EXCLUSIV: Machiavelicul plan prin care ministrul Cîmpeanu protejează, cu mâinile membrilor CNATDCU, plagiatorii. Ioan Aurel Pop, șeful CNATDCU, își anunță demisia

Plagiatele în tezele de doctorat, care până acum erau verificate de profesori universitari desemnați de Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), vor fi constatate inclusiv în baza unor rapoarte emise de o serie de softuri de identificare a similitudinilor, care iau în calcul doar publicațiile disponibile online.

Aceasta este doar una dintre modificările pe care Ministerul Educației se pregătește să le aducă Regulamentului de funcționare al CNATDCU și Metodologiei de soluționare a sesizărilor de plagiat în tezele de doctorat.

Dacă modificarea acestor documente, anunțată ieri public de ministrul Sorin Cîmpeanu (PNL), va fi adoptată, membrii CNATDCU vor fi reduși la simpla postură de a constata plagiatul „ca urmare a verificării prin intermediul programelor recunoscute”, programe care peste tot în lumea universitară performantă sunt utilizate doar pentru a semnala indicii cu privire la o posibilă fraudă academică.

În plus, o altă modificare-cheie propune ca o teză să nu mai poată fi reanalizată dacă în cazul ei s-a pronunțat anterior un verdict de neplagiat, chiar dacă în lucrarea științifică cu pricina ar fi identificate și probate elemente noi de plagiat, nedescoperite și neanalizate la prima verificare a lucrării.

Potrivit intențiilor Ministerului Educației, odată ce CNATDCU emite o decizie, aceasta rămâne definitivă și nu va mai putea fi pusă în discuție niciodată, chiar dacă se descoperă noi dovezi de plagiat pe care un soft nu le-a putut descoperit – pentru că, să presupunem, doctorandul a plagiat dintr-o carte al cărei conținut nu se regăsește în mediul online.

Introducerea softurilor antiplagiat în procesul de analizare a sesizărilor este o premieră periculoasă – în primul rând pentru că un soft nu poate detecta similitudini cu lucrări științifice nedigitalizate sau publicate în alte limbi; dar, mai ales, pentru că frauda academică nu poate fi stabilită de algoritmi creați pentru a detecta doar succesiuni identice de cuvinte.

***

Într-o discreție deplină, Ministerul Educației a lucrat în ultima lună la o serie de modificări pe documentele care reglementează funcționarea instituției-gardian în chestiunea doctoratelor susținute în România. 

Patru sunt actele asupra cărora Ministrul Educației a intervenit cu o serie de propuneri: 

Pe Metodologia de evaluare a tezelor de doctorat și pe cea de obținere a abilitării de a coordona doctorate s-a intervenit minor, mai ales prin adaptarea formulărilor la denumirea actuală a Ministerului Educației (fost “al Educației și Cercetării”) și prin eliminarea referirilor la componenta de Cercetare, care acum formează un minister de sine stătător.

În schimb, asupra Regulamentului de organizare și funcționare a CNATDCU și a Metodologiei de soluționare a sesizărilor de plagiat în tezele de doctorat s-a intervenit consistent, printr-o serie de prevederi care favorizează plagiatorii și/sau care lasă loc la multe interpretări. 

Procedura de adoptare a acestor documente este ordinul de ministru, care poate fi oricând semnat de Sorin Cîmpeanu. 

Soft-ul de similitudine devine membru CNATDCU

De departe, cele mai consistente modificări, dar și cele mai perfide, sunt aduse Metodologiei de soluționare a sesizărilor de plagiat în tezele de doctorat. 

Una dintre cele mai grave schimbări propuse de Ministerul Educației, condus de Sorin Cîmpeanu (PNL), se referă la constatarea plagiatului de către un „program recunoscut”, care se transformă în instrument-cheie în stabilirea plagiatului. 

Ce propune ministrul Sorin Cîmpeanu:

Efectele adoptării acestei prevederi ar putea bulversa complet procedura de analizare a unei sesizări de plagiat, care în acest moment se face de către o comisie de specialiști propuși pe baza criteriilor de competență și de integritate academică. Formularea sugerează că experții vor putea să analizeze lucrările suspecte de plagiat doar “ca urmare” a unei verificări făcute de un soft – și că vor fi nevoiți, implicit, să-și pună propriile judecăți calitative în acord cu rezultatul analizei mecanice făcute de acel soft.

