Invazia din Ucraina și sancțiunile care au urmat au efecte resimțite de români. Foto: Octav Ganea, Inquam Photos

Cum vor resimți românii sancțiunile economice impuse Rusiei

Cozi la ulei. Cozi la benzină. Cozi la pastile cu iod. Așa au reacționat mulți români în ultimele trei săptămâni, după ce Rusia a invadat Ucraina, iar Occidentul a reacționat prin sancțiuni economice extrem de dure – stând la cozi.

Intuitiv, mulți dintre noi anticipăm că războiul de la nord de graniță va fi însoțit inevitabil și de alte tipuri de crize: economice, energetice și alimentare.

Așadar, temerile românilor care se așază la cozi nu sunt neapărat iraționale, ținând cont că Rusia era un partener economic important pentru multe state membre UE, iar sancțiunile dure impuse în ultimele săptămâni au dat peste cap economia mondială/europeană. Și o vor da în continuare, pentru că, zi de zi, Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană anunță noi sancțiuni, fiind preconizate scumpiri în mai multe domenii în care Rusia era un exportator major la nivel global.

Pentru a înțelege ce consecințe economice concrete îi așteaptă pe români pe termen scurt, mediu și lung, PressOne a stat de vorbă cu Cornel Ban, cercetător, doctor în economie și profesor în cadrul Copenhagen Business School.

PressOne: Ce efecte economice vor avea aceste sancțiuni asupra românului de rând?

Cornel Ban: Sunt două tipuri de efecte, cele directe și cele indirecte. Pe cele directe le putem afla dacă ne uităm la ce exportăm în Rusia și la ce importăm. Aici sunt două categorii foarte evidente.

Mai mult de jumătate din ce exportăm noi în Rusia vine din industria auto, respectiv piese auto, motoare, valve, instalații electrice. Vorbim de Renault, în cea mai mare parte. Practic, noi suntem un exportator de produse complexe în Rusia și importăm de la ei lucruri mai puțin complexe. Cine lucrează în zona de piese auto va avea de suferit, în sensul că vorbim de undeva în jur de un miliard de euro, chiar mai puțin, de exporturi anuale făcute de industria auto.

Scumpirea carburanților ține de jocul cererii și ofertei pe piețele internaționale, în care războiul din Ucraina e doar o parte a ecuației. Inquam Photos / Alex Nicodim

Apoi, alt sector destul de important în exporturile noastre este cel farmaceutic. În total, exportăm în Rusia în jur de 1,3 miliarde de euro. Aș menționa aici că exporturile noastre spre Rusia au scăzut dramatic după 2014, moment în care a început războiul din Donbas. Atunci, exporturile noastre erau în jur de două miliarde, au scăzut pe la 1,3 și tot în scădere erau înainte de război.

Cât de afectate vor fi sectoarele astea putem afla dacă ne uităm la ponderea pe care o are Rusia în exporturile românești în total.

Și aici vedem că Rusia nu este chiar atât de importantă. Vorbim practic de 1,6% din exporturile românești care merg spre Rusia. Comparați cu 21% în Germania, 10% Italia, 6% Franța.

Cumva, exporturile spre Rusia sunt la fel de mari ca cele spre Grecia, Moldova sau Serbia.

Dar de importat cât importăm din Rusia?

Aici suntem practic într-un deficit comercial. Vorbim de importuri considerabile, am făcut și un calcul, Rusia reprezintă 3,53% din importuri. Deci importăm aproape dublu față de cât exportăm, dar la un procent foarte mic. În sensul că din Germania importăm 19%, din Italia 9%, Ungaria 6%. Țări cu care se compară Rusia în importul nostru sunt Bulgaria, Austria sau Belgia.

