Efectul fluturelui navigator în tenisul din Drumul Taberei

Laurențiu Manolache

Redactor

„Mami, mami, vino repede! Un fluture gigant s-a așezat pe piciorul meu! Cred că m-a confundat cu o floare…” Atât de mare a fost bucuria unei fete în vârstă de 10 ani, Mara Alexandra Suditu, când, pe 13 iulie 2017, pe un teren de tenis din cartierul bucureștean Drumul Taberei, a avut surpriza să fie aleasă ca loc de aterizare de individul zburător cu o coadă ca de rândunică.

Mara este pasionată de tenis și practică serios acest sport de patru ani. Preferații săi din domeniu sunt Rafael Nadal și Simona Halep. În momentul întâlnirii cu fluturele, Mara era la antrenament.

Mama fetei, Carmen Constantin Suditu (40 de ani), precizează: „În vacanță, merge la antrenament zilnic. Atunci, pe 13 iulie, era în grupă cu mai mulți copii și își aștepta rândul pe margine”.

A doua generație

Mihai Stănescu, biologul curator al colecțiilor de lepidoptere de la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București, a identificat rapid specia din fotografie:

Entomologul Mihai Stănescu, specialist în lepidoptere. Foto: Arhiva personală

„Este fluturele navigator, fluturele velă-de-corabie sau fluturele coadă-de-sabie – Iphiclides podalirius. Fiecare nume popular este o traducere a numelui din limba germană sau din maghiară.

Este o specie comună, frecvent întâlnită și în interiorul localităților urbane, în parcuri și în grădini.

Chiar în această perioadă zboară a doua generație – culoarea de fond a aripilor este albicioasă, dungile de culoare neagră sunt mai spălăcite, iar abdomenul este de culoare deschisă, nu neagră. Culoarea este mai gălbuie și mai intensă la prima generație”.

Entomologul spune că, în România, Iphiclides podalirius „poate avea anual două-trei generații”, iar apariția celei de-a treia este determinată de condițiile meteorologice.

„Adulții primelor două generații zboară în perioada mai-iunie, respectiv în iulie-august. În anii favorabili, cu toamna caldă și mai lungă, când bruma cade târziu, apare și a treia generație, din prima decadă a lui septembrie până la începutul lui octombrie.”

Biologul de la Muzeul „Antipa” − unde, până pe 17 septembrie, este deschisă o expoziție cu fluturi exotici − detaliază deosebirile dintre generațiile de Iphiclides podalirius:

„Diferențele dintre adulții celor două generații există, dar sunt destul de discrete: solzii care acoperă fruntea sunt mult mai scurți la a doua generație, iar abdomenul este acoperit cu solzi de culoare albă.

Boa de nisip, cel mai misterios șarpe din România

Redescoperirea în România a speciei la care coada seamănă cu capul i-a impulsionat pe herpetologi și pe fotografii pasionați să extindă căutările.

Pasărea care doarme în zbor

Pe fața dorsală, marginea internă a aripii posterioare la exemplarele din a doua generație prezintă un semn caracteristic – o linie lată de culoare crem, relativ bine definită, împarte în două, pe lungime, banda terminală de culoare neagră.

Pe fața ventrală a aripii posterioare, linia mediană este lipsită de tonalitatea portocalie la a doua și la a treia generație.

Există numeroase subspecii descrise pe teritoriul Europei, dar și din afara ei, însă nu există caractere constante distincte care să individualizeze aceste subspecii, menținerea lor nefiind justificată din punct de vedere științific”.

Omidă de Iphiclides podalirius. Foto: Dreamstime/Viktor Chekaramit

La insectar

„Fluturele nu a supraviețuit întâlnirii cu Mara. A fost primul pus în insectar”, arată Carmen Constantin Suditu.

„A crezut că nu voi fi de acord să-l păstreze și l-a ascuns în rucsacul de antrenament. L-am găsit acasă. Cred că nu era el prea bine de prima dată, când s-a așezat pe Mara. Drumul spre casă în rucsac i-a fost fatal însă, în orice caz”, explică mama fetei.

Mara, care în septembrie va împlini 11 ani și va începe clasa a V-a, pare să fie atrasă și de biologie.

„A fost ideea ei să conserve fluturele. E înnebunită de toate chestiile astea science. Programele ei preferate de televiziune – în afară de desene, dar încep să câștige teren ca pondere – sunt, în ordine, BBC Earth și Da Vinci Learning”, adaugă mama fetei.

Acum, fluturele a ajuns într-un recipient din plastic transparent.

Primul element din insectarul Marei. Foto: Carmen Constantin Suditu

„E pus pe un suport de bumbac – vată –, într-o caserolă din plastic care se închide destul de bine. L-a lăsat mai întâi să se usuce, ca să nu putrezească, la sugestia tatălui ei.”

Pentru Mara, fluturele ar putea fi, teoretic, startul unei cariere de biolog, la concurență cu toate celelalte din visurile unui copil de vârsta sa, inclusiv cu cea de simonăhalep.

Fluture navigator. Foto: Dreamstime/Oana Ghetu

*

Despre insecte au mai apărut:

Fluturii sunt liberi și la festivalurile de film

Buburuze la iernat