Vasile Decu

Redactor

„Europe - one continent, five worlds” - Regizori: Christian Baumeister & Jozef Kaut Narator: Nicholas Mockridge. Germania, 2025.

Viața

04/06/2025

„Europa - un continent, cinci lumi” - Interviu cu Christian Baumeister, regizorul documentarului care deschide Lynx Festival 2025!

Vasile Decu

Redactor

„Europe - one continent, five worlds” - Regizori: Christian Baumeister & Jozef Kaut Narator: Nicholas Mockridge. Germania, 2025

Săptămâna aceasta începe Lynx Festival ediția 2025, dedicat filmului documentar și fotografiei de natură! Dan Dinu și echipa sa ne invită la șase zile de proiecții de filme spectaculoase, expoziții superbe și ateliere captivante.

Invitatul special al acestei ediții este Gavin Thurston, „cameramanul lui Sir David Attenborough”, alături de care a lucrat pentru aproape 20 de documentare, precum Blue Planet II, Planet Earth II, Our Planet și Frozen Planet! Gavin Thurston va prezenta Journeys in the Wild („Călătorii în sălbăticie”), un masterclass despre aventurile lui în căutarea cadrului perfect, și va lansa cartea cu același nume, adusă la noi de editura Pilot Books (2023, traducere de Lavinia Braniște). Evenimentul se va desfășura duminică, 8 iunie, de la ora 16:00, la Centrul Cultural Reduta din Brașov. Cu Gavin Thurston vă veți întâlni în curând și într-un interviu acordat PressOne.

Începem astăzi seria de articole dedicate Lynx Festival cu o altă conversație foarte interesantă, cu Christian Baumeister, producătorul și regizorul serialului documentar „Europa - un continent, cinci lumi”, filmul care pornește Lynx Festival 2025 (Gala de deschidere, Centrul Cultural Reduta, de la ora 18:00).

„Sper din toată inima (ca filmul meu, n.r.) să vă inspire și să vă dezvăluie ce continent superb avem, acest loc pe care-l numim acasă. Și sper să fie o ediție de succes a acestui festival frumos, atât de important!” a declarat Christian Baumeister, pentru PressOne, ca mesaj special pentru cei care se vor putea bucura de acest documentar spectaculos.

Dacă o să-ți placă interviul, te invit să devii și abonat susținător PressOne, pentru a ne ajuta să îți aducem cât mai multe interviuri interesante despre natură și științe.

© Christian Baumeister, Light & Shadow GmbH

Vasile Decu: Documentarul vostru va deschide Lynx Festival ediția 2025. Abia aștept să văd reacția publicului! Peisajul nostru media a sărăcit foarte mult în ultimii ani, pe nișa de știință și natură, așa că festivalul lui Dan Dinu și al echipei sale este ca o oază care va atrage mulți oameni.

Christian Baumeister: Da, din păcate devine tot mai dificil, peste tot. Chiar și în Germania, este mult mai greu acum să faci și să promovezi documentare de natură, față de acum câțiva ani. Atenția media și a publicului este concentrată pe alte subiecte, mai ales politice.

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Fără ajutorul tău, nu putem continua să scriem astfel de articole. Cu doar 5 euro pe lună ne poți ajuta mai mult decât crezi și poți face diferența chiar acum!

Înțeleg perfect. Am avut recent niște alegeri tensionate și am stat până târziu în noapte, ca multă lume, să dau refresh la rezultate. Iar afară, în grădinile dintre blocuri, în cartierul meu Titan, din București, era un adevărat concert al aricilor, cu masculi care se înfruntau zgomotos. Iubesc faptul că ați dedicat un episod întreg naturii urbane. E atât de important să vedem și natura din jurul nostru, pe care o cam ignorăm pe nedrept.

