Cum văd cei care erau adolescenți în anii 2000 lipsa educației sexuale din școli: „Despre consimțământ am aflat din filmele americane”

Andreea Soare

Colaborator

În iunie 2022 deputații români au votat cu scandal legea privind introducerea educaţiei sexuale în şcoli într-o formă și-așa diluată: educație sanitară începând cu clasa a 8-a și doar cu acordul scris al părinților.

Un an mai târziu, ministrul Sănătății vrea ca „educația pentru sănătate” să devină disciplină obligatorie în învățământul din România. Dar nu de acum: un „termen rezonabil” este 2024, a declarat recent Alexandru Rafila. Între timp, ministrul Educației Ligia Deca a făcut o serie de compromisuri cultelor religioase, așa că dreptul tinerilor la informare este în continuare negociat politic. 

PressOne a stat de vorbă cu Alexandra Radu, una dintre voluntarele asociației Pe Stop, care oferă produse și informații despre igienă intimă femeilor din comunitățile vulnerabile și organizează cursuri de igienă pentru femei din comunități vulnerabile.

Am vrut să aflăm cum s-a schimbat România din acest punct de vedere din anii 2000 până azi, din perspectiva unui millennial, și dacă adolescenții de astăzi au mai mult acces la informații privind corpul lor, igiena intimă, viața sexuală sau consimțământ decât aveau părinții lor. 

Pachetele împărțite de ONG-ul Pe Stop conțin o selecție de absorbante, de lungimi diferite. La acestea se adaugă, uneori, alte produse de igienă: pastă de dinți, periuțe de dinți, șervețele umede, gel antibacterian. Foto: Cristina Ion

Citește și: [Podcast] Nevăzuții, episodul 1: Păcatele femeilor

Alexandra are 38 de ani și un băiat adolescent. Participă la cursurile de formare ca apoi să poată merge în comunități, unde să le vorbească tinerilor despre corp și consimțământ. Înainte de asta a împărțit ca voluntar absorbante și produse de igienă intimă femeilor care aveau nevoie. „Din păcate nivelul de educație cu privire la corp și ce se întâmplă cu corpul tău este sub zero, chiar și în comunitățile de lângă București”, crede Alexandra Radu. 

„Când eram eu adolescentă nici măcar nu exista noțiunea de consimțământ”

Alexandra Radu: Totul a pornit de la un documentar despre un tip care inventase într-o parte defavorizată a Indiei produse similare cu absorbantele, pentru femeile din zona respectivă. Eram foarte uimită că un tip face asta și mă gândeam că noi aici în România suntem protejate, că avem acces la astfel de produse.

Rușii sunt foarte aproape de spargerea frontului și, în același timp, încă departe. Ce ar însemna un colaps al armatei ucrainene în regiunea Donbas

Cade frontul ucrainean? Sau a căzut deja? Din primăvara acestui an vin cu o frecvență aproape zilnică vești tot mai alarmante legate de situația din ce în ce mai precară a trupelor Kievului de pe linia frontului din Donbas, care înglobează greu încercatele regiuni Donețk și Lugansk din sud-estul Ucrainei. Cele două regiuni au reprezentat, de altfel, pretextul principal al invaziei ordonate de Vladimir Putin în februarie 2022, iar acum reprezintă principalul obiectiv strategic al Kremlinului.

Psihologii români nu sunt evaluați psihologic la intrarea în profesie. Verificarea periodică a sănătății lor mintale, doar o „obligație morală”

„Ce pârghii de monitorizare a bunelor practicii există după câștigarea dreptului de practică autonomă?”, s-a întrebat PressOne. 

La vreo două zile după ce am văzut documentarul a dat share o fostă colegă unei postări a asociației Pe Stop. Am intrat de curiozitate să văd care e treaba și am ajuns la concluzia că man, we are there (suntem acolo / suntem departe n.red.), nu suntem aici. A fost foarte nasol să aflu chestia asta. A apărut apoi oportunitatea de a învăța despre corp și consimțământ și oricum îmi doream să particip cumva, să aduc informațiile mai aproape de fetele care nu au acces la ele. 

PressOne: De ce crezi că e important să vorbim despre consimțământ în România?

A.R.: Cred că dacă s-ar vorbi mai des despre consimțământ, traumele cu care noi venim din trecut, indiferent că suntem fete sau băieți, s-ar repeta mult mai puțin. Nu vreau să dau vina pe nimeni, dar consider că pe vremea mea nu aveai acces la informații atât de facil. Sunt informații care la un moment dat îți pot salva viața sau te pot aduce într-o stare psihică mai bună decât să fii un om veșnic bântuit de niște traume și frustrări. 