Anumite sectoare vor fi destul de afectate, însă, respectiv tot ce depinde de partea energetică. Dacă ne uităm la importurile care vin din Rusia, majoritatea sunt din partea energetică. Petrol rafinat, petrol nerafinat, gaz, cărbune și ceva îngrășăminte chimice. În rest, importăm foarte puține produse finite, prelucrate. Acestea sunt aproape o eroare statistică.

Industria românească nu depinde de piese și subansamble din Rusia. Depinde doar de energie. Și asta e oarecum o veste bună. Sunt țări occidentale mult mai afectate decât noi, în sensul că parteneriatul lor cu Rusia în profilul lor extern e mult mai mare decât noi.

Exporturile nete ale României sunt de o complexitate ridicată, cu accent pe subansamble destinate piețelor vestice, care le trimit apoi spre alte piețe, inclusiv Rusia. Sursa: The Atlas of Economic Complexity

Acum, pe scurt, asta înseamnă că vom vedea niște șomaj tehnic, mai ales în industria auto, unde vom vedea niște pierderi chiar la Dacia/Renault. Încă nu avem o estimare totală, dar noi știm că trimitem subansamble în Rusia destul de multe. Dar în profilul total al exporturilor noastre asta înseamnă 1,5%, deci nu are rost să dramatizăm prea tare, nu vom fi măturați de aceste sancțiuni.

Dar dacă-i afectează mai mult pe partenerii occidentali, nu ne va afecta și pe noi?

Aici voiam să ajung. Spuneam la început că vorbim de efecte directe, iar acum vreau să vorbesc despre cele indirecte. Economiile Uniunii Europene sunt interdependente. Noi suntem mai degrabă într-o relație de dependență industrială, ca toate țările din Est. Iar asta înseamnă că, practic, sectorul nostru cel mai sănătos este cel de export (auto, electrocasnice, plastic), care activează în cadrul unor lanțuri de valoare ale unor multinaționale germane, franceze, italiene, olandeze.

Practic, noi avem aceste platforme de asamblare care nu interacționează prea mult cu economia locală. Dar produsul finit care ajunge în Rusia, prin aceste lanțuri, va suferi destul de mult. Nu avem încă estimări, oricine face estimări în punctul ăsta e un șarlatan.

Știm însă că vânzările de branduri occidentale vor scădea – vorbesc de industrie aici, nu de branduri de haine. Vor scădea și de aceea cererea agregată totală a Germaniei – de care noi depindem – va fi la rândul ei afectată. Atunci, noi ce livrăm acum și apare în exporturi pe Germania sunt de fapt exporturi în cadrul acestor lanțuri. Produsul finit se face în Germania sau în Polonia și în sfârșit ajunge în Rusia, unde se vinde.

Ori, dacă în Rusia scade cererea din cauza sancțiunilor, dar și a psihologiei cumpărătorului, atunci noi vom avea exporturi mai mici ca valoare spre Germania, Polonia, Ungaria. De aceea eu de efectele indirecte mă tem mai mult. Noi am reușit prin integrarea europeană – care are multe probleme, dar mă rog – să devenim o țară care exportă tot mai complex, produse mai complexe decât exportam pe vremea lui Ceaușescu.

Sunt multe lucruri problematice aici, le-am criticat în ce am scris până acum, dar esența este că dacă ne comparăm cu Ucraina sau cu Serbia, țări care nu sunt în UE, ele n-au reușit să rămână la un nivel de complexitate a exporturilor atât de mare.

Exporturile directe ale României către Rusia în 2019. Sursa: The Atlas of Economic Complexity

Că nu rămâne valoarea adăugată în România cât ar trebui să rămână este altceva. Dar până la urmă se vede în venituri, ai salariul minim de câteva ori mai mare decât în Ucraina. Așa că vom fi afectați de această reducere a cererii în Rusia, care e o piață mare totuși, chiar dacă are un PIB cât Spania. Nu vor falimenta exporturile germane, dar vor fi supuse la un pic de stres. Și pe partea de costuri ale energiei, care merg în sus, și care sunt esențiale în cazul Germaniei, dar și pe partea de a exporta produse finite și subansamble acolo.

