Cum muncesc românii - deceniul 2010-2020

Alexandru Gugoașă

Redactor

De la criză economică și șomaj galopant, la penurie de angajați și import de forță de muncă din Asia

Marea criză a lovit România în 2009, iar efectele sale s-au văzut puternic în piața muncii începând cu acel an, apogeul fiind atins în 2010. La începutul deceniului, șomajul a ajuns la cote alarmante, numărul de salariați a scăzut rapid, iar salariile au scăzut de asemenea în termeni reali din cauza deprecierii leului și a inflației, iar cele din sectorul bugetar au fost reduse cu 15% ca urmare a prăbușirii veniturilor statului, parte a unui pachet de măsuri disperate pentru redresarea finanțelor statului.

Deceniul a consemnat și o scădere rapidă a populației țării, fapt ce a pus bazele crizei de forță de muncă ce o străbatem acum, fiind nevoiți să importăm un număr record de muncitori din afara Uniunii Europene.

Evoluția structurii pieței muncii 2010 - 2020

Deceniul a început sub auspiciile unui crize mondiale care a decimat forța de muncă. Numărul mediu al angajaților ajungea în 2010 la 4,376 milioane persoane, în scădere cu 8,3% față de 2009. La aceste cifre se adăugau totuși și aproximativ 200.000 de angajați în sectorul de ordine publică și apărare, care nu se regăsesc în statisticile oficiale. La acel moment, numărul salariaților din economie se afla la un minim istoric.

Spre comparație, în 1969, conform Organizației Internaționale a Muncii, în România erau 4,96 milioane salariați, populația activă fiind de 9,9 milioane. În 1989, numărul salariaților ajungea la 8 milioane, dintr-o populație activă de 10,9 milioane. Toate acest cifre trebuie analizate însă cu o anumită rezervă, întrucât statul comunist avea drept obiectiv declarat șomaj 0, ceea ce de multe ori însemna șomaj mascat prin crearea de locuri de muncă fără valoare adăugată reală în economie, subvenționate prin transferuri. 2010 a fost și anul în care criza economică s-a manifestat cel mai puternic.

Industria IT a reușit să țină în România zeci de mii de programatori. Foto: Lucian Muntean

Veniturile statului au scăzut abrupt, deficitul bugetar a explodat, iar autoritățile au fost nevoite să adopte măsuri de criză, anume reducerea salariilor bugetarilor și majorarea TVA până la 24% și să încerce o scădere a pensiilor, oprită însă de Curtea Constituțională. Toate aceste măsuri prociclice nu au făcut decât să accentueze criza și să reducă puterea de cumpărare a românilor. Cu alte cuvinte, în 2010 românii munceau mai mult și primeau mai puțin pentru munca lor.

Cu doar doi ani înainte, când criza economică izbucnea pe plan mondial, economia românească se afla pe un vârf al unui ciclu economic de creștere, alimentat de consum. Prin alte măsuri prociclice autoritățile de la acea dată alimentau o creștere economică din care lipsea componenta de investiții, greșeli pe care România avea să le repete la finalul deceniului pe care îl analizăm.

Supraviețuind unei noi crize

Cum au trăit însă românii și cum i-au supraviețuit? Un exemplu este Andra, care a terminat ASE-ul în 2008 și a început să lucreze din timpul facultății în domeniul bancar, iar acei ani în plus de experiență au făcut diferența. Anii 2009 și 2010 au însemnat mai puține oportunități și stagnare a veniturilor.

Cine-i formează pe formatori? Ministerul Sănătății lasă pregătirea practicienilor de medicină alternativă pe seama unor medici care practică „regresia în vieți anterioare”

Ministerul Sănătății pregătește o nouă lege pentru reglementarea medicinei alternative. La elaborarea ei a contribuit și o specialistă din sistemul public care practică „regresia în vieți anterioare”.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

„Pentru fiecare dintre noi, cei care eram deja în sistem, erau alți 10 la ușă care abia așteptau să ne ia locul, așa că singura șansă de a crește profesional era să obții o altă ofertă, din partea unui alt angajator, lucru foarte greu acum 10 ani”, își amintește ea.

Erau anii în care facultățile de profil încă scoteau absolvenți pe bandă rulantă, în special cele private. Acest lucru avea să se schimbe în anii următori, odată cu înăsprirea metodelor antifurt de la bacalaureat, ceea ce a dus la secarea izvorului de absolvenți pentru facultățile private ce aveau standarde cvasiinexistente pentru admitere. Au rămas în picioare doar universitățile puternice, în special de stat.

