Deceniile de foc. Apa dulce, insuficientă pentru consum, agricultură și industrie, până în 2045. „În orașele mari, lipsa apei de la robinet va fi o realitate zilnică”

Bianca Felseghi

Senior Editor

Ultimele date publicate de Eurostat arată că dintre țările UE, Cipru, Malta și România au cele mai mari valori, de peste 20%, ale Indicelui de Exploatare a apei. Acesta este și pragul de la care indicele semnalează un deficit de apă. 

Cât de conștiente sunt autoritățile române că se află în fața unei schimbări de proporții a felului în care abordăm existența accesului la o resursă pe care până de curând o consideram inepuizabilă? Suntem pregătiți să descoperim noi surse de apă potabilă și să reducem poluarea cu nutrienții din agricultură a pânzei freatice? 

În orașele mari, lipsa apei de la robinet nu va mai fi o excepție, ci o realitate zilnică

Cercetătorul Bogdan Drugă este specialist în ecologie acvatică și biologie moleculară, cu o vastă experiență în studiul microalgelor și impactul schimbărilor climatice asupra ecosistemelor acvatice.

A coordonat multiple proiecte de cercetare privind eutrofizarea apelor (îmbogățirea apei cu nutrienți și efectele nocive care decurg de aici) și utilizarea biotehnologică a microalgelor în domenii precum biofertilizatori și biocombustibili.

În prezent, este director al Institutului de Biologie din Cluj, unde conduce studii interdisciplinare asupra calității apei și soluțiilor sustenabile pentru protejarea resurselor naturale. Cercetările institutului din Cluj asupra microalgelor sunt esențiale pentru înțelegerea impactului schimbărilor climatice asupra ecosistemelor acvatice și pentru dezvoltarea unor soluții biotehnologice. A răspuns la întrebările PressOne. 

PressOne: Ați făcut această predicție sumbră, că în maximum 20 de ani vom trăi un șoc al apei potabile din sursă imediată, ceva față de care, citez, "toate pandemiile, războaiele pentru resursele naturale rare sau religioase vor fi nimic". Cum trebuie să ne imaginăm lumea asta înfiorătoare, o puteți descrie?

Bogdan Drugă: E dificil de imaginat, deoarece noi suntem într-o poziție oarecum privilegiată în care încă nu resimțim această potențială criză a apei. Totuși, peste 3,8 miliarde de oameni se confruntă deja cu lipsa apei timp de cel puțin o lună pe an, iar jumătate de miliard suferă de acest deficit pe tot parcursul anului. Majoritatea semnalelor arată că în curând lipsa apei potabile va deveni una dintre cele mai grave crize globale. 

Concret, predicțiile sugerează că în următorii 10-20 ani, în multe locuri de pe glob, apa dulce va deveni insuficientă pentru consumul uman, agricultură și industrie. În orașele mari, lipsa apei de la robinet nu va mai fi o excepție, ci o realitate zilnică. Spre exemplu unele metropole, precum Cape Town sau Chennai, au fost de curând la un pas de Ziua Zero, momentul în care robinetele rămân complet goale. În plus, probabil apa va deveni și foarte scumpă.

Seceta a făcut ravagii în ultimii ani în România. Înălțimea la care ar trebui să fie floarea soarelui, în luna august, într-un an normal. Foto: Maria Tufan

Cum vor fi afectate, concret, economia și societatea?

În zonele rurale, fermierii s-ar putea confrunta cu recolte afectate, distruse din lipsa irigațiilor, ceea ce va însemna scumpiri uriașe ale alimentelor. Altă problemă va fi apa sărată (în special în zonele de litoral), care va invada sursele subterane, epuizate de supra-exploatarea anterioară, afectând pânza freatică și făcând multe fântâni/surse de apă inutilizabile.

În general, am putea asista la tensiuni sociale în creștere: valuri de migrație fără precedent, din zonele unde pur și simplu nu mai există suficientă apă, conflicte care vor izbucni nu doar între țări, ci și în interiorul orașelor, între comunități care se vor lupta pentru acces la resurse.

Cel mai probabil va fi afectată și industria, de la cea alimentară până la tehnologie, deoarece multe fabrici nu vor mai funcționa, lanțurile de aprovizionare vor fi afectate și totul se va scumpi foarte mult.

Reportaj din Germania, țara automobilelor: impresii despre o industrie în pragul colapsului, care pierde competiția cu producătorii auto din China

În timp ce industria auto germană se clatină, cea chineză este în plină expansiune. Ieșirea din criză se anunță a fi dificilă și va necesita probabil o schimbare de ansamblu a societății.