În plus, în paragraful care se referă la faptul că „plagiatul se constată de către membrii CNATDCU ca urmare a verificării prin intermediul programelor recunoscute”, mai este adăugată o completare care se referă la „evaluarea obiectivă a tezei supusă analizei”.

În paragraful următor, de pildă, modificările propuse statuează că „analiza existenței plagiatului se realizează de către experții CNATDCU, ca urmare a evaluării științifice realizată cu aplicarea principiilor prevăzute la art.1^1”, adică „ca urmare a verificării prin intermediul programelor recunoscute”, printr-o „evaluare obiectivă”.

Termenul „obiectiv”, care apare pentru prima dată în Metodologie, este menționat în trei paragrafe distincte, parcă pentru a justifica importanța judecării plagiatelor prin apelul – fără precedent – la algoritmi.  

Ideea de „evaluare obiectivă a tezei” transformă softul în baza standard de lucru a CNATDCU și justifică supremația programului de verificare a similitudinilor asupra judecății experților, care spre deosebire de „obiectivitatea” incontestabilă a mașinăriei – se poate citi printre rândurile noilor propuneri ale Ministerului Educației – ar fi subiectivi; mai exact, discernământul academic subiectiv al experților ar fi discutabil și atacabil, în vreme ce evaluarea cantitativă făcută de un soft ar fi obiectivă.

Problema majoră este că softurile de identificare a similitudinilor, așa cum le spune și numele, pot identifica doar similitudini, adică asemănarea dintre două texte, nu și plagiatul – altfel s-ar fi numit softuri de detectare a plagiatelor. 

Ce pot face aceste softuri, deocamdată, este să furnizeze indicii prețioase cu privire la originalitatea unui text – mai exact să-l alerteze pe cel care analizează un material dacă acesta este identic sau seamănă cu textul unui alt autor, apărut anterior sau chiar ulterior publicării materialului analizat. 

Ce nu pot face aceste softuri este să detecteze conținut furat în care unele cuvinte au fost înlocuite cu sinonimele lor.

Și, cel mai important, aceste softuri nu pot detecta fraze pe care cineva le-a tradus, de exemplu, dintr-o lucrare în limba poloneză, în caz că lucrarea originală nu îndeplinește condițiile cumulative de a fi tradusă în românește și de a fi disponibilă în mediul online.  

Ce este plagiatul

Plagiatul apare atunci când cineva preia munca unei alte persoane fără să citeze și pretinde că îi aparține.

Pentru a evita o situație de plagiat, cel care preia munca altcuiva (cuvinte, idei etc.) trebuie să îi dea credit autorului original prin citare, conform normelor academice românești și internaționale. 

În cazul lucrărilor academice, citarea trebuie să conțină simultan două elemente: paragrafele preluate de la o altă persoană trebuie puse între ghilimele, iar autorul original trebuie menționat fie prin citare între paranteze, fie prin notă de subsol. 

Lipsa ghilimelelor, chiar dacă autorul original este menționat între paranteze sau în note de subsol, înseamnă plagiat.

Ce e similitudinea 

Odată cu utilizarea pe scară foarte largă a computerelor și a internetului, plagiatul a devenit o practică răspândită în mediul academic.  

Pentru a fi combătut cât mai eficient, la nivel mondial s-au dezvoltat zeci de softuri care pot identifica două sau mai multe texte între care există o similitudine.

Însă similitudinea nu înseamnă automat plagiat.

Softurile specializate pot detecta în mod mecanic doar gradul de similitudine dintre o lucrare examinată și alte texte din mediul online, însă softul nu are capacitatea de a înțelege sensul textului.

Aceste programe emit rapoarte de analiză, însă ele sunt doar orientative și nu echivalează cu stabilirea unei situații de plagiat.

Din acest motiv, rapoartele de similitudine trebuie analizate de o persoană competentă, asta pentru că softurile nu pot distinge dacă într-un text citarea s-a făcut corect, prin ghilimele și atribuire.