Noi facem subansamble la subansamble adesea. Și să nu uităm că după China, Europa e al doilea atelier al lumii în continuare. Până la urmă, lucrurile mai fine se fac aici și pe anumite aspecte, cum ar mașinile-unelte, Germania rămâne în continuare principalul exportator din lume.

Dacă aș fi ministrul economiei, aș pune 15-20 de statisticieni să calculeze exact impactul. Sunt însă foarte sceptic că lucrul ăsta se poate întâmpla, nu cred că avem persoanele care s-o facă foarte bine, întrucât a calcula contribuția ta într-un lanț de valoare transnațional este un proces foarte complex și îți trebuie oameni buni. Nu știu dacă-i au, eu sunt sceptic.

Și cât de repede ne putem aștepta să resimțim aceste efecte indirecte?

Unele se vor vedea în următoarele 30 de zile. Pe altele sunt comenzi pe durată mai lungă, nu știm care vor fi sancțiunile adoptate săptămâna asta sau următoarea. Încă există spațiu mult de manevră. Avem niște sancțiuni gândite să producă durere în părți vitale ale sistemului, dar nu este embargo. Ei vând în continuare energie și noi în continuare le vindem diverse chestii.

La întrebarea dumneavoastră ar trebui să răspundă principalii 10 exportatori europeni pe Rusia, pentru că ei acum deja adună date. Eu unul nu văd ruși înghesuindu-se la dealership-urile de Volkswagen și de Renault în următoarele două-trei luni. Problema este că și în partea lor sunt firmele astea care asamblează cu Renault, acolo vor trebui să concedieze oameni. E o blocare pe lanț.

Grupul Renault este unul dintre cei mai mari investitori din România, cu o expunere puternică pe piața din Rusia. Dar industria auto din România produce subansamble pentru foarte multe mărci care exportă în Rusia. Efectele în lanț se vor resimți și în România.

În luna aprilie, cel târziu, vom vedea niște date centralizate de firmele mari din România care vor vedea scăderi de comenzi. Evident, ele pot fi compensate cu alte piețe, dar nu este așa ușor. Se zice că Rusia e un petrostat. Este, dar are totuși o industrie prelucrătoare în care noi exportăm. Nu e gigantică, dar există și nu e micuță.

Aceste efecte se vor traduce și într-o creștere locală a șomajului?

Bineînțeles. Acum, România avea oricum o criză de forță de muncă. Deci există încă un spațiu de absorbție pentru șomeri. Problema e că angajatul de la Mioveni nu merge în construcții așa, peste noapte. Va trebui dat șomaj tehnic, am înțeles că asta este de fapt soluția. Șomaj tehnic ca la COVID, până lucrurile se așază. Sperăm noi, în condițiile unei dezescaladări a războiului și a orientării spre alte piețe.

Acum, lucrurile se pot duce în cap, mai ales dacă intrăm într-un conflict comercial și cu China – un partener foarte important, nu ne putem juca ușor. Nu cred că deciziile geostrategice vor fi luate iresponsabil, până la eutanasie în economia europeană.

Nu putem substitui piețe precum China de dragul unui război al lumilor, să distrugem ce avem în Europa. Aici vor exista niște divergențe între Europa și Statele Unite, pentru că noi suntem afectați foarte diferit față de cum e afectată SUA.

Spuneți că ne putem reorienta către alte piețe. Cât ar dura asta?

Aici nu depinde de noi. Trebuie ca Germania să se reorienteze către alte piețe. Și nu știu care sunt acelea, pentru că principalele piețe pentru ei sunt SUA și China. Alte piețe asiatice există, dar acestea prin definiție sunt economii de export care nu consumă prea mult. America Latină este sărăcită. Nu prea ai unde să mai mergi.