PressOne: Când spui „pe vremea ta” te referi practic la anii 2000. Cum era văzut atunci consimțământul?

A.R.: Când eram eu adolescentă nici măcar nu exista noțiunea. Subiectul nu era prezentat sub vreo formă, pur și simplu nu exista. Totul era îmbrăcat în ideea că tu ești fată și trebuie să te supui la ceea ce ți se întâmplă. În anii 2000 femeile nu erau încurajate să meargă foarte mult la școală, să se dezvolte sau să facă niște lucruri pentru ele. Firul era să ajungi să ai un job din care să câștigi niște bani, să te căsătorești, să faci copii și acolo s-a încheiat viața ta.

Nu îți explica nimeni cum ar trebui să fie relația cu soțul pe care îl alegi sau relația cu copiii tăi. Nu se vorbea despre asta și cu atât mai mult despre consimțământ. 

Citește și: Cum am învățat educație sexuală de la Spânu' și Șobo

PressOne: Cum erau discuțiile cu părinții despre viața sexuală, atunci când tu erai adolescentă? 

A.R.: Eu cu maică-mea nu am vorbit despre sex niciodată în viața mea și nici nu o să fac asta.

Nu pentru că nu vreau, ci pentru că înțeleg că am mai multă informație decât ea. Nu o face din răutate, așa a fost situația în momentul respectiv. Nu exista conceptul ăsta, nu exista să te ajute părinții. 

Îmi amintesc că a fost o încercare timidă de educație sexuală când eram prin clasa a 9-a sau a 10-a. Am învățat doar aparatul reproducător la femei și bărbați. Pentru că participam la cursurile respective primeam niște trimiteri la cabinetele de planning familial, să ne luăm anticoncepționale și prezervative. Însă noi ne duceam să le luăm doar pentru că așa ni s-a cerut la curs, nu pentru că cineva ne explica că „asta e bine pentru voi și pentru corpul vostru.” Trebuia să o facem ca să fim și noi la fel ca toată lumea și cam atât. Nu a existat conceptul de consimțământ absolut deloc.

PressOne: Astăzi cum crezi că stau de fapt lucrurile? Cât de mult s-au schimbat?

A.R.: Aproape deloc. Mă uit la adolescenții din jurul nostru, la copii de 17-18 ani și vin cu niște învățături arhaice. „Tu ești femeie, stai în banca ta, femeile nu trebuie să facă chestia asta.”

Sunt și fete care zic „întotdeauna trebuie să ai un bărbat în casă”. Am auzit des expresia și mi se pare că, din păcate, deși eu am acum alt acces la informații, mesajul tot nu ajunge acolo unde trebuie cu adevărat. Mulți români sunt în continuare arhaici cu privire la consimțământ, la cum ar trebui să se întâmple lucrurile normal între două persoane.

11 localități din România au fost înscrise în „Rețeaua Demnității", un proiect pilot al Asociației Pe Stop. Foto: Facebook/Pe Stop

PressOne: Cum arată acum pentru tine adultul de care tu aveai nevoie când erai adolescentă? 

A.R.: Adultul ideal care să fie lângă mine în momentul adolescenței ar fi trebuit să fie o persoană care să fi înțeles prin ce trec, care să nu fi uitat că și ea a trecut prin asta. Pentru că în general părinții, ai mei și ai prietenilor mei, au uitat ce prostii făceau la 17 ani, cum își trăiau viața, dacă luau droguri, dacă beau prea mult, dacă făceau sex pe nu știu unde. Prin urmare nu vorbesc despre chestiile astea. 

Te condamnă foarte mult. Nu îți înțeleg stările ca adolescent. În unele familii s-a mai schimbat treaba asta, copiii sunt lăsați acestui soft parenting: să-și exploreze toate stările. Dar și acolo sunt discuții, pentru că uneori mi se pare că se întâmplă prea devreme. Ar trebui să mai aștepte un pic, copilul să fie suficient de matur să perceapă puterea care i se dă.

Dacă vorbim despre adultul din viața mea, ar fi trebuit să înțeleagă prin ce trec, măcar să-mi accepte stările ca fiind normale, nu să mi le judece. 

PressOne: De unde îți luai informațiile? Cum ai aflat de fapt despre consimțământ?

PressOne: Acum de unde te informezi?

A.R.: În general internet, eu nu mă uit la televizor. Am norocul că în jurul meu sunt câteva persoane care sunt foarte legate: ori sunt psihologi, ori lucrează cu copii. Mă ajută foarte mult discuțiile cu persoanele respective. Mai am și câteva pagini pe care le urmăresc, unde găsesc tot felul de articole interesante. Nu de la noi, evident. În general din online și din discuțiile pe care le am cu oamenii aceștia de câte ori am posibilitatea.