De ce nu trebuie fetișizat softul de similitudine 

Dincolo de faptul că softul doar compară gradul de similitudine dintre două texte, există o mare limitare pe care softurile o au: acestea nu pot identifica o situație de plagiat dacă, de exemplu, într-o teza a fost plagiat conținut dintr-o carte care nu există în mediul online. 

Dacă un program nu semnalează o anumită similitudine dintr-o anumită lucrare, nu trebuie considerat că acea porțiune nu este plagiată, ci poate fi vorba despre o simplă dovadă a faptului că softul nu a avut acces la respectiva sursă. 

De exemplu, Gabriel Oprea, fost vicepremier și ministru de Interne în guvernul Victor Ponta, a plagiat părți importante în teza lui de doctorat dintr-o carte a lui Nicolae Iorga, care poate fi citită doar în format tipărit, deoarece lucrarea respectivă nu a fost digitalizată. 

Dacă teza lui Gabriel Oprea, asupra căreia CNATDCU s-a pronunțat în 2016 și a decis să-i retragă titlul de doctor, ar fi analizată acum cu un soft de similitudine, programul nu ar putea indica paginile copiate din Iorga, iar teza acestuia ar putea fi considerată neplagiată. 

Această situație se poate aplica și în cazul tezei de doctorat a lui Darius Vâlcov, fost ministru al Finanțelor și fost consilier al fostului premier Viorica Dăncilă, despre care am scris acum mai bine de doi ani că este plagiată. 

50 de pagini din cele 212 cât are teza de doctorat a lui Vâlcov au fost plagiate din diferite cărți tipărite, care nu se regăsesc în format electronic și nu sunt disponibile în mediul online. 

Și această lucrare ar trece ca fiind 100% originală dacă analiza s-ar face cu un soft, conform noii metodologii, având în vedere că Vâlcov nu a recurs la nicio sursă din mediul online. Cu toate acestea, CNATDCU a stabilit acum un an că teza este plagiată și a decis retragerea titlului de doctor deținut de acesta. 

Eliminarea sesizărilor multiple 

O altă prevedere din planul ministrului Cîmpeanu care favorizează plagiatorii se referă la extinderea analizei tezei la întreaga întreaga lucrare – nu doar la acuzațiile și probele incluse în sesizarea de plagiat – ceea ce, deși sună benign, poate crea un culoar pentru oferirea unui „certificat de absolvire totală” de plagiat pentru tezele pentru care CNATDCU emite, la un moment dat, un verdict de menținere a titlului de doctor. 

În acest moment, un verdict de plagiat se poate emite prin raportarea – făcută de profesori universitari, nu de un soft – strict la fragmentele suspecte de plagiat și la probele-martor indicate într-o sesizare. 

Mai exact, dacă o sesizare de plagiat vizează paginile 10–40 dintr-o teză, în prezent CNATDCU trebuie să se pronunțe strict pe elementele indicate ca fiind plagiate în paginile cuprinse între 10 și 40 – și pe baza probelor online și tipărite invocate și anexate în argumentația celui care depune sesizarea.

Ministerul Educației propune, acum, ca analiza existenței plagiatului să se facă pentru toată teza, „indiferent de elementele de plagiat menționate în conținutul sesizării”.

Această prevedere – coroborată cu o alta, cea care introduce în premieră „soft-ul ca membru CNATDCU” – creează un culoar pentru oferirea unui adevărat certificat de absolvire totală de plagiat pentru tezele pentru care s-a emis, în anumite circumstanțe, un verdict de menținere a titlului de doctor.

„Nu pot face obiectul evaluării CNATDCU sesizările referitoare la tezele de doctorat care au fost analizate și soluționate de CNATDCU, indiferent de autorul sesizării”, se arată în paragraful (3), nou introdus în Articolul 3:

Prin această dispoziție, Ministerul Educației blochează – fără drept de apel – posibilitatea oricărui cetățean de a depune o nouă sesizare de plagiat pentru o teză de doctorat, indiferent de probele pe care le aduce, lăsând în mod perfid senzația că dacă CNATDCU a analizat întreaga teză la un moment dat, nu ar mai putea exista motive legitime pentru depunerea – și admisibilitatea – unei noi sesizări de plagiat. 

