Cum au resimțit românii din Bruxelles atentatele teroriste din 22 martie

Codruţa Simina

Redactor

Roxana Garaiman

Redactor

Iulia Marin

Redactor

„E un sentiment ciudat. Toată lumea de la birou plânge.”

Tom are 36 de ani, locuiește în Bruxelles și lucrează în publicitate. Am încercat să aflăm de la el și de la alți rezidenți din capitala Belgiei, printre care și câțiva europarlamentari români, cum au fost resimțite atentatele teroriste de marți, 22 martie.

Ne-a interesat, în afara datelor oficiale, care este atmosfera în Bruxelles, ce simt oamenii și ce înseamnă să locuiești într-un oraș amenințat de perspectiva unor noi atacuri teroriste.

31 de morți

Cel puțin 31 de oameni au murit (potrivit BBC), iar alți aproape 200 sunt răniți, în urma unor explozii produse în dimineața zilei de 22 martie în capitala Belgiei, Bruxelles.

Exploziile au avut loc la Aeroportul Zaventem și în stația de metrou Maelbeek. Belgia a ridicat gradul de alertă teroristă la nivelul maxim.

Atentatul a fost revendicat în timpul după-amiezei de 22 martie de către organizația teroristă Stat Islamic.

În cursul dimineții de marți am vorbit cu Roxana (36 de ani). Ea lucrează pentru o companie al cărei sediu se află în zona Schumann – în apropierea clădirii principale a Comisiei Europene.

„Departamentul meu organiza azi o reuniune. Așteptam în jur de 100 de oameni. Colegul care era organizator principal s-a albit când a auzit de explozia de la metrou: soția și fiicele sale erau acolo. A plecat plângând să le caute. Nu știm încă nimic. L-am sunat, încă nu răspunde. Sper că sunt bine.

La reuniune (care s-a amânat) au ajuns cam 25 persoane. Care nu prea aveau chef să plece din sală, după ce am anunțat că se reportează (poți să îi condamni?). Am văzut una dintre participante foarte emoționată, vorbea cu cineva la telefon (în germană) și îi dăduseră lacrimile. Sigur cineva drag se îngrijora pentru ea. Clădirile în care lucrăm sunt închise (la propriu). Până una-alta, nimeni nu iese”

Ulterior, în cursul zilei, Roxana ne-a transmis că familia colegului ei e în siguranță.

Iulişca invadatoarea

Fără să exagerăm, putem spune că acolo unde crește iulișca, totul în jur dispare.

Dughin, la București: "Noi, rușii, am comis multe nedreptăți în raport cu România"

Discursul ideologului Aleksandr Dughin, cu prilejul lansării volumului său "Destin eurasianist" la București, a fost mult mai temperat decât ideile din carte.

"Am fugit într-un suflet la copilul meu"

Ramona Strugariu este reprezentantă a Comunității Virtuale a Românilor din Belgia (Rombel). Imediat după incendiul din #Colectiv, ea a devenit o punte de legătură între Bruxelles și București: a facilitat transportul și îngrijirea mai multor răniți la spitalele din Belgia și a susținut măsuri efective în sprijinul victimelor în mai multe întâlniri cu reprezentanți ai statului.

„Suntem în siguranță acum, cât de cât: și eu, și copilul meu, și soțul. În centru este panică, la școli părinții se agită, în magazine și peste tot lumea este foarte îngrijorată. La mine în cartier mai circulă lume pe străzi, însă foarte puțină. În schimb, nu funcționează transportul în comun și sunt foarte multe mașini pe străzi.

Daniel, soțul meu, care lucrează la Comisia Europeană, în birourile de la Rogier, este blocat în clădire. Toate instituțiile europene sunt închise: nu se intră, nu se iese”.

După atentatul de dimineață, intrarea în Aeroportul Zaventem a fost blocată.

Dimineață, Ramona a ieșit de la metrou înainte de explozie.

„Întâmplarea face că eram în oraș, să-mi fac niște analize pentru dosarul medical. Acolo am aflat de Zaventem și am fugit într-un suflet la copilul meu, care era la școală.

Parte din drum am mers pe jos și într-un final m-a luat un taximetrist, un arab care plângea și el. Se ducea, de asemenea, să-și ia fetița de la școală și nu reușea să dea de băiatul lui la telefon. Toate rețelele erau căzute.

Am fost printre ultimii părinți care au reușit să-și ia copiii de la școală. Acum nu cred că le mai dă voie să iasă nici cu părinții”.

Ramona Strugariu crede că atacurile reprezintă o replică a teroriștilor, pentru arestarea de vineri, 18 martie, a lui Salah Abdeslam, bărbatul care ar fi organizat atentatele din noiembrie de la Paris.

„După ce l-au prins pe Abdeslam, puteam să jur că se va întâmpla asta, dar pe aici nu s-a îngrijorat nimeni. Trebuia ridicat nivelul de alertă. De ce nu închizi metroul după exploziile de la aeroport? A trecut o oră și ceva, cred, între explozii.”

Cât despre comunitatea de români de la Bruxelles, Ramona spune că încă îi caută pe toți cei dragi ei, ca să afle dacă sunt în siguranță.

„Nu știu de mulți dintre prietenii mei. Mi-a spus însă o prietenă că a scăpat de la stația de metrou Maelbeek, ca prin urechile acului. Se afla acolo când s-a produs explozia, însă a fost evacuată împreună cu cei care se aflau în stație și este nevătămată.”