PressOne: La ce informații ai vrea să aveți mai mult acces, tu și cei care sunt mai tineri decât tine? 

A.R.: La cele legate de rasism și discriminare. Sunt niște informații pe care nu le găsești foarte ușor. Găsești doar conceptual ce înseamnă. Dar, de exemplu, am aflat dintr-un podcast că și dacă ignori sau nu ești super up to date (la zi n .red.) cu ce se întâmplă înseamnă că discriminezi prin ignoranță. Acesta a fost un concept nou pentru mine.

PressOne: Îi spui mai departe copilului tău ce afli pe parcurs? 

A.R.: Da, dau informațiile mai departe. Lucrez constant la chestia asta. Fiul meu e încă adolescent și e legat de apartenența la grup, de prietenii lui, de ce fac ei împreună. Înțelege și foarte multe discuții legate de sex sau de cum ar trebui să te exprimi. Sunt și lucruri pe care le va pune în practică mai târziu. 

Așa am ajuns că vorbesc cu el despre metode contraceptive, pentru că el credea că sexul îl faci pur și simplu. I-am spus „nu, nu, nu, stai puțin.” Consider că sunt destul de aproape de el în sensul asta, dar mai am de îmbunătățit. Chiar după acest curs vreau să am o discuție cu el, să îl întreb dacă are vreo informație care lipsește din partea mea sau ce e curios să afle legat de ce înseamnă consimțământ și corp.

„În adolescență a fost trist, pentru că mi-a luat foarte mult timp să înțeleg că și eu contez în relația intimă”

PressOne: Cum ai privit viața sexuală și sexul în adolescență și cum le privești acum?

A.R.: În adolescență a fost trist pentru că mi-a luat foarte mult timp să înțeleg că și eu contez în relația aceea intimă pe care o aveam cu partenerul meu. Am fost înconjurată de bărbați egoiști, dar pe de altă parte nici eu nu m-am documentat foarte bine. Abia când am început să mă descopăr, pe la 18 ani, să mă mai uit nu neapărat la un film porno, dar la reviste în care mai erau explicate niște lucruri, unde erai încurajată se te atingi, să te uiți în oglindă la corpul tău, am început ușor, ușor să îmi descopăr trupul. 

Acum pot să spun că știu să-mi aleg un partener și să îi spun că asta-mi place, asta nu. Acum mă cunosc foarte bine, dar atunci a fost așa, o ceață care plutea peste mine. Acum consider că este și important să experimentezi, mai ales în adolescență. Consider că trebuie să treci prin niște experiențe ca să poți să ajuți să te înțelegi, ceea ce mie mi-a lipsit.

PressOne: Cum crezi că ajută formări precum cea pe care o faci aici? 

A.R.: Cred că sunt importante, atât timp cât omul care pleacă de la cursul respectiv este în stare să dea mai departe, chiar și în puține cuvinte, ce a învățat. Consider că dacă tu vorbești despre asta în fața a 20 de oameni și ei se duc la rândul lor și vorbesc măcar cu un om fiecare și dau mai departe două noțiuni pe care le-au aflat, deja informația se propagă. 

Nu e nevoie să pleci doxă, să știi cuvânt cu cuvânt tot ce s-a predat și „mamă ce o să revoluționez lumea”, dar este important să știi ce limbaj folosești când dai mai departe, astfel încât și restul să înțeleagă. Cred că acesta este secretul: să dai informația oamenilor în așa fel încât și ei să o dea mai departe la alții. 

PressOne: Cu toate acestea lucrurile s-au schimbat prea puțin în România comparativ cu anii 2000, ai spus-o chiar tu mai devreme. De ce?

La oraș mai suntem cum mai suntem, mai participăm la un workshop, dar în localitățile mici este foarte trist. Nu se schimbă nimic la nivel de societate, pentru că acolo nu s-a lucrat. Nu se lucrează nici măcar în prezent, din niciun punct de vedere: nici educație, nici infrastructură, nimic.

Ultimele date arată că în jur 5-6% dintre elevii din România participă la cursurile de educație sexuală, deoarece fie nu și-au dat acordul părinții, fie nu a fost promovat de instituțiile de învăţământ.

Potrivit statisticilor europene, în România rata nașterilor la mame cu vârste între 10 și 14 ani este de zece ori mai mare în România față de media Uniunii Europene. Alte studii arată că, statistic, aproape una din două mame minore din Uniunea Europeană este din România. 

Andreea Soare are 21 de ani, a absolvit Facultatea de Jurnalism de la Universitatea București și a realizat acest material în cadrul unui internship la PressOne.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€