Așa cum explicam mai sus, dacă o sesizare de plagiat va viza doar paginile 10 – 40 din teză, CNATDCU va trebui să extindă analiza la întreaga teză cu ajutorul softului. 

În aparență, această prevedere este una bună, însă există posibilitatea ca pentru unele teze comisiile de analiză să excludă din verificare, în mod intenționat, porțiuni indicate ca plagiate. 

Așa s-a întâmplat în cazul procurorului CSM Codruț Olaru, comisia de analiză eliminând din verificarea făcută în 2019 unele dintre paginile indicate în sesizarea inițială, motivând că 5 lucrări indicate drept surse originale ar fi fost „ediții vechi sau având accesul parolat, [deci] nu au putut fi procurate” (sursele omise erau cărți și publicații românești din perioada 2004-2009). 

În alte situații, chiar dacă analiza s-ar face cu toată buna-credință, ar fi posibil ca specialiștii CNATDCU să nu identifice unele elemente noi de plagiat, chiar dacă ele ar exista – și chiar dacă teza ar fi analizată integral cu un soft de similitudine.  

Acest lucru ar putea fi posibil dacă sursa plagiatului e reprezentată de cărți nedigitalizate sau lucrări publicate în alte limbi străine, necunoscute și/sau netraduse în românește. În astfel de situații, deși comisiile ar fi mânate de toată buna-credință, ar putea să nu descopere indicii noi de plagiat. 

Ca o paralelă pentru caracterul pretins definitiv al unei soluții de neplagiat pronunțate la un moment dat: când ești acuzat că ai furat o bijuterie, poți fi achitat doar de acuzația de furt al acelei bijuterii, pentru că doar acea acuzație a fost investigată și probată în instanță. Dar nimeni nu poate împiedica printr-un regulament ministerial un cetățean român să depună plângere – și să probeze – faptul că ai furat o mașină. Această a doua plângere, deși se referă tot la infracțiunea de furt, trebuie investigată separat, probată și cântărită de justiție pe baza unor probe distincte, diferite de cele aduse în speța furtului de bijuterii.

Modificarea metodologiei privind plagiatele, girată de ministrul Cîmpeanu, stabilește că din momentul în care CNATDCU a pronunțat un verdict de neplagiat pentru lucrarea ta, nimeni – niciodată – nu mai are nici măcar dreptul de a susține și de proba, pentru lucrarea ta, o nouă suspiciune de fraudă academică. Conform noii metodologii, „nu pot face obiectul evaluării CNATDCU sesizările referitoare la tezele de doctorat care au fost analizate și soluționate de CNATDCU”.

Modificări inspirate din cazul procurorului Codruț Olaru

Modificarea care se referă la eliminarea sesizărilor multiple depuse pentru o teză arată  – printr-o suspectă coincidență – ca inspirate din cazul procurorului CSM Codruț Olaru, declarat plagiator de Consiliul General al CNATDCU la data de 12 mai 2021. 

Pe numele lui Olaru – care a devenit doctor în 2013 la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași sub îndrumarea fostului ministru al Justiției Tudorel Toader – a fost depusă o primă sesizare de plagiat 17 ianuarie 2018, iar pe 30 martie 2020 acesta primea o scandaloasă decizie de plagiat din partea Consiliul General anterior al CNATDCU (2016 – 2020).

Comisia care a verificat atunci acuzațiile de plagiat a exclus din analiză o serie întreagă de surse indicate în sesizare. Motivul oficial: „[…] unele lucrări pretins plagiate, fiind publicate în ediții vechi sau având accesul parolat, nu au putut fi procurate”. 

De exemplu, niciuna dintre lucrările eliminate nu se regăsea în spațiul online, chiar CNATDCU spunând că erau „publicate în ediții vechi”.

Indiciile de plagiat din aceste cinci lucrări, neanalizate în sesizarea inițială, au fost incluse într-o sesizare nouă, înregistrată la CNATDCU pe 7 octombrie 2020. 