Rata șomajului a scăzut abia în ultima parte a deceniului

Criza lovește disproporționat

Scăderea numărului mediu de angajați din 2010 a lovit în mod disproporționat bărbații, care reprezentau în 2010 2,291 milioane persoane din totalul forței de muncă (în scădere cu 251.300 persoane), restul fiind femei (o reducere de 147.000 persoane), conform datelor Institutului Național de Statistică. În acel an, șomajul oficial ajungea la 7%, iar inflația, alimentată de creșterea taxelor, trece de 6%.

Tot acest tablou sumbru se traducea printr-o scădere rapidă a puterii de cumpărare a salariaților. Distribuția angajaților pe sectoare economice era, în 2010, astfel: în sectorul terțiar (al serviciilor) se regăseau 61,8% dintre salariați, în sectorul secundar, anume industrie și construcții, lucrau 36%, restul de 2,2% regăsindu-se în agricultură (sectorul primar).

Pe parcursul deceniului, populația activă a României a scăzut constant din cauza sporului natural negativ și a emigrației, ajungând în 2018 la 9,069 milioane de persoane. În același timp, PIB-ul a înregistrat creșteri robuste, ceea ce a dus pe de o parte la o scădere rapidă a șomajului și o creștere a salariilor, pe măsură ce firmele se bat pentru a angaja pe o piață ce se golește de persoane apte de muncă.

Potrivit definiției furnizate de INS, populația ocupată (activă) include toate persoanele de 15 ani și peste, care au desfășurat o activitate economică producătoare de bunuri și servicii de cel puțin o oră în perioada analizată, cu scopul obținerii unor venituri.

O privire de ansamblu asupra pieței muncii în 2019 arată că în România există peste 5,6 milioane de salariați, la care se adăugau aproximativ 200.000 de salariați din sectoarele de ordine publică și apărare. Distribuția numărului mediu de salariați pe sectoare economice de activitate nu s-a modificat substanțial în ultimul deceniu.

Astfel, în agricultură muncesc tot puțin peste 2% din salariați, în sectorul terțiar muncesc peste 60% dintre salariați, restul fiind în industrie și construcții. Dacă ne raportăm la întreaga populație ocupată, atunci raportul se schimbă: 22,9% muncesc în agricultură, 29.1% în industrie și 47.9% în servicii (2017).

Numărul de angajați salariați a crescut timid dar susținut, depășindu-l pe cel dinaintea crizei

Românii sunt tot mai puțini, dar muncesc pe mai mulți bani

Scăderea populației prin emigrație și revenirea economică de la mijlocul deceniului au dus la o majorare rapidă a salariilor în aproape toate sectoarele economice. La aceste evoluții au contribuit și politici economice de stimulare a cererii agregate prin majorările succesive și rapide ale salariilor bugetarilor și pensiilor. Teoria economică cunoscută și sub numele de Wage Led Growth a fost aplicată începând cu 2017 și a dus la o majorare a veniturilor populației, dar și la o creștere a deficitelor gemene, cel bugetar intern și cel comercial extern.

În același timp, după doi ani cu deflație (2015 și 2016), au urmat trei ani în care inflația din România a ajuns una dintre cele mai mari din Uniunea Europeană, reducând din eficiența politicilor de majorare a veniturilor. Orișicât, chiar și luând în considerare inflația agregată dintre anii 2010 și 2019, salariul mediu a crescut considerabil atât în termeni nominali, cât și în termeni reali, ai puterii de cumpărare. Dacă în 2010 salariul mediu net era de 1391 de lei, cele mai recente date pentru 2019 arată că acesta a depășit 3082 de lei, cu un vârf în regiunea București-Ilfov, de 3882 de lei.

Inflația a fost ținută sub control în toată această perioadă, fără să se mai revină la inflația galopantă din deceniile precedente.

„Domeniul bancar este unul în care se fac acum angajări pe bandă rulantă, oamenii schimbă rapid locul de muncă. Situația s-a schimbat substanțial față de 2010. Astăzi, sunt 10 bănci care se bat pentru un om bine calificat, cu experiență”, explică Andra, care între timp a schimbat mai mulți angajatori și a crescut astfel în ierarhia domeniului său.