Vor fi niște probleme legate de cererea agregată aici. Și atunci lucrurile vor fi destul de urâte. E clar că avem un șoc inflaționist pe culoarul energetic. Eu unul sper că băncile centrale nu vor mări dobânzile prea tare, ca să susțină aceste economii afectate de război.

Așa cum UE a făcut pactul Next Generation și s-a împrumutat pe piețe ca să dea un transfer fiscal spre țările membre pentru COVID, cred că va mai urma unul. Nu cred că putem ieși așa de ușor, și nu e vorba doar de România aici, vorbim de zeci de mii de joburi în Germania din industria auto. Franța e cea mai expusă, Renault-Nissan e extrem îngrijorată de ce se întâmplă pe piața rusească. Ori noi știm că în economia românească Dacia, ca principal exportator, e un actor sistemic. Deci lucrurile astea trebuie gândite.

Dar ce poate face România, local, pentru a ameliora aceste efecte?

Local nu prea are ce face în afară de șomaj tehnic. Pentru că asta este esența economiei dependente, deciziile legate de marea strategie într-o companie se iau la firma mamă. Noi exportăm în cadrul acestor lanțuri, nu depinde de noi. Suntem furnizori, în mare parte, ăsta e profilul nostru economic. Ori nu o să putem compensa așa de ușor exporturile. Care nu sunt mari, dar cele indirecte, din Europa, sunt.

Cu ce țară înlocuiești? Foarte multă lume e mirată că, până la urmă, Europa a decis să își asume costuri reale pentru solidaritatea față de Ucraina. Cred că mulți în Rusia mizau pe acest confort european, că noi nu avem energia să impunem sancțiuni. Că europenii vor să-și bea cafeaua și să fie lăsați în pace, fără a-și asuma costuri economice dureroase.

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Spațiul de sancționare este în continuare foarte mare. Până să ajungem la confruntarea militară – și sper să nu ajungem acolo – este încă spațiu de sancțiuni civile.

Dar, în același timp, trebuie să ținem cont de costurile respective. Nu înseamnă să nu fii solidar, înseamnă să știi exact la ce te legi.

Am văzut în ultimele săptămâni că s-au creat diverse panici, oamenii stau la cozi la benzină, la ulei. Pare că oamenii se tem de o criză energetică și de una alimentară. Există riscul să ne confruntăm cu așa ceva?

E o panică ce nu a fost doar la noi, a fost și în Polonia sau Bulgaria. M-am uitat la structura importurilor românești din Rusia, care sunt la 3,3 miliarde de dolari. Ori, în profilul respectiv, nici nu se văd foarte bine importurile de ulei de floarea soarelui.

Importurile României dinspre Rusia în 2019. Sursa: The Atlas of Economic Complexity

Ucraina și Rusia sunt exportatori de ulei de floarea soarelui și de grâu foarte importanți pe piața internațională, dar exporturile lor nu vin la noi, ele merg în general în Orientul Mijlociu și Africa. Unde vând la prețuri foarte mici, de 20 de ani.

Acum, aici sunt mai multe elemente. Prima oară e șocul incertitudinilor, că nu știm dacă în Ucraina se va cultiva pământ anul acesta. În ceea ce privește Rusia, atenție foarte mare – în țările africane, dacă vă uitați în votul adunării generale ONU, sunt țări care s-au abținut de la vot. Și astea sunt exact țările care importă mâncare ieftină din Rusia. Și atunci nimeni nu poate calcula exact, vedem doar o panică în prețuri.

România nu e afectată direct și aici lumea a râs de ministrul Agriculturii și a râs degeaba, pentru că, într-adevăr, noi nu importăm ulei din Rusia. Importăm energie, produse sintetice, îngrășăminte. Într-adevăr, prin costul mai mare al îngrășămintelor va crește și prețul la ulei. Dar nu importăm ulei direct, nici măcar floarea soarelui, semnițe.

