Donald Trump iubește mai mult Rusia decât lumea liberă. Ce ar trebui să iubească România?

Adrian Mihălțianu

Publisher

Timp de secole, savanții medievali erau chinuiți de o prăpastie care se căsca tot mai mare între sistemul ptolemaic care punea Pământul în centrul universului și observațiile făcute prin telescop. Această disonanță cognitivă cerea crearea a unor orbite și mișcări tot mai complexe pentru planetele a căror mișcare aparentă pe cer nu corespundea deloc cu sistemul geocentric.

Biserica Catolică și-a folosit chiar toată puterea pentru a închide gura oricărui om de știință care demonstra contrariul. În cele din urmă, totuși, observațiile empirice au fost susținute și de calcule matematice și de descoperiri fizice, așa că, deodată, sistemul care fusese literă de lege timp de aproape două mii de ani s-a prăbușit rapid.

În ultimii 80 de ani a fost un dat faptul că America este principalul promotor al libertății în lume. Prin libertate se subînțelegea democrația liberală bazată pe sisteme echilibrate de „checks and balances”, în care puterea executivă este ținută în echilibru de puterea judiciară și de cea parlamentară, verificate de către presă („a patra putere în stat”), toate bazate pe o societate civilă puternică și implicată.

Chiar dacă acest tip de democrație a fost unul imperfect, a asigurat nu doar opt decenii de pace în Vest, ci și o prosperitate nemaiîntâlnită în istorie. Dar semnele că democrația liberală nu mai corespunde cu dorințele unei părți tot mai mari a populației și cu realitatea s-au înmulțit în ultimii ani. Atâta doar că am ales să le ignorăm sau să le minimalizăm, pentru că populiști au existat întotdeauna și fenomenul face și el parte tot din democrație, la urma urmei.

Însă cei amenințați de democrația liberală n-au stat degeaba. Dimpotrivă, au primit toate uneltele tehnologice posibile pentru a submina fundamentele libertății democratice. Platforme dedicate pozelor cu pisici și mâncare și diverselor dansuri au fost transformate în arme pentru tot felul de lunatici care ajung cu elucubrațiile lor la milioane și milioane de oameni, zi de zi, încontinuu.

Profilurile create de platforme au fost hrănite în sisteme de algoritmi care bombardează milioane de minți cu minciuni sfruntate, teorii ale conspirației care le dau un simulacru de sens în viață și cu foarte, foarte multă ură deversată împotriva a tot ceea ce este decent, a tot ceea ce este frumos și demn de respect. De teamă să nu se plictisească, milioane de oameni au căzut pradă urii dezumanizante și au ajuns să urască exact lucrurile care le-au adus libertatea.

Este, practic, un proces fix invers decât cel de la finalul epocii medievale: toți cei care cred că pământul este plat, că știința nu e cu nimic mai bună decât propria lor opinie, că specialiștii și experții acestei lumi sunt cu toții vânduți și că doar vecina Tanța este cu adevărat demnă de încredere, că adevărul este deținut de taximetriști și coafeze, iar nu de oamenii care au studiat zeci de ani de zile într-un domeniu - toți aceștia au astăzi la îndemână nu doar o rețea în care să se bată reciproc pe umăr, ci și un aliat politic formidabil de puternic, mai puternic chiar decât Biserica Catolică care l-a ars pe rug pe Giordano Bruno.

Timp de 80 de ani, Statele Unite ale Americii au fost conduse - fie de la dreapta, fie de la stânga - de oameni care au înțeles cât de puternică este democrația bazată pe reguli.

Nu orice fel de democrație este benefică - știm asta din revoluții, când poporul găsește rapid dușmani oriunde privește, iar cei care se cocoață cât mai abitir mai sus și răcnesc mai tare pot condamna la moarte mii de oameni doar pe baza unor suspiciuni. Dimpotrivă, democrația bazată pe reguli nu permite istericilor să preia puterea, iar abuzurile uneia sau alteia dintre ramurile guvernării sunt ținute sub control de către celelalte instituții. Funcționează ceva mai lent, însă previne abuzurile, iar asta o deosebește de orice fel de alt sistem de guvernare în care e întrebat și poporul ce gândește.