*

Adrian are 32 de ani și marți urma să zboare de la Bruxelles la Cluj. Avionul său trebuia să decoleze la ora 19.55 de pe aeroportul Charleroi.

La ora la care am discutat cu el pe internet, rețelele de telefonie nu funcționau, iar în jurul zonei unde locuiește temporar – aproape de locul exploziei din Maelbeek – se auzeau sirene de dimineață.

„Suntem în casă. Recomandarea e să nu ieșim. Sunt la două stații de metrou de Maelbeek. Plănuiam să merg în direcția aia. O colegă de apartament a gazdei noastre tocmai plecase încolo și nu putea fi contactată pe telefon. Apoi a trimis un sms în care a zis că e ok. Când l-au prins pe Abdeslam, eram în zonă, aproape de Grand Place, câteva străzi mai încolo era totul închis”, ne-a povestit Adrian.

Străzi aproape pustii în miezul zilei, în apropiere de stația de metrou Maelbeek.

„Nimic nu circulă, nici bus, nici tramvai, nici metrou. Neobișnuit pentru un oraș de mărimea asta. Avem prieteni care au fost anunțați să nu meargă azi la lucru. Vreo trei ore am auzit întruna sirene. Aflasem de atentatul de la aeroport, apoi de cel (cele? ) de la metrou. Vrem să aflăm și dacă putem pleca deseară de pe Charleroi. Am stat de joi până duminică la două străzi de aeroportul din Zaventem. De unde suntem acum, foarte aproape de explozia de la Maelbeek, pare destul de calm. Neobișnuit de calm. Se aud sirene, elicoptere, dar străzile sunt cam goale”.

Am păstrat legătura cu Adrian pe parcursul zilei de marți. În final, el și soția sa au ajuns la aeroportul Charleroi, după o operațiune de „extracție” din Bruxelles organizată de un prieten din România.

La cele cinci numere de telefon puse la dispoziție de autoritățile române din capitala belgiană se răspundea în flamandă…

"Oriunde și oricând"

Jan este economist și are 32 de ani. Soția lui lucrează în zona foarte populată vizată de atacatori. Din fericire, în această săptămână ea e în România: „Aș fi fost îngrijorat de moarte s-o știu acolo”.

„Colegii de la birou sunt calmi, își sună prietenii și colegii să vadă dacă sunt ok. Foarte multă lume citește site-uri de știri și urmărește update-urile – multă lume locuiește în apropierea aeroportului Zaventem. În afară de asta, continuăm să muncim, oamenii fac mai departe ceea ce își programaseră. Nu e cazul să ne panicăm. Colegii din străinătate ne trimit mesajele lor de susținere. Într-un fel, e la fel ca ieri.

După atentatele de la Paris, n-am simțit că lucrurile sunt ținute sub control mai mult decât înainte. Ajung în Aeroportul Zaventem destul de des și pur și simplu au personal militar patrulând pe holuri, nimic ce să fi putut opri atentatul de azi.

Sunt fericit că nu zbor de pe Zaventem săptămâna asta, dar nu am o ‘frică’ de a călători sau de aeroporturi. Din păcate, se poate întâmpla oriunde și oricând”.

"Parlamentul este închis"

În Parlamentul European, activitatea a fost blocată în cursul zilei de marți. Prima grijă a tuturor a fost să își contacteze colegii, să se convingă că sunt în siguranță.

Europarlamentarii, asistenții lor și ceilalți angajați au stat în birouri, așteptând vești de la autorități. Unii spun că au lucrat în tot acest timp, ca să nu se mai gândească la ce s-a petrecut. Alții au vorbit cu rudele și prietenii, în special pe Facebook, mai ales că unele rețele de telefonie căzuseră.

Printr-un email intern, președintele Parlamentului European, Martin Schulz, i-a anunțat pe angajați că miercuri vor lucra de acasă.

Am luat legătura cu trei europarlamentari români, care ne-au declarat că atât ei, cât și ceilalți colegi ai lor din PE sunt în siguranță.

Eurodeputatul PSD Emilian Pavel a povestit că, de miercuri, românii din staff-ul lui vor pleca acasă. Toate conversațiile s-au purtat pe Facebook.

„Bună ziua. Suntem în siguranță toți. Parlamentul este închis pentru moment și activitățile, suspendate. Încercăm să lucrăm din birouri pentru a ne distrage atenția de la cele întâmplate. Mâine este ultima zi de lucru pentru această săptămână. Mâine și joi, toți au bilete spre casă. Nu știm încă dacă aeroportul va fi redeschis sau dacă vom fi redirecționați către alte aeroporturi”, a spus Pavel.

Un alt europarlamentar PSD, Victor Negrescu, ne-a scris și el:

„Toată lumea este bine, mulțumim. La Parlament activitatea s-a oprit. Evenimentele au fost anulate. Multă lume este șocată, dar sunt convins că o să se revină la normal în scurt timp”.

„Eu și staff-ul meu suntem încă de dimineața în Parlament. Suntem în siguranță. Respectăm regulile pe care le-au comunicat cei de la serviciul de securitate. Este o situație limită la Bruxelles. Orașul se află într-o stare de alertă și este blocat pentru moment”

Claudia Țapardel, eurodeputat PSD

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€