Exact. Și mie îmi place mult episodul. Am filmat și în orașe, dar și în sate - am căutat locurile unde oamenii trăiesc în contact cu animalele sălbatice. Iar Europa este plină de astfel de zone. Foarte multe animale trăiesc alături de noi, ori foarte aproape, și cred că e potrivit să le cunoaștem.

Londra, de exemplu, are o populație mare de vulpi. Se estimează că sunt cam zece mii de vulpi în oraș și la marginea lui. Pentru serialul nostru, am colaborat cu un cameraman care le cunoaște foarte bine, așa că nu a fost deloc greu să obținem cadre grozave.

Bookfest 2025 - Recomandările noastre din colecțiile de istorie

BOOKFEST 2025 - Recomandările noastre pentru raftul tău de istorie

Anthony Bale, „Ghid de călătorie în Evul Mediu”, Editura Polirom, 2025

„Ghid de călătorie în Evul Mediu”. Interviu cu istoricul Anthony Bale

Interviu cu istoricul Anthony Bale, autorul cărții „Ghid de călătorie în Evul Mediu: Lumea văzută prin ochii omului medieval”

În alte cazuri, a fost mai mult de muncă. Avem o poveste despre liliecii din palatul Mafra, din Portugalia, de lângă Lisabona. Castelul are o uriașă bibliotecă veche în care liliecii vânează noaptea insectele care ar putea distruge cărțile. Sunt gardieni ai cărților. Împreună cu o echipă locală, specializată în lilieci și care avea și toate permisele necesare, am petrecut multe nopți filmând cu camere speciale în infraroșu pentru a le spune povestea. Am filmat un liliac chiar și în studio, pentru anumite cadre, mai ales de slow motion, pe care nu le-am putut prinde în bibliotecă.

Îmi plac mult poveștile din acest episod, pentru că sunt și foarte diverse.

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

În primul rând, desigur, cel mai impresionat aspect e că ați dedicat un proiect atât de mare Europei. În sensul că nu percepem neapărat Europa ca sălbăticie, demnă de documentare mari - la fel ca Amazonul ori savana africană, de exemplu - dar este un continent plin de viață sălbatică și extrem de divers.

Piața de filme de natură este dominată mai ales de BBC, care face documentare mari pentru multe locuri spectaculoase, din Africa, Asia ori America de Sud. Dar nimeni nu a abordat Europa, ca subiect, într-un proiect atât de ambițios. Chiar și aici, în Germania, aveam documentare despre continent, dar dedicate unor țări ori unor subiecte specifice. Îmi place că am reușit, prin „Europa - un continent, cinci lumi”, să arătăm amploarea vieții sălbatice pe întreg continentul.

În plus, cred că este și un moment foarte bun pentru o astfel de abordare continentală, inclusiv politic, acum. Începem să percepem Europa ca pe un continent unificat. Știu că este doar un documentar de wildlife, dar am încercat să arătăm toate aceste locuri și animale europene minunate.

Am copilărit pe malurile Dunării, așa că iubesc fluviile, pe care le prezentați în serie drept sistemul circulator vital al Europei, împreună cu râurile, lacurile și zonele umede. Dar sunt și atât de vulnerabile!

Europa suferă destul de mult aici, de la poluarea apei la problema barajelor. Cred că mergem spre mai bine, mai ales în ultimele decenii, așa că trebuie și putem avea speranță, dar sunt puține locuri neatinse de poluare, industrie ori antropizare. Sunt habitate foarte vulnerabile, cum bine zici.

Mă consider foarte norocos că am apucat să ajung în Delta Dunării, pentru povestea pelicanilor care urmăresc cormoranii și le fură peștele, care nu a fost ușor de filmat, a durat ceva. Așa că am apucat să petrec mai mult timp în Delta Dunării, care este minunată! O zonă uimitoare, superbă! A devenit unul dintre locurile mele preferate din Europa.