Scene care ne aduc aminte de comisarii poporului sovietici din anii ‘50, care au trimis la moarte milioane de oameni în toată Europa de Est, se repetă acum în cea mai importantă democrație a lumii. Iar instituțiile care au rezistat cu greu primei administrații Trump sunt acum pur și simplu pulverizate printr-o combinație toxică de minciună sfruntată, ură fără de limite bazată pe aceste minciuni sfruntate și propagandă. Toate, cu un singur scop: distrugerea pentru totdeauna a sistemului de control și echilibru care prevenea abuzurile din democrația americană.

Mihai Trăistariu, un daddy cu issues

Câte generații de femei trebuie să fie simultan gospodine impecabile, independente financiar și perfect sculptate, doar ca un bărbat să-și dea seama că poate, totuși, să-și facă și singur o ciorbă?

Opinie. Nicușor Dan și Crin Antonescu predau tutoriale de căciulire în fața lui Trump. Cu așa „pro-europeni”, ce nevoie mai avem de „suveraniști”?

Nicușor Dan și Crin Antonescu iau partea lui Trump în disputa acestuia cu Zelenski. România ar fi ieșit mult mai câștigată dacă cei 2 ar fi tăcut.

America lui Trump trebuie să arate cât mai repede ca Rusia lui Putin - cea în care o mână de oligarhi se gudură pe lângă stăpânul absolut, iar acesta se îmbogățește masiv în timp ce-și ține populația sub control cu tot felul de dușmani imaginari. E suficient să vezi privirile goale ale tuturor celor care i-au fost adversari politici lui Trump în trecut, iar acum fac tumbe peste tumbe pentru a-i face pe plac, ca să înțelegi cât de profundă este teama acestor indivizi care predau fără luptă democrația americană în mâinile unui om care n-a ascuns niciodată iubirea lui față de dictatori.

Nu trebuie să fii sorosist sau neomarxist ca să aduci astfel de acuzații, e suficient să-l asculți pe Steve Bannon, principalul ideolog din spatele MAGA. E suficient să te uiți la cei din jurul lui Trump, care pregătesc terenul pentru un al treilea mandat - pentru că ce poate arăta mai multă iubire față de democrație decât obsesia unui mandat continuu al Conducătorului? E suficient să vezi rânjetele de satisfacție nedisimulată de pe fața rușilor atunci când sunt întrebați despre politicile administrației Trump în Ucraina.

E suficient să vezi urletele aduse omului care și-a pus țara ca pavăză în fața asaltului sângeros împotriva libertății și să înțelegi de partea cui se află, de fapt, actuala administrație americană.

În acest context vine și întrebarea: dacă America lui Trump are drept scop distrugerea democrației liberale, atunci de ce anume ne mai apără? Ce rost mai au miile de soldați americani staționați în Europa - chiar și în România - dacă Rusia nu mai este un inamic, iar doctrina sa de invadare a vecinilor este preluată la nivel declarativ chiar de către SUA? Cum se mai poate baza vreo țară europeană pe sprijinul american pentru democrație, când la noi în țară este sprijinit exact individul care vrea să distrugă o dată pentru totdeauna democrația din România?

Nu am pretenții de la niciunul dintre politicienii români actuali, pentru că îi văd cum tremură și transpiră - au fost scoși la tablă cu lecția neînvățată, ei ar fi dispuși să facă treizeci de tumbe luate câte două pe minut dacă asta i-ar scăpa cumva de responsabilitatea de a decide care este, de fapt, viitorul României.