Aceasta nouă sesizare este cea în baza căreia în data de 12 mai 2021 s-a luat decizia de retragere a titlului de doctor deținut de Olaru pentru “plagiat grosier”. 

De altfel, teza lui Olaru a fost analizată cu un soft de similitudine de către doi dintre membrii unei comisii de analiză stabilită de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Aceștia au analizat raportul generat de programul de verificare a similitudinilor TurnitIn, care a indicat un procent de similitudine de 10% și au argumentat că „orice program de depistare a similitudinilor trebuie utilizat doar pentru a proba existența unor fraude intelectuale […] și nicidecum lipsa lor”. 

În același document se preciza că, dacă un program nu semnalează o anumită similitudine în cazul unui text indicat ca plagiat, nu trebuie considerat că acea porțiune dintr-o lucrare nu este plagiată, ci poate fi vorba despre o simplă dovadă a faptului că softul nu a avut acces la respectiva sursă. 

Dacă prevederea referitoare la imposibilitatea de a depune sesizări multiple pentru o teză ar fi fost în vigoare acum o jumătate de an, pentru teza lui Codruț Olaru nu s-ar mai fi putut depune o nouă sesizare, iar verdictul de plagiat emis de Consiliul General al CNATDCU pe 12 mai 2021 nu ar fi existat în prezent. 

UEFISCDI înlocuit cu Serviciul Secretariat CNATDCU

O altă modificare introdusă în Metodologia de analiză a sesizărilor de plagiat se referă la eliminarea UEFISCDI din procedura de admitere a unei sesizări de plagiat. 

Până acum, o sesizare de plagiat era trimisă la UEFISCDI – acronim pentru Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior și a Cercetării, Dezvoltării și Inovării – instituția care analiza dacă sesizarea era conformă, o înregistra, iar mai apoi o trimitea la CNATDCU. 

Potrivit modificării propuse în planul lui Sorin Cîmpeanu, UEFISCDI este, mai nou, exclusă din procedură: admisibilitatea sesizării este analizată de Serviciul Secretariat CNATDCU – un organism nou înființat în cadrul CNATDCU, care înlocuiește actualul Secretariat tehnic – și care va emite un referat de acceptare a sesizării. 

În procedura de admitere a unei sesizări este inclusă, în plus, și Direcția Juridică a Ministerului Educației, care ar urma să emită un aviz de legalitate pentru referatul de admitere întocmit de Serviciul Secretariat CNATDCU. 

Nebănuitele efecte

Atât în Regulamentul de funcționare al CNATDCU, cât și în Metodologia de soluționare a sesizărilor de plagiat în tezele de doctorat au fost introduse două noi prevederi care fac referire, în mod confuz și neclar, la două principii care vor fi avute în vedere „în cadrul procedurii de stabilire a plagiatului”.  

Astfel, potrivit nou-introdusului principiu al responsabilității, „membrii CNATDCU analizează în mod obiectiv sesizările, luând în considerare atât importanța normelor de etică cât și efectele concrete pe care le poate genera plagiatul la nivelul comunității academice”. 

De partea cealaltă, potrivit unui alt principiu nou introdus, principiul legalității, „în activitatea de stabilire a existenței plagiatului se are în vedere inclusiv gradul de afectare a activității academice”.

Nici “efectele concrete”, nici “gradul de afectare” nu sunt definite în document.

În teorie, formulări precum „efectele […] pe care le poate genera plagiatul la nivelul comunității academice” și „gradul de afectare” pot fi interpretate prin lentila impactului negativ pe care un plagiator dovedit îl poate avea în universitatea în care funcționează. 

În practică, un expert CNATDCU care analizează o sesizare de plagiat va fi nevoit să se întrebe de-acum înainte, în lipsa unor definiții, care vor fi „efectele” și care e „gradul de afectare” ce decurg din analiza sa științifică.

Cu alte cuvinte, modificările din regulamentul CNATDCU propuse de ministrul Cîmpeanu aruncă în responsabilitatea membrilor CNATDCU, a cărora sarcină este să emită judecăți strict științifice/academice, povara unor „efecte […] la nivelul comunității academice” și a unui „grad de afectare […]a activității academice” pe care propriile decizii le-ar putea genera.