Creșterea salariilor este susținută și peste rata inflației, ceea ce a ridicat nivelul general de trai. Rămâne de văzut cât de sustenabilă este această dinamică.

Creșterile de venituri din întreaga economie au permis românilor să micșoreze diferența față de media Uniunii Europene în ceea ce privește nivelul de trai, lucru ușor de observat și în Produsul Intern Brut per capita.

Dacă ne raportăm la media UE, PIB/capita raportat la Standardul Puterii de Cumpărare în 2010 în România era de doar 51%, plasând țara noastră la coada clasamentului, în apropierea Bulgariei. Opt ani mai târziu, acest indicator ne plasa la 64% din media UE, un avans considerabil ce indică fără îndoială că românii se bucură de un standard de viață mai bun.

Deși PIB-ul per capita a crescut în general, el este distribuit inegal, ceea ce stârnește tensiuni în societate

Un fenomen nou - importul masiv al forței de muncă

Pe măsură ce forța de muncă de pe plan local s-a redus ca urmare a sporului natural negativ și a emigrației masive, un fenomen nou a început să prindă contur - importul de salariați din afara Uniunii Europene. În 2019, Guvernul s-a văzut nevoit, la presiunea patronatelor, să accepte circa 20.000 de lucrători din afara Uniunii, cel mai mare număr de după 1989. Însă acest contingent este departe de a rezolva problemele cu care se confruntă angajatorii. Dragoș Anastasiu, vicepreședintele Asociației Naționale a Agențiilor de Tursim (ANAT), spunea recent că doar în turism ar fi un deficit de 150.000 de oameni și că acest deficit poate fi redus rapid.

Muncitorii vietnamezi care reabilitează blocurile din București sunt deja o priveliște obișnuită. Foto: Lucian Muntean

La nivelul întregii economii însă, deficitul va crește la un milion de salariați, arată un studiu al PricewaterhouseCoopers (PwC), asta dacă vrem să menținem un nivel bun al creșterii economice.

Studiul PayWell 2019, realizat pe un eșantion reprezentativ de aproximativ 100 de companii private, a arătat că majoritatea intenționează să apeleze la importul de forță de muncă în viitorul apropiat. Cererea cea mai mare este de lucrători sezonieri necalificați. Vorbim aici de hoteluri și restaurante, construcții și agricultură.

În industria auto, roboții înlocuiesc oamenii mai ales în zonele periculoase de pe linia de fabricație

Presiuni majore apar însă și la vârful piramidei salariale, unde se simte o lipsă acută de forță de muncă în serviciile de tip business process solutions și IT&C. Migrația, problemele sistemului educațional neadaptat nevoilor economiei și scăderea demografică sunt sursele identificate de către studiul PwC.

România nu are o strategie de păstrare a populației active și nici de atragere a celor care au plecat sau a imigranților de care avem reală nevoie.

Potrivit estimărilor companiei de consultanță, pentru a putea menține un ritm mediu de creștere economică de 3,5% anual până în 2022 este nevoie de încă 1 milion de salariați în economie. Aceștia pot proveni, evident, din afara Uniunii, sau pot fi găsiți între românii care au preferat să se relocheze în alte state UE. Evident, pentru a-i atrage pe aceștia din urmă este nevoie ca salariile să crească substanțial și condițiile de muncă și viață să se îmbunătățească. O altă sursă posibilă este formarea profesională și atragerea în câmpul muncii a unei părți a populației inactive, România având cel de-al treilea cel mai ridicat procent de populație inactivă.

Studiul detaliat despre piața muncii făcut de Confederația Concordia arată foarte multe semne de îngrijorare cu privire la situația pieței muncii din 2020 și din anii care vor urma.

Excluzând pensionarii şi populaţia de peste 15 ani care urmează o formă de învăţământ, peste 1,1 milioane persoane sunt teoretic disponibile pentru a fi angajate, așadar resurse interne ar fi pentru a acoperi deficitul de forță de muncă, însă este nevoie de un mix de politici pentru a atenua lipsa acută de personal pe termen scurt și mediu pentru a putea menține economia competitivă.