Am mai lucrat și în munții Carpați. Eu nu am fost personal acolo, dar am trimis o echipă pentru povestea urșilor bruni, căci aveți o populație mare și sunt superbi de filmat în sălbăticie. Voiam o poveste nouă despre ei și am ales să prezentăm urșii care se hrănesc cu furnici, căci avem doi antagoniști speciali, la capete opuse, unul foarte mare, celălalt foarte mic. Mi s-a părut un aspect interesant. Echipa, un cameraman și asistentul său, a petrecut mult timp într-un adăpost, într-un cort din care să-i filmeze, foarte aproape de un mușuroi vizitat de urși - dar care veneau și foarte aproape de ei, la unu-doi metri. Cam înfricoșător, mai ales că, într-o noapte, urșii le-au distrus cortul. Nu a fost ceva grav, mai degrabă erau curioși și au vrut să inspecteze vizitatorii lor.

Într-adevăr, aveți povești de pe tot spectrul vietăților, de la cele mai mici la cele uriașe. Care a fost specia cel mai greu de filmat?

Încerc mereu, în filmele mele, să arăt atât animale celebre, iconice, precum balena albastră, cel mai mare animal de pe Pământ, sau urșii polari, dar și povești mici, despre salamandre ori țânțari, de exemplu. Multe dintre filmări au fost chiar dificile, din diverse motive. Dar cel mai greu a fost să prindem cadrele cu balenele albastre, în insulele Azore. Ele migrează primăvara către sud și trec, prin aprilie, pe lângă arhipelagul Azore. Prima încercare de a le filma a fost în primul an de producție, însă vremea a fost foarte dură, mai ales că trebuia să ieșim pe vas, în larg, așa că nu am reușit nimic. Ne-am întors anul următor și am rezervat multe zile pe un vas închiriat. Și iar am avut trei săptămâni de vreme rea, de nici nu puteam să ieșim din port. Eram foarte frustrați și dezamăgiți, desigur. Când am putut, în cele din urmă, să ieșim în larg, cu patru cameramani, nu am văzut nicio balenă. A apărut una singură, în ultimele zile de filmare, dar am ajuns târziu lângă ea, cu drona. Terminasem bugetul alocat acestui segment și eram foarte frustrați că nu reușisem nimic într-o lună întreagă iar acum eram nevoiți să plecăm. Dar, când eram în aeroport în Lisabona, pe drum înapoi către Germania, m-a sunat unul dintre cameramani, care pleca ultimul, și mi-a spus: „Christian, întoarce-te! Christian, e plin de balene!”

Tocmai apăruse un grup mare de balene albastre, lucru foarte rar, așa că am fost foarte norocoși. Au ieșit niște cadre minunate, căci erau și mulți delfini care înotau în fața balenelor așa cum o fac pe valurile din fața vaselor. Am reușit și să filmăm cadre subacvatice, care nu sunt deloc ușoare, căci balenele nu se opresc și înoată cu o viteză destul de mare. Am avut un cameraman scafandru, pe care îl duceam aproape de ele și cobora, fără echipament de respirat, până la 50 de metri, pentru a le filma cum trec peste el. Am făcut zeci de scufundări în ziua aceea și am reușit câteva cadre spectaculoase. Și totul s-a întâmplat în ultima zi, ultima noastră șansă, așa că sunt încântat, dar a fost printre cele mai dificile segmente ale serialului.

E ușor să uităm de aceste eforturi, căci filmul e ca un perete magic, prin care pășești direct acolo, în lumea lor, ca privitor. Dar ești purtat, de fapt, de toată echipa din spate, invizibilă. Spuneai că ați avut peste 600 de ore de filmări brute. Cred că mai ieșea un documentar din making-of.

Este una dintre frustrările mele, căci ar fi trebuit să facem și un making-of (am mai făcut pentru alte documentare), dar nu am mai apucat, am lucrat foarte intens la serial.