Misiunea oficială a CNATDCU este aceea „de a acorda sprijin MEC pentru asigurarea calității învățământului superior și a cercetării științifice” – și nu aceea de a se preocupa, în analizele sale, de posibilul impact pe care l-ar putea avea deciziile prin care constată lipsa de calitate din mediul academic. 

Ce spune conducerea CNATDCU

Surse din cadrul CNATDCU susțin că Consiliul General al instituției a trimis către Ministerul Educației o serie de recomandări, dar și că a formulat o serie de obiecții la propunerile de modificare a Metodologiei de soluționare a sesizărilor de plagiat în tezele de doctorat. 

Printre aceste obiecții se numără cea referitoare la eliminarea UEFISCDI din procedura de înregistrare a unei sesizări de plagiat și înlocuirea acestei instituții cu nou înființatul Serviciu Secretariat CNATDCU. 

Ministerul Educației a trimis către CNATDCU propunerile de modificare a Metodologiei acum aproximativ o săptămână. 

Totuși, într-un document trimis de către președintele CNATDCU, academicianul Ioan Aurel Pop, către ministrul Educației Sorin Cîmpeanu, acesta susține „în numele conducerii CNATDCU” că apreciază „ca fiind oportune modificările propuse”. 

Documentul a fost trimis în data de 15 iunie, adică luni, și a fost înregistrat în aceeași zi la Ministerul Educației. 

„De asemenea, consider că asumarea de către membrii Consiliului a unor principii conforme cu înalta misiune pe care o are, este în primul rând un exemplu pentru membrii comunității academice și pentru societate în ansamblu”, arată președintele CNATDCU.

***

Interviu cu Ioan Aurel Pop: „E eșecul meu”

Emilia Șercan: În legătură cu modificările CNATDCU, am înțeles că dumneavoastră ați trimis ieri un document către Ministerul Educației, prin care anunțați faptul că CNATDCU – sau, în fine, conducerea CNATDCU – își asumă modificările [propuse de minister]. 

Ioan Aurel Pop: Vreau să vă spun, au apărut niște lucruri dificile în funcționarea Consiliului General și am făcut niște cereri de vreun timp, nu mai țin minte de când, pentru anumite capitole, să ne putem desfășura activitatea mai bine. Au apărut și anumite sincope, colegi care fac parte din comisii și renunță, iar comisiile rămân descompletate și mai multe lucruri de genul acesta. Am trimis colegilor mei un draft al acestor modificări, pe care funcționarii Ministerului, juriștii… Le-am trimis vicepreședinților, domnului profesor Mircea Dumitru, domnului profesor Marius Andruh și domnului profesor Dorel Banabic. Deci le-am trimis aceste modificări, ei s-au pronunțat în legătură cu unele dintre capitole. Am trimis din nou juriștilor Ministerului observațiile domniilor lor și mi-am exprimat acordul că aceste modificări trebuie făcute, în sensul că trebuie respectate și observațiile acestea pe care le-au făcut colegii mei. 

E.Ș.: Eu vreau să vă întreb următorul lucru, cu toate că, în fine, în documentul respectiv eu văd că scrieți că CNATDCU își asumă modificările din regulament și din metodologie.

I.A.P.: E o formulare greșită, am și anunțat astăzi, e vorba numai despre conducerea asta operativă a CNATDCU. 

E.Ș.: Spuneți-mi, vă rog frumos, dumneavoastră sunteți de acord, de exemplu, cu următoarea modificare, citez „nu pot face obiectul evaluării CNATDCU sesizările referitoare la tezele de doctorat care au fost analizate și soluționate de CNATDCU”, am încheiat citatul. Vi se pare în regulă această prevedere?

I.A.P.: Nu am în față documentul că, repet, sunt într-un examen. A fost o discuție referitoare la faptul că sesizările care vin copleșesc activitatea CNATDCU, comisiile nu pot lucra și că ar fi bine să existe un filtru la nivelul comisiilor de etică ale universităților, care au asemenea școli doctorale în care s-au produs teze care sunt, cum să vă spun, criticate sau li se aduce acuza de lipsă de integritate.

E.Ș.: Bun, asta era și în vechea procedură.