Acum, trebuie precizat că, înaintea războiului, prețurile alimentare pe bursele de cereale și altele crescuseră oricum. Însă astăzi e clar că distribuția costurilor războiului este una inegală și va afecta în mod direct și destul de urât țări foarte sărace.

În ce scenariu s-ar putea înrăutăți pentru noi? Ce măsuri ar putea lua statul român astfel încât să dăm din lac în puț?

Pe partea economică, expunerea directă la Rusia e mică. Să spunem că Rusia pune mâine embargou pe exporturile noastre în țară. OK. 1,6% din exporturi e ceva ce poți digera. Rămân la părerea că statul român nu are ce să facă, când efectele negative sunt cele indirecte și țin de deciziile de securitate luate de NATO în raport cu Rusia, dacă vor duce la o escaladare a războiului sau nu.

Și doi, țin de ce fel de sancțiuni economice se vor impune în continuare, sancțiuni care ne vor afecta indirect. Chiar dacă am avea la Cotroceni un lider foarte activ în context european, ceea ce nu e cazul, în Consiliul European sau cel NATO nu vom schimba noi mersul istoriei.

În afara de a proteja muncitorii prin aplicarea pachetului COVID de susținere – care nu e îngrozitor de scump, vom primi cu siguranță susținere din afară, se discută deja de un pachet de intervenție în acest sens – chiar nu văd ce putem face. Putem să ne implicăm militar în Ucraina și să tragem sancțiuni militare și economice mai cumplite din partea Rusiei. Asta ar fi o mare greșeală.

Dar dacă se ajunge totuși la un embargo?

Dacă se ajunge acolo, eu unul nu am o cifră legată de efecte. Și presupun că se lucrează la asta, pentru că e un scenariu care trebuie luat în vedere, cât ar costa un embargou avansat, nu total pe Rusia. Unul total nu se va face, Comisia Europeană deja a spus că vom ieși de pe gaz și petrol rusesc în 2027. Ideea de embargou nu există. Singurul care ar conta ar fi ăsta energetic, că ei nu exportă altceva semnificativ spre noi. Deci nu văd soluția embargoului.

Nord Stream 2 a devenit deja istorie. Europa nu mai poate face greșeala de a reveni la dependența de gazele rusești, nu cu o Rusie cu ambiții imperiale. Foto: Yurikswo | Dreamstime.com

Ne putem uita la sancțiunile luate până acum și urmări dacă se va lua decizia opririi unor exporturi de tehnologie medie (aia sofisticată sigur se oprește), care ne va afecta pe noi. Se va ajunge acolo sau nu? Asta urmează să se hotărască și vor trebui făcute niște calcule, ce înseamnă pentru industria de mașine-unelte germane așa ceva? Când vor avea ei cifre, le vom avea și noi.

De la sediul central se merge mai departe la furnizor, în Pitești sau în Jucu sau în Bistrița, unde se mai lucrează pentru germani.

Dar în rest, un miliard de euro riscăm în acest conflict cu Rusia. Un miliard de auto pe partea auto în principal, și nu e o sumă mică, dar nici una care să ne dea peste cap. La o adică, cu ceva compensări, o putem absorbi.

Există și o parte plină a paharului la toată criza asta?

Da, este. Dincolo de faptul că va fi greu să mai argumentezi în România, politic, că suntem colonia Occidentului, că a fost o greșeală intrarea în UE și NATO. Tezele astea sunt puse la culcare deja pentru orice persoană cât de cât rezonabilă.

Un al doilea aspect, pe partea de economie: România a fost un actor foarte sceptic legat de tranziția energetică în Europa, în sensul că a trebuit să fie oarecum forțată să meargă spre regenerabile. Și, în general, atât guvernul nostru, cât și reprezentanții noștri din Parlamentul European erau printre cei care se cam opuneau. Voiau ca gazul să fie combustibil de tranziție, lupta USR-ul pentru el, să fie inclus.