Dar așa este. E o muncă uriașă, care cere multe eforturi și dedicație din partea echipei. Uneori sunt chemat la evenimente corporate să vorbesc oamenilor din lumea afacerilor despre reziliență, încăpățânare, răbdare și eforturile de a ajunge la obiectivul pe care ți-l dorești (râde).

Posterul vostru include animalul meu de suflet, râsul - care a fost si este și unul dintre simbolurile Lynx Festival și al proiectului „România Sălbatică”. E o specie minunată, dar și o fantomă greu de filmat.

E destul de greu de găsit, da. O parte dintre cadrele cu râși sunt de la un colaborator, un expert în lynx-ul european. Într-o serie de documentare atât de ambițioasă, este greu să petreci luni întregi pentru fiecare animal, deși am făcut asta cu urșii polari, de exemplu, când am stat luni întregi să-i filmăm. Am avut un cameraman specializat în urșii polari. Ai nevoie de astfel de experți pentru a obține toate acele cadre speciale în sălbăticie.

Episoadele îmi par minunat alese, ca teme în abordarea voastră a diversității continentului: „Continentul”, „Munții”, „Coastele”, „Pădurile”, „Apele dulci” și „Habitatele umane”.

Acesta a fost scopul nostru, să arătăm atât povești individuale, specifice, de prin toate colțurile Europei, dar și într-o perspectivă largă. Și am încercat să prezentăm cele mai reprezentative habitate, în toată splendoarea lor. Am inclus și oamenii, deoarece am vrut să prezentăm și viața sălbatică de lângă noi, într-o perspectivă nouă.

Am fost aproape peste tot. De la arhipelagul Svalbard, pentru povestea importantă a urșilor polari, sau în Norvegia, pentru orcile care vânează bancurile de heringi. Una dintre poveștile mele preferate a fost pe coasta de vest a Irlandei, unde am filmat fenomenele de bioluminiscență și biofluorescență, despre care nu știm foarte multe lucruri, științific. Și e incredibil de dificil să le filmezi, căci, chiar dacă sunt impresionante, sunt greu de văzut clar cu ochiul liber, ai nevoie de echipamente și de condiții speciale, cu multă expertiză. În plus, ai nevoie și de muuultă răbdare, pentru a aștepta momentul potrivit. Mi se pare o poveste minunată și pentru că nu prea a fost arătată în documentarele de natură.

Tehnologia ne deschide atât de multe lumi. Care sunt evoluțiile tehnice care te-au influențat cel mai mult?

Filmările slow motion sunt un instrument important. Aveam de ceva timp camere speciale pentru slow motion, dar nu erau prea grozave. Dar, în ultimii ani, echipamentele au devenit foarte performante, cu imagini extrem de clare și de detaliate. E uimitor.

Desigur, dronele au fost un game changer. Nu de mult, trebuia să folosim elicoptere și baloane cu aer cald pentru a încerca filmări aeriene. În 2013 am început să folosim prima dronă, destul de mare, cam de un metru în diametru, pe care o puteam pilota doar câteva minute. Acum, chiar și dronele mici sunt minunate, în aproape orice tip de vreme. Mie îmi place să filmez în toate condițiile, dar mai ales pe vreme rea, în viscol sau ploaie. Iar dronele de acum sunt incredibile, poți zbura cu ele și în erupții vulcanice. Ne-au fost foarte utile pentru acest serial, căci voiam multe imagini aeriene, prin care să bifăm și conceptul documentarului de a arăta perspectiva de ansamblu.

Îmi cer iertare pentru întrebarea aceasta, care poate fi nedreaptă: nu întreb care au fost părțile preferate, dar care au fost momentele magice, care ți-au rămas în minte?

Da, e greu de răspuns, căci, de fapt, sunt foarte critic cu documentarele mele (râde). Dar de data asta cred că am obținut multe povești care îmi plac mult, ceea ce e rar.