I.A.P.: Da, eu la asta m-am gândit…

E.Ș.: Cum adică „nu pot face obiectivul evaluării CNATDCU sesizările referitoare la tezele de doctorat care au fost analizate și soluționate de CNATDCU”? O soluționare a CNATDCU înseamnă și clasarea unei sesizări.

I.A.P.: Da, înseamnă că e o chestiune juridică la care noi nu ne pricepem, niciunul nu suntem juriști. Am constatat în ultima vreme că operativitatea CNATDCU nu mai poate funcționa. S-a introdus un nou sistem și fiecare teză este aprobată bucată cu bucată și eu am avut de lucru, de pildă, duminică, pe 101 teze și am lucrat patru ore. Deci nu era aceasta menirea noastră neapărat, pentru că tezele, în principiu, sunt judecate de către comisii de specialiști. Eu degeaba mă pronunț în legătură cu o teză în mecanica fluidelor, știți? Deci am cerut o reglementare a activității CNATDCU încât să fie un pic lucrurile, să poată decurge mai bine. 

E.Ș.: Aglomerarea aceasta este, poate, pe evaluarea tezelor, dar aici eu mă refer la metodologia referitoare la analizarea plagiatelor. Acestea nu sunt atât de multe. Din 2016 și până acum, dacă îmi dați voie, sunt 122 de sesizări de plagiat. 122 de sesizări în cinci ani de zile nu cred că sunt multe. 

I.A.P.: Aveți dreptate, dar unele dintre ele au creat atâtea probleme… 

E.Ș.: Oare mai degrabă au creat probleme numele doctorilor acuzați de plagiat sau procedurile în sine și verificarea în sine? Pentru că, de exemplu, la Bogdan Licu nu este dat un verdict, deși există o sesizare de cinci ani de zile.

I.A.P.: Da, e posibil să fie vorba de nume, de personalități, pentru că vedeți, multe acuze de plagiat sunt legate de numele unor oameni implicați politic sau așa ceva, altele…

E.Ș.: Bun, și atunci, nu credeți că, totuși, CNATDCU ar trebui să se ridice deasupra oricărei chestiuni de politică, pentru că tezele se analizează din punct de vedere etic?

I.A.P.: Ba da, ba da. Aveți perfectă dreptate, trebuie să se ridice deasupra și asta e menirea CNATDCU. 

E.Ș.: Dar CNATDCU eșuează și nu vă supărați, dumneavoastră ați fost în ultimii cinci ani de zile președinte al CNATDCU. Iar CNATDCU eșuează dacă nu vine cu o sentință, dacă în cinci ani de zile nu poate să emită o sentință.

I.A.P.: Eu m-am străduit cu toate forțele mele, dar nu le mai am, să determin o funcționare fluidă a CNATDCU și să nu țină seama nimeni de niciun nume, ci doar de teză și de corectitudine.

E.Ș.: Și de ce nu reușiți? 

I.A.P.: Și nu reușesc.

E.Ș.: De ce?

I.A.P.: Pricină pentru care, vă rog să verificați, l-am anunțat pe ministru că îmi voi scrie zilele acestea demisia fiindcă e un eșec al meu. Adică i-am chemat pe șefii de comisie, i-am chemat pe șefii de paneluri, i-am rugat pe colegii vicepreședinți, care domiciliază în București să încerce să fluidizeze lucrurile, să-i cheme să lucreze. Eu nu pot să admit că o reclamație de plagiat nu este soluționată într-un timp optim. Aici nu e vorba de ani, după părerea mea niște specialiști pot să se pronunțe în două săptămâni maxim în legătură cu un plagiat. Vorba dumneavoastră, nici n-au fost foarte multe pe unitatea de timp. 

E.Ș.: Asta spun și eu.

I.A.P.: Deci nu înțeleg, nu înțeleg exact ce se petrece, nu pot să mă adaptez și din cauza faptului că nu stau permanent în București și trebuie să fac naveta și, probabil, se vor găsi alte soluții. Când s-au făcut și paneluri am crezut că se va găsi o soluție ca să se analizeze repede aceste plagiate, care sunt o pecingine pe corpul academic românesc, dar n-am reușit să reglementez lucrurile și îmi e greu să aflu cauzele… Cauzele eu le știu, dar mi-e greu să-i determin pe oameni să lucreze onest.