Ei bine, epoca gazului ieftin este gata, e combustibil de lux. Chiar dacă îl vom importa din Norvegia, SUA sau Orientul Mijlociu, costul lui în stare lichefiată va fi foarte mare.

Nu vom mai avea niciodată prețul la gaz cum am avut anul trecut pe vremea asta. Vestea bună aici este că România, Polonia și alții, după șocul inițial, în care vom arde probabil niște cărbune, cred că se vor înrola și ele la coloana asta a tranziției energetice.

Înainte eram foarte greu de convins să facem asta. „Că de ce, că e mai scump”, zicea lumea. Ei, adevărul e că nu e mai scump. E ridicol.

Eu, în Copenhaga, unde sunt printre cele mai mari salarii din lume, plătesc încălzirea apartamentului de trei ori mai puțin decât părinții mei din Bistrița, care sunt pensionari. Și în Danemarca este aproape integral din regenerabile, din vânt și biomasă. Și atunci de ce ar fi România mai proastă, mai ales când UE plătește asta, decontează, reduce riscul investiției în așa ceva?

Și ce se va întâmpla mai exact în timpul acestei tranziții către regenerabile?

Probabil se va umple țara de moriști. Banca Mondială are un studiu făcut în 2014 care arată că potențialul eolian în apele continentale ale României, în Marea Neagră, ne-ar acoperi mai mult decât întregul necesar de curent în România.

Potențialul e gigantic, în direcția asta merg nu numai subvențiile de la UE, dar și marele capital din bănci, din fondurile de investiții – care sunt mult mai mari decât băncile, vezi Black Rock și State Street. Ei trebuie să-și decarbonizeze portofoliile și vor fi foarte ușor de convins să investească în câmpuri de eoliene în Marea Neagră sau alte locuri.

Deci asta e o veste foarte bună pentru noi, pentru că tranziția energetică verde nu mai e un argument din ăsta care să fie întâmpinat cu mici glume despre Greta sau despre ecologiști. Nu, e un argument de independență energetică.

Nu mai ai pe unde să scoți cămașa în punctul ăsta. Bineînțeles, pe termen scurt asta înseamnă că probabil vom mai arde un pic de cărbune. La fel, trebuie investit în energie nucleară. După părerea mea, filosofia europeană merge în direcția asta, nuclear+regenerabile. Cărbunele va fi o soluție de avarie, adică să nu ne imaginăm aici că vom ține cu cărbunele până în 2050. Nu va fi cazul de așa ceva, pentru că are un cost carbonul pe piețele astea și va fi descurajat de toți jucătorii din sistem.

Până și Polonia e de acord cu așa ceva. Dacă Polonia, care are o dependență enormă de cărbune, a zis de acum că le trebuie regenerabile, că nu pot depinde de așa ceva. Asta e vestea bună, dincolo de faptul că s-a creat acum o anumită solidaritate europeană.

Pe termen lung, războiul ăsta se va termina, sperăm, deși nu aș băga mâna în foc încă. Depinde foarte mult de ce face China. Dar cert e că ne vom duce în direcția asta, a electrificării totale. O să dispară toate țevile astea de gaz de pe fațade și de pe holuri. În Danemarca deja au sisteme de pompe de căldură pentru orașe mici. Un întreg oraș merge cu o singură pompă de căldură. Și costă enorm de puțin. Se sapă o groapă, se intră în adâncime și se ia de acolo temperatura Pământului.


CITEȘTE ȘI: ENERGIA VERDE, MITURILE ȘI ADEVĂRURILE UNUI VIITOR SUSTENABIL


Nu va exista totuși opoziție la tranziția asta energetică?