Dar am pretenții de la românii care se bucură - încă - de libertățile pe care le-au luat de la sine înțeles în ultimii treizeci de ani. Și care încă sunt convinși că, orice ar vota, tot „ăia care trebuie” vor ieși, iar viața lor nu se va schimba cu nimic în bine sau în rău. Că democrația liberală e un concept frumos, dar gol de conținut.

Păi este, cât timp jumătate dintre noi nu votează. Este, cât timp nu-i tragem la răspundere pe cei care ajung să ne conducă. Este, cât timp îi lăsăm pe cei mai frustrați și mai agresivi dintre români să domine piața publică, iar noi ne ducem la mall să mai facem o tură de cumpărături. Întreb: de ce nu ieșim în stradă? Cui îi este frică să umple piețele din marile orașe ale României cu o demonstrație pentru o Românie pro-europeană, pro-libertate, pro-decență? Oare iubim suficient de mult libertatea?

În lipsă, toată libertatea și bunăstarea asta din marile orașe va fi cotropită și distrusă de valul de furie care va trimite la vot milioane de români convinși că așa își iau țara înapoi. Văd tot felul de oameni siguri că nu o să fie chiar atât de rău, că nebunia extremistă este în scădere, că nu e dracul atât de negru. Aceștia îmi aduc aminte de savanții care încercau să mai inventeze o orbită retrogradă, doar-doar vor lăsa nederanjat sistemul geocentric.

Să nu ne înșelăm. America lui Trump s-a alăturat deja, cu arme și bagaje, Rusiei lui Putin. Ținta nu e câtuși de puțin China - Trump a ridicat din umeri la întrebarea dacă investițiile TSMC (fabricanții taiwanezi de cipuri) în SUA vulnerabilizează Taiwanul, iar cele mai mari taxe au fost puse aliaților.

Ținta ideologilor MAGA este fix democrația așa cum o cunoaștem noi. Iar ce vor să pună în loc este foarte simplu: o dictatură tehnologică în care miliardarii devin și mai bogați, în care oricine îndrăznește să protesteze sau să investigheze corupția fenomenală a acestora este desemnat drept dușman al poporului, în care inteligența artificială este folosită în locul instituțiilor distruse, iar echilibrul între puteri este doar o amintire înfierată proletar la ședințele de autocritică.

În balta noastră mică din România, nici măcar n-avem ideologi reali, avem doar niște indivizi dispuși să facă orice - să se înconjoare de mercenari, să pupe picioarele oricui îi finanțează, să se prefacă suveraniști, naționaliști sau mari luptători pentru libertate - doar-doar or pune mâna pe putere. Asta nu înseamnă defel că sunt mai puțin periculoși. Pentru că, în numele libertății, ei propagă exact absența ei - și orice coadă de topor care susține Rusia își dă arama pe față, oricât ar abuza de însemnele noastre naționale pentru a se da mari patrioți.

Când mulți dintre milioanele de oameni care au susținut acest asalt asupra fundamentelor libertății și prosperității își vor da seama că au fost păcăliți, va fi fost prea târziu.

Iată de ce este vital să vorbim cu toți cei dragi ai noștri și să-i convingem că, de data asta, lucrurile sunt de o gravitate extremă. Că, de data asta, nu mai pot sta acasă. Că, de data asta, dacă iubesc libertatea, este necesar să iasă din apatia în care s-au cufundat de ani de zile. Pe fanaticii lui Mesia securistoid din Austria nu-i putem aduce înapoi. Dar putem schimba fundamental lucrurile dacă ne unim forțele într-un moment cheie pentru viitorul României europene.

Este extrem de greu să revii la democrație și libertate odată ce ai căzut într-o dictatură. Trec decenii bune până când forțele interne și externe să reușească să spargă capacul de beton armat care este pus rapid de către dușmanii libertății peste toate instituțiile statului. Trebuie să ne întrebăm: chiar vrem să ajungem acolo?

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€