E.Ș.: Spuneți că vă e greu să îi determinați pe oameni să lucreze onest în condițiile în care CNATDCU este un organism care se ocupă de aplicarea principiilor de etică academică?

I.A.P.: Vorbesc de onestitate și în sensul respectării termenelor. Eu nu mă pricep, nu pot să fac acuze colegilor mei că nu sunt onești, adică moralmente. Asta nu pot să vă spun, dar eu nu pot să lucrez cu oameni care nu respectă termenul, nu am fost obișnuit așa. Iar lucrurile primesc câteodată justificări, justificările le accept până la un punct, dar nu se poate ca o reclamație să stea nesoluționată de șase ani. Și mai sunt și altele…

E.Ș.: Sigur, cazul lui Bogdan Licu este doar unul, dar mai sunt și altele de trei ani, de patru ani…

I.A.P.: Se duc în instanță, vin decizii în instanță, sunt contestate deciziile, nu știu ce să vă spun. Deci tocmai pentru că mă depășește această chestiune și eu vă spun sincer, sunt și cadru didactic deocamdată și am și răspunderea asta a Academiei Române, nu merge. Un președinte al CNATDCU care stă zi de zi la Comisie, lucrează curent cu vicepreședinții și cu președinții de comisii și de paneluri, probabil că s-ar descurca mult mai bine. 

E.Ș.: Vreau să ne întoarcem la acest proiect de modificare a metodologiei referitoare la plagiat. Unul dintre articole prevede faptul că teza se analizează cu un soft. Se spune așa: „plagiatul se constată de către membrii CNATDCU ca urmare a verificării prin intermediul programelor recunoscute”. Un soft de analiză nu va putea identifica o acuzație de plagiat într-o teză în care, de exemplu, s-a copiat dintr-o carte a lui Nicolae Iorga, care nu se regăsește în online.

I.A.P.: Eu consider că depistarea de către soft este una din căi, dar nu ne putem lăsa pe chestia asta. Am cerut și în Consiliul General. Ține treaba asta și de specificul domeniului în care lucrezi, vorba dumneavoastră, pot să iau un text din Dimitrie Cantemir, care nu este pe niciun soft și nimeni nu-l recunoaște. Din acest punct de vedere am cerut și răspunderea conducătorilor științifici, a comisiilor care acordă doctoratul și în acest sens am văzut eu fluidizarea activității, prin sporirea responsabilității celor care sunt implicați într-un doctorat sau într-o teză de abilitare. 

E.Ș.: În acest proiect de modificare a metodologiei de analizare a plagiatului este inclus acest articol: „plagiatul se constată de către membrii CNATDCU ca urmare a verificării prin intermediul programelor recunoscute”. 

I.A.P.: Da, nu știu, nu știu ce să vă spun. Nu ne rămâne așa pentru că e unilateral. E o chestiune unilaterală. 

E.Ș.: Eliminăm factorul uman care este singurul care poate să facă o analiză de plagiat și lăsăm analiza pe baza softului, care identifică doar similitudinile, dar nu și dacă acele similitudini reprezintă sau nu plagiat.

I.A.P.: Soft-urile știți că sunt curente în toate școlile doctorale, sunt obligatorii și dacă similitudinile sunt peste 5%, de pildă la universitatea mea teza nu poate merge mai departe, dar folosirea soft-ului este o chestiune mecanică, nu ne ajută să identificăm plagiatele peste tot.

E.Ș.: Exact! Și atunci, această…

I.A.P.: Cu asta sunt perfect de acord. 

E.Ș.: Păi, această modificarea este în noul proiect de Metodologiei. Dumneavoastră nu ați văzut acest proiect? Nu ați văzut această modificare?

I.A.P.: Am văzut această tendință de modificare, de aceea am discutat și cu colegii mei și am cerut să se facă completările necesare ca să existe echilibru, să existe… Nu s-au făcut, vă spun. Îmi cer scuze că trebuie să intru din nou în examen.