Va exista un pushback, sigur, dar va costa foarte mult. În sensul că nu mi-e clar care e alternativa. România s-a mutat pe gaz practic și acesta va fi extrem de scump. Când vezi că vecinul care e legat la curent ieftin plătește un sfert din cât ar plăti pe gaz, ce-o să faci? Opoziție este peste tot, dar iată că țările care-s pe regenerabile acum sunt bine mersi, nu-i afectează direct aproape deloc.

România are o uriașă capacitate de a produce energie regenerabilă, dar folosește mai puțin de o treime din ea. Foto: Gabriela Însurățelu / Dreamstime.com

Dar nu există posibilitatea să învie lobby-ul pentru exploatarea gazelor de șist, de exemplu?

E un pariu foarte riscant. În Europa nu va fi încurajat de către Uniunea Europeană. Acum, la urgență, dacă suntem gata să ardem cărbune, gazele de șist nici măcar nu sunt așa de oribile în comparație. Nu exclud așa ceva. Dar tranziția se face.

Numai că e o prostie să investești acum în gaze de șist, să faci o investiție care se refinanțează în 15 ani și peste 10 ani prețul gazului de șist să fie de trei ori mai mare decât al curentului rezultat din regenerabile.

Deci trebuie și aici un pic de atenție. Cine bagă banii în gaze de șist trebuie să-și scoată investiția. Nu poți să o faci și apoi să nu-ți iei banii. Deci într-o țară cu potențial de regenerabile atât de imens cum e România, plus nuclear, nici nu e nevoie. Nu văd de ce ai face asta. Pe termen mediu și lung e o opțiune stupidă.

E clar că nu ne întoarcem la dependența de gaz rusesc, aia s-a terminat. Nu va mai conta nimeni pe așa ceva. Personal, aș avertiza asupra ideii de a ne arunca acum în brațele ExxonMobil și a gazelor de șist. Am înlocui o pacoste cu alta. Sau să zicem că le explorăm pe cele din mare, care nu sunt așa de periculoase pentru mediu ca cele de șist. Dar aici nu e vorba doar despre mediu, vorbim de securitatea fluxului energetic.

Luând din mare ne rezolvăm noi tranziția. Dar cei care vor pompa gaze din Marea Neagră trebuie să vândă pe piața internațională, sunt țări care nu au deloc. Astfel, prețul mic la gaze nu se va mai întoarce oricum, așa că atunci de ce să nu mergi pe regenerabile, unde ai costuri mai mici?

Cum ziceam, chiar dacă vom fi mai independenți cu gazul ăsta din Marea Neagră, plus șist, odată ce se face investiția, oamenii trebuie să-și scoată banii. Asta ne va deraia de la un proiect de investiții în regenerabile care e mult mai sustenabil și care ne va da prețuri mai mici în final, dacă ne luăm după ce se întâmplă în țări care au făcut tranziția asta.

Firește, acum e un moment propice pentru cei care susțin exploatarea gazelor, pentru că suntem cu gâtul sub cuțit și nu vreau să mă număr printre cei care spun că nu, trebuie regenerabile cu orice preț. Fără îndoială, o parte a rezervelor din Marea Neagră se pot exploata și vor trebui luate măsuri în direcția asta. Pentru că nu putem face tranziția în 3-4 ani, vorbim măcar de un deceniu de tranziție.

Dar e unul aș băga acum viteza a cincea pe nuclear și regenerabile și mai în subsidiar pe gaz, pe care nu le poți elimina brusc, pentru că ai un întreg sistem de încălzire la sate, orașe. Dacă le poți pompa local și te asiguri că din asta obții un preț mai bun ca țară gazdă a explorării, cam trebuie făcut, ca soluție de urgență. Dar să fie soluție de urgență.

Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 3.5% să meargă către articolele și newsletterele noastre, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Trebuie să completezi doar secțiunea I, cu datele tale personale.

Apoi depune-l la ANAF până pe 25 Mai, la organul fiscal de care aparții, fie direct, fie prin scrisoare recomandată.

Poți găsi aici lista adreselor.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...