății între oamenii care vor mijloace de a trăi prin muncă și a celor care beneficiază de familie, pentru aceleași necesități”, crede Cristian Pârvan. 

Adolescenții din statele dezvoltate beneficiază de un cadru legislativ bine pus la punct și se pot preocupa și de probleme globale, precum încălzirea climei. România este departe și foarte departe. Foto: Antonello Marangi / Dreamstime.com

În evaluarea reprezentantului antreprenorilor autohtoni, Inspecția Muncii nu ar avea resursele necesare pentru a face controale privind munca la negru în general, „darămite în acest domeniu mult mai sensibil, respectiv exploatarea copiilor prin muncă.”

Înainte de a modifica legislația e nevoie de o dezbatere publică „despre ce politică vrem în acest domeniu al educării copiilor spre muncă”, adaugă Cristian Pârvan.  

Potrivit statisticilor pe anul trecut, pandemia a agravat și mai mult situația tinerilor fără ocupație. Numărul angajaților cu vârstă de până în 24 de ani a scăzut cu peste 30 de mii, în România.

La nivel european, cel puțin unul din șase adulți cu vârstă de până în 34 de ani nu studiază sau nu prestează vreo formă de muncă. 

HORECA: „Dacă se comit abuzuri, trebuie să vorbiți cu cei care le comit”

Faptul că în industria HORECA activează sezonier persoane care sunt între 16 și 18 ani este cel mai bun lucru care se poate întâmpla acestei țări. Evident, cu respectarea reglementărilor legale în vigoare”, reacționează la PressOne Daniel Mischie, președintele HORA (Organizația Profesională a Hotelurilor și Restaurantelor). 

Mai mult, reprezentații HORA susțin că liceele de profil ar trebui să-i încurajeze și mai mult pe copii să lucreze în industrie, cel puțin pe timp de vară. 

„Pe de altă parte sunt părinții, care ar trebui să se adreseze oricărui tip de adolescent,  să activeze în industria ospitalității, cel puțin o perioadă din vacanța de vară. Astfel copiii ar avea o cu totul altă atitudine față de muncă. Vara este și un moment în care industria e suficient de încărcată și are nevoie de suport”, adaugă Daniel Mischie, care nu este la curent cu vreun fenomen al exploatării minorilor în industria pe care o reprezintă. 

„Copiii pot activa în industria HORECA doar cu acordul părinților. Situația este foarte transparentă, din punctul ăsta de vedere și au un tratament special. Dacă se comit abuzuri, trebuie să vorbiți cu cei care le comit, eu nu știu să vă răspund.”

Industria HORECA cere ca adolescenții să fie încurajați să lucreze pe timp de vară.

La final îl întreb pe președintele HORA cum e posibil ca anumiți patroni de restaurante sau pensiuni să lucreze cu copii sub 16 ani. Daniel Mischie se declară surprins că ar exista astfel de cazuri în România.  

„Nici nu mi-am imaginat vreodată că se poate așa ceva. Susținem procesul de muncă pentru adolescenții 16+. Este o industrie permisivă, în care nu îți trebuie experiență sau foarte mare pregătire, pentru anumite profesii. E o industrie unde copiii pot învăța cum este la muncă, cum e într-un colectiv și ce înseamnă să câștigi proprii tăi bani”, încheie reprezentantul HORECA. 

Salvați Copiii: Fenomen grav, cu repercusiuni asupra întregii societăți 

Autoritățile române nu au așadar statistici clare referitoare la exploatarea copiilor prin muncă, sezonier sau în mediul rural și în orașe. Aceasta și pentru că în ultimii ani nu s-ar mai fi făcut evaluări în acest sens, după cum susține Organizația Salvați Copiii. 

„În general, datele pe care autoritățile le descoperă sunt foarte puține în comparație cu ce se întâmplă în realitate. Întotdeauna oamenii sunt inventivi în a ocoli legea, iar România e o țară săracă”, spune pentru PressOne Liliana Bibac, coordonator de programe. 

În evaluarea celor de la Salvați Copiii, autoritățile nu au capacitatea să verifice fiecare angajator, părinte sau chiar rețea de exploatatori. Și atunci, restul, societatea, „vedem doar vârful aisbergului”, după cum adaugă Liliana Bibac. 

Exploatarea copiilor prin muncă, fenomen grav cu urmări pentru întreaga societate. Foto: Odeta Catana / Mediafax Foto

Reprezentanta organizației neguvernamentale confirmă la PressOne că exploatarea copiilor prin muncă este un fenomen care, cel mai probabil, se va agrava, inclusiv în contextul pandemiei, când școala e mai mult online decât cu prezență fizică la cursuri. 

Iar societatea și-ar fi pierdut interesul pentru subiect,  crede Liliana Bibac

„Nu se mai fac campanii de informare, nu se mai discută la fel de mult ca acum zece ani despre exploatarea copiilor prin muncă. Societatea a uitat. Dacă nu intervin autoritățile este grav. Când spun exploatare prin muncă mă refer la muncă în gospodărie sau alte gospodării, trafic, abuzuri, exploatare sexuală. Nu numai la munca pe litoral, la o terasă, unde măcar au posibilitatea să bea din când în când apă sau să stea jos. Societatea nu este informată și poate că ar trebui să ne concentrăm cu toții și să reluăm campaniile. Trebuie să înțelegem că e un fenomen grav, cu repercusiuni asupra societății”, avertizează Salvați Copiii. 


L-am întrebat pe Petrică, tânărul de 16 ani exploatat vara aceasta de un patron pe litoral, la Vama Veche, dacă s-ar mai duce să lucreze pe litoralul românesc. 

„Dacă ar fi să recomand chestia asta cuiva, aș zice „bă, da”. Dar doar dacă te duci la cineva cunoscut, de încredere. Dar dacă te duci ca mine, prima oară, la un necunoscut de pe net, random, atunci nu. N-aș mai face chestia asta.” 

I-am întrebat apoi pe membrii unui grup de Facebook creat special pentru cei care merg la Vama Veche dacă i-au servit la mese copii sau adolescenți. 

„Dacă ăia voiau să muncească și nu aveau 18 ani, mi se rupe! Care-i treaba? Și eu am muncit de mic să pot ieși din normal. Eu zic că o problemă mai mare sunt cei care cerșesc să-și ia băutură (…)”

„Am văzut minori la muncă pe plajă, vindeau baloane cu luminițe. Chiar am abordat o fetiță, am întrebat-o câți ani are. Avea 9 ani, era 1 noaptea, într-o zi de vineri și ea era la muncă. O supraveghea șefa.”

„Minorii din ziua de azi par majori. Așa că e cam greu de spus.”

„Nu suntem sifoane!”

…sunt doar câteva dintre răspunsurile pe care le-am primit. 


Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 3.5% să meargă către articolele și newsletterele noastre, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Trebuie să completezi doar secțiunea I, cu datele tale personale.

Apoi depune-l la ANAF până pe 25 Mai, la organul fiscal de care aparții, fie direct, fie prin scrisoare recomandată.

Poți găsi aici lista adreselor.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...