EXCLUSIV. Tineri români, recrutați pe Telegram de o grupare neonazistă din Republica Moldova care îi îndeamnă să ucidă „subumani” și să facă trafic de droguri pentru „cauză”

Un neonazist din Republica Moldova recrutează tineri români, majoritatea de liceu, pe Telegram. Recruții sunt puși să bată oameni ai străzii, să vandalizeze monumente evreiești și să-și ucidă "dușmanii", iar acțiunile lor sunt recompensate cu puncte, asemenea unui joc video.

Există în România politici publice actuale, hărți, idei de soluții, planuri, orice document care să propună o abordare nouă asupra felului în care utilizăm mai departe această resursă, apa? 

Da, România are strategii și planuri pentru gestionarea apei, dar eficiența lor este încă limitată de implementarea lentă. De exemplu, Strategia Națională pentru Gospodărirea Apei (SNGA) 2023-2035 – stabilește obiective pentru reducerea pierderilor de apă, protecția resurselor subterane și adaptarea la schimbările climatice. Planul Național de Management al Apei (PNMA) 2021-2027 – urmărește îmbunătățirea calității și disponibilității apei, dar aplicarea pare sa fie inegală la nivel regional.

Spuneați că seceta extremă și lipsa apei ni se par încă niște fenomene cumva exotice, departe de noi. Ne puteți spune dacă România se află într-o zonă de risc în viitor, în baza predicțiilor la nivel European legate de degradarea accesului la această resursă esențială? 

Nu e chiar așa departe, deoarece verile din România au devenit din ce în ce mai uscate, iar precipitațiile imprevizibile afectează grav agricultura și rezervele de apă. În 2022, peste 75% din terenurile agricole au fost afectate de lipsa apei, iar fântânile din zonele rurale au început să sece mai repede. În paralel, rezervele de apă subterană sunt în pericol - atât din cauza scăderii nivelului apei, cât și din cauza poluării. 

Acest lucru afectează accesul la apă potabilă, mai ales în mediul rural. În orașe, problema este agravată de infrastructura învechită, cum am precizat deja, până la 50% din apa distribuită prin rețele se pierde din cauza conductelor defecte. Cele mai afectate zone sunt și vor fi în continuare Dobrogea, sudul Olteniei și Moldova, unde seceta prelungită ar putea face agricultura aproape imposibilă. În aceste regiuni, apa va deveni o resursă din ce în ce mai rară și mai scumpă, iar accesul la apă potabilă va deveni o problemă serioasă dacă nu se iau măsuri rapide.

Schimbările climatice duc la secetă în zone largi din România. Un fermier din Vaslui s-a adaptat și cultivă năut acum. Foto: Matthias Mumme / Dreamstime.com

La Institutul de Cercetări Biologice ați făcut predicții pentru anul 2040 și pentru sfârșitul secolului despre cum vor arăta lacurile, ce încărcătură de CO2 va fi în aer și cum va fi afectat PH-ul apei?

Concentrația CO2 din aer în jurul anului 2040 va fi de 600-800 ppm (părți pe milion), comparativ cu 427 ppm, cât este în prezent. pH-ul surselor de apă dulce (râuri, lacuri) nu este afectat semnificativ de dioxidul de carbon, aceea este o problemă în special pentru mări și oceane (acidifierea oceanică), al căror pH va scădea undeva în jurul valorii de 7.9, comparativ cu aprox. 8.1, cât e în prezent. 

Atunci cum afectează poluarea calitatea și toxicitatea apelor din România? 

O mare problemă aici este reprezentată de poluarea cu nutrienți. Deci nu vorbim neapărat de poluare cu substanțe toxice, ceea ce înțelege în general lumea prin "poluare", ci de poluarea în primul rând cu azot și fosfor rezultate din folosirea îngrășămintelor pentru plante sau de la deversările provenite de la fermele de animale. Acestea ajung în final în sol sau direct în apă, dacă se află în apropierea acesteia. Din sol în final ajung tot în apă, în lacuri, prin pânza freatică.

În plus, nu doar agricultura contribuie la această poluare cu nutrienți, ci și stațiile de epurare ineficiente sau lipsa canalizării în multe localități rurale, care duc la deversarea apelor menajere direct în râuri și lacuri. Rezultatul este o îmbogățire excesivă a apelor cu nutrienți, proces numit "eutrofizare". 