Îmi place mult când reușesc să spun o poveste dintr-un unghi nou sau cu ceva care nu a mai fost arătat înainte. De exemplu, în Scoția am filmat cerbi care se luptă în sezonul de împerechere. Sunt foarte dese aceste cadre în documentarele europene, și din Germania. Așa că mi-am rugat echipa să-i filmeze în condiții „scoțiene”. Să surprindem atmosfera aceea specifică, de ceață și vânt și ploaie, cu cerbii de pe curge apa, pe blană. Da, e o poveste comună, dar cred că am reușit să transmit o senzația specială, inclusiv prin muzică.

Sunt multe povești care mi-au plăcut în „Europa - un continent, cinci lumi”. De multe ori, preferatele mele sunt poveștile mici, ori dedicate vietăților mici și necunoscute. Precum țânțarul subteran din metroul din Londra. Uneori, avem povești cu totul noi din punct de vedere științific. Alteori, venim cu un unghi proaspăt. Cred că este un privilegiu să lucrez pe subiecte atât de minunate, într-o serie atât de ambițioasă, în care am putut să încerc aspecte atât de diverse, ca regizor și realizator de documentare, cu povești diferite - ceea ce înseamnă că ajung la și mai mulți oameni, căci fiecare poate găsi ceva care să-i trezească pasiunea. Îmi doresc mult să fie o serie interesantă pentru publicul larg.

Aceste documentare nu sunt doar entertainment de calitate, ci au și o misiune importantă. Căci sunt create din pasiune și cu ideea de a folosi emoția pentru a le arăta oamenilor minunile naturale din jurul lor - și de a-i educa.

Absolut. Este un aspect uriaș pentru noi, căci vorbim și în serie de problemele de mediu cu care se confruntă Europa și despre schimbările climatice. Doar că nu am vrut să le facem tema principală, subiectul mare al documentarului. Dar este vital pentru mine rolul lui în a-i educa pe oameni, căci foarte mulți locuim în orașe acum, desprinși de sălbăticie, fără legături cu lumea naturală. Mai ales copiilor vreau să le arăt aceste minuni, care sunt peste tot în jurul nostru, și să le creez un sentiment de uimire și de pasiune și multă emoție. Pe termen lung, scopul meu - și al nostru - este să-i inspirăm pe oameni să protejeze natura, pornind de la frumusețea ei ca instrument de educație. Căci Europa este atât de interesantă și pentru că avem natură peste tot în jurul nostru, nu doar în locuri îndepărtate. E și natura noastră.

Sunt locuri unde poți ajunge ușor ca turist, dacă iubești natura, dacă îți place să mergi în natură. Toate aceste zone ne sunt accesibile. Nu călătorești prea departe pentru ele. Da, Europa e mai mare decât presupunem în mod normal, dar tot e ușor să traversat.

Din păcate, am fost nevoiți să omitem o mare parte a ei, mai ales din est, din cauza acestui nenorocit de război. Avem secvențe și din Ucraina și din Europa de Est, dar nu am mai putut include Rusia.

După cum spui, documentarul putea fi o lungă listă de dezastre, dar arătați și multă frumusețe, ca mesaj de optimism.

Așa este. Mai ales acum, când știrile sunt atât de deprimante. Văd asta și în familia mea, și la copiii mei. Așa că, mai ales acum, mi se pare important să arăți toată frumusețea aceasta, care e încă acolo.

Revin și la ideea acelui sentiment de Europă, ca identitate a noastră ce se dezvoltă tot mai mult recent. Cred că a fost un moment bun să lansăm seria „Europa - un continent, cinci lumi”, în care arătăm europenilor în ce loc minunat trăim.

Căci suntem un continent interconectat - mai ales ca natură. Natura europeană are mai puține granițe decât cele din mintea și din societatea noastră (deși, da, multe specii suferă din cauza frontierelor noastre, umane).