O altă perspectivă ne-o oferă Andrei Stanciu, CEO al Somet S.A., o importantă firmă din domeniul construcțiilor. „Creșterea cererii în domeniul construcțiilor în ultimii ani a atras după sine o complicată problemă în ceea ce privește forța de muncă greu de găsit. S-a ajuns foarte repede la creșterea salariilor, ceea ce este un lucru bun, însă latența cu care creșterea este adoptată de către beneficiarii finali reprezintă o problemă. Mai este o problemă și faptul că, odată cu necesitatea găsirii mai multor muncitori în construcții, au apărut și mulți muncitori slab sau deloc calificați, ascunși în spatele unora de foarte bună calitate, dar tot mai greu de găsit. Muncitorii români sunt plecați în număr mare să muncească în străinătate. Soluția recentă? Forța de muncă din Asia, se pare”, explică el.

Industria construcțiilor atrage inclusiv mii de muncitori din țări sărace, fără să existe însă o strategie de naturalizare a acestora sau de integrare în societate

Această soluție are avantaje dar este și o potențială bombă cu ceas. „Noi exportăm la alții, alții la noi. Cei din Asia sunt mai disponibili și oferă o anumită siguranță, anume că dacă îi ai azi, îi ai și mâine în șantier. Ce se va întâmpla cu acești muncitori dacă va scădea brusc cererea în construcții? Îi vor alunga firmele de construcții românești, ca să plătească penalități pe închiderea contractului înainte de termen? Iar cu muncitorii români ce facem, în aceste condiții?”, adaugă Andrei Stanciu.

Cei mai bine plătiți salariați

Topul salariilor din economie arată și care sunt domeniile în care se caută cei mai mulți angajați bine calificați. Cei care lucrează în IT sunt câștigătorii ultimului deceniu, ajungând la un nivel salarial mult peste media din economie. Facultățile de profil nu pot forma suficienți specialiști pe câți poate absorbi economia. Acest lucru este remarcat inclusiv de către antreprenorii din domeniu.

„Piața de IT a crescut spectaculos în ultimii ani - în termeni de salarii, cerere - mult peste ofertă, și nume grele de companii nou intrate pe piața locală. În plus, există oportunitatea să lucreze în startupuri (100+) la început, având șanse să primească acțiuni, să aibă o experiență mult mai complexă și impact față de lucrul într-o companie - poate chiar să facă parte din noul unicorn românesc”, ne spune Mihai Cosmin Rotaru, unul dintre fondatorii Clever Taxi, care acum a demarat un nou business în domeniu, numit Neobility.

Zeci de mii de români lucrează direct pentru clienți globali, fie în multinaționale, fie în start-up-uri pornite din România, precum UiPath

Lucrurile s-au schimbat radical față de 2009 - 2010. „Prin comparație, acum 10 ani oportunitățile în zona de startupuri sau chiar corporații cunoscute în Romania erau modice iar piața era una în care angajatorii aveau pârghie de negociere mai mare decat angajații - invers decât acum”, explică Rotaru.

Mulți dintre angajații din IT folosesc cel mai nou tip de muncă - cea în spațiile partajate, în sisteme de co-working sau de muncă de la distanță. Ei reprezintă cea mai dinamică parte a noii economii.

Prin contrast, la baza piramidei salariale se regăsesc lucrătorii din industria textilă, prelucrarea lemnului, servicii și pază&protecție, unde de altfel sunt și cele mai grele condiții de muncă. Lor li se alătură un număr crescând de angajați în economia la comandă, în noile servicii de tip Uber/Glovo/.

Patru decenii de transformări radicale

Felul în care muncesc românii și piața muncii au trecut printr-o transformare uimitoare din 1980 până astăzi. Economia a trecut de la una planificată, în care proprietatea privată asupra mijloacelor de producție era interzisă, la una de piață, descentralizată, care pune în prim-plan proprietatea privată.

Cele trei perioade analizate de noi în această mini-serie spun, în același timp, povestea tranziției noastre, a românilor, de la comunism la capitalism. Cu toții am învățat să muncim pentru propria prosperitate, cu mai mult sau mai puțin succes, și am ajuns din punctul în care ne făceam că muncim, în timp ce alții se făceau că ne plătesc, în punctul în care mulți fie au câte două slujbe, fie au devenit antreprenori, fie au luat calea Vestului în căutarea unei vieți mai bune.

Viitorul muncii în România va face obiectul unei serii separate, tot aici, la PressOne.

Acest articol face parte dintr-o serie susținută de Confederația Patronală Concordia, cu scopul de a oferi o imagine cât mai clară cu privire la modul în care munceau și muncesc românii.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€