Asta înseamnă hrană în exces pentru microalge, care adesea se traduce printr-un fenomen cunoscut ca "înflorire algală". Asta înseamnă că microalgele se dezvoltă masiv, iar unele dintre ele pot fi toxice. Asta se întâmplă frecvent în lacurile din România, în special vara, când vedem apa având culoarea verde, ca un strat de vopsea la suprafață. Aceea este o înflorire de alge, care face apa să nu fie potabilă, inclusiv pentru animale. Și poate fi toxică până și pentru pești.

Cum ne apărăm? Ce soluții există? 

Pentru a ne pregăti, trebuie să acționăm acolo unde am putea avea cu adevărat control: asupra eutrofizării. Înfloririle algale toxice sunt alimentate de două forțe - temperaturile tot mai ridicate, greu de controlat pe termen scurt, și excesul de nutrienți (azot, fosfor si altele) care ajunge în ape din agricultură, ferme sau sisteme de canalizare ineficiente. 

În ceea ce privește disponibilitatea apei pe termen mediu-lung, aici ar trebui venit și aplicate politici clare de control și protecție a surselor pe care le avem la dispoziție. În același timp, poate că o soluție ar fi să identificăm surse noi de apă. Munții Carpați în general, și zona Carpaților Orientali în special abundă de izvoare de apă, multe fiind cunoscute doar de localnicii anumitor zone, în timp ce altele sunt probabil necunoscute.

Probabil că o cartare exactă a acestora, precum și un program de identificare a unora noi ar fi oportun, în vederea asigurării necesarului de apă în viitor, mai ales în contextul schimbărilor climatice.

Studiați de ani de zile comportamentul algelor din aceste surse de apă dulce, puteți explica importanța lor în înțelegerea acestei evoluții a apei din viitorul apropiat? 

Vorbim despre microalge, nu despre toate algele, sunt niște microorganisme acvatice care fac fotosinteză. Au nevoi destul de simple: niște substanțe de bază care se găsesc în apă și lumina soarelui. Cam atât. Deși sunt mici și aparent nesemnificative, acestea sunt, probabil, cel mai important grup de organisme pentru viața de pe planetă, așa cum o știm. Spus simplu, microalgele servesc ca hrană pentru niște nevertebrate acvatice (zooplancton), care mai departe reprezintă hrana pentru peștii de mici dimensiuni, și tot așa până la peștii, vertebratele marine mari etc. 

Așadar, microalgele reprezintă fundația piramidei trofice acvatice și indirect ele ne oferă o sursă importantă de hrană. Pe langă asta, prin fotosinteză, microalgele produc oxigen. Ele au fost printre primele forme de viață de pe Pământ, apărând în urmă cu peste 2.5 miliarde de ani în urmă, și în decurs de câteva sute de milioane de ani au creat oxigenul pe care noi azi îl respirăm, cu mult înaintea apariției plantelor terestre. Și astăzi, microalgele produc peste 50% din oxigenul din aer. De aceea este important să le studiem, și să înțelegem dacă, și cum anume, ar putea fi afectate de schimbările climatice. 

Colecția de microalge a Institutului de Cercetări Biologice Cluj este importantă. Avem o bază de date vie cu peste 1.500 de tipuri de microalge. Acestea au și un potențial biotehnologic remarcabil ca suplimente nutritive cum sunt Spirulina, Chlorella despre care ați auzit cu siguranță, dar și ca biocombustibili, pigmenți, biofertilizatori. În viitor plănuim să ne extindem cercetările și în această direcție a cercetării aplicate pe microalge.

Cum poate fi aplicată în industrie, în știința mediului, informația pe care o produceți? 

Cercetarea noastră pornește de la o întrebare esențială: cum se adaptează viața microscopică din apă – cu accent pe microalge – la schimbările climatice? Răspunsurile pe care le obținem au aplicații diverse.

Pe de o parte, ele ne ajută să înțelegem cum se vor transforma ecosistemele acvatice, să anticipăm dezvoltarea algelor toxice (o problemă în creștere odată cu încălzirea globală) sau să folosim aceste microorganisme ca indicatori ai calității apei.

În industrie, algele pot deveni o resursă valoroasă - pentru biofertilizatori, suplimente alimentare, chiar și biocombustibili. Informațiile pe care le generăm arată ce specii sunt cele mai rezistente și eficiente în condiții extreme, ceea ce e esențial într-o lume tot mai afectată de schimbările globale.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€