Așa este. Mă gândesc și la Carpați, întinși pe atâtea țări, fără frontiere naturale. Sau la fluviile noastre, cu apă care curge peste granițele noastre. Natura nu are politică. Și este foarte interconectată, cum bine zici.

Care sunt documentarele și cărțile care te-au inspirat să devii un explorator al lumii naturale, cele care te-au format?

E o întrebare foarte bună. Mă gândesc la Heinz Sielmann, un fel de David Attenborough al nostru, în Germania. Precum și la Dr. Grzimek, un alt nume foarte important pentru mine. Când aveam opt sau nouă ani, am primit cadou o carte a lui Heinz Sielmann care mi-a stârnit pasiunea pentru lumea naturală. Am citit-o și recitit-o ca pe Biblie (râde).

Mai târziu, am descoperit un alt realizator minunat, Alan Root, un pionier al domeniului, care a filmat mult în Africa pentru televiziunile britanice. Și are și o carte uimitoare, o biografie numită „Ivory, Apes & Peacocks: Animals, Adventure and Discovery in the Wild Places of Africa”, plină cu aventurile sale. Deseori e riscant să filmezi documentare de natură, poți ajunge în situații periculoase, pentru care trebuie să improvizezi soluții ingenioase.

Sunt cărți despre natură și animale care mi-au hrănit imaginația și mi-au inspirat pasiunea pe care o am și azi.

Christian Baumeister, producătorul și regizorul serialului documentar „Europe - one continent, five worlds”

Îmi place mult că ai harta aceea pe fundalul biroului. Mesajul seriei poate fi și că toți suntem ori putem fi exploratori.

Absolut! Poți explora natura mereu - chiar și în orașe. Iar dacă trăiești în România ești cu atât mai norocos, pentru că e un loc atât de frumos și atât de sălbatic, încă. Sunteți una dintre cele mai privilegiate țări în privința asta, aveți o natură superbă.

Și nici nu trebuie să călătorești foarte departe ca să explorezi natura. Pentru unele dintre celelalte documentare ale noastre, am filmat specii diverse de animale chiar în iazurile și bălțile de lângă birourile noastre. Broaște care sar, în slow motion, ori multe alte astfel de minunății. Oriunde te duci, poți vedea mereu natura și povești interesante.

Care este mesajul tău pentru publicul Lynx Festival, care se deschide tocmai cu „Europa - un continent, cinci lumi”?

Sper din toată inima să vă inspire și să vă dezvăluie ce continent superb avem, acest loc pe care-l numim acasă. Și sper să fie o ediție de succes a acestui festival frumos, care mi se pare atât de important!

Iubesc festivalurile, căci sunt locurile unde chiar mă pot conecta cu audiența. Da, dacă le difuzez la televizor am rating-uri bune și mari, dar nu văd reacția publicului. De aceea este important pentru mine deseori să stau în sala de cinema alături de oameni și să văd cum reacționează la cadrele noastre. Un astfel de festival este important pentru ambele părți, și pentru public, și pentru noi, creatorii. Oamenii se bucură de filme frumoase, dar e bine și ca realizatorii de documentare să învețe despre și de la audiențele lor.

Și țin să menționez și un lucru important - cu care ar fi trebuit să și încep. „Europa - un continent, cinci lumi” este un proiect al unei echipe minunate, cu un efort uriaș. A devenit realitate datorită atâtor oameni importanți: co-regizorul Jozef Kaut, zeci de cameramani, editori - și foarte mulți experți colaboratori oameni minunați, biologi și conservaționiști. Vreau să le mulțumesc tuturor, căci este cel mai mare proiect pe care l-am făcut - peste o mie de zile de filmări, în peste 50 de locații. Fără ajutorul și contribuțiile lor, acest documentar nu ar fi fost posibil.

Dacă ți-a plăcut interviul, te invit să devii și abonat susținător PressOne, pentru a ne ajuta să îți aducem cât mai multe discuții și articole interesante despre natură și științe.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€