Cum ar trebui gestionată problema câinilor fără adăpost și de ce sistemul actual a eșuat: primarilor li se pare mai eficient și mai rapid să vină cineva, să prindă câinii și să-i omoare

Alina Zibrițchi

De peste un deceniu, România gestionează problema câinilor fără stăpân printr-o soluție extremă, eutanasierea la 14 zile de la capturare, cu toate că datele arată că este o soluție ineficientă. 

Într-un interviu pentru PressOne, Emma Stratulat explică de ce actualul sistem este „o dovadă a eșecului” și cum ar putea România ajunge, în 10-15 ani, la zero câini fără adăpost.

___

PressOne: România a trecut prin mai multe schimbări legislative privind câinii fără stăpân, inclusiv legea care permite eutanasia după 14 zile. Privind înapoi, unde considerați că s-a produs ruptura majoră? În ce moment România a ales o direcție greșită?

Emma Stratulat: Atunci când s-a ales eutanasia după 14 zile, dar nu alte măsuri care să prevină toată problema din spate. Noi (n. red. ONG-uri pentru protecția animalelor) am demonstrat că de-a lungul anilor s-au cheltuit sume uriașe și încă ne aflăm la etapa în care nu există nicio schimbare. 

Oamenii încă au un disconfort imens în legătură cu faptul că aveam animale fără stăpân pe străzi. Animalele suferă pentru că sunt abandonate, sunt schingiuite atât în adăposturi publice, cât și în cele private. Așa am ajuns să vedem că sunt omorâte în cele mai barbare moduri doar pentru profitul personal al unor persoane care au profitat pe urma acestui cumul de nereguli apărute.

PressOne: După cazul Ionuț Anghel din 2013, când un copil de patru ani a fost ucis de câini fără stăpân, discursul public s-a schimbat radical, iar soluția a devenit capturarea și eutanasierea animalelor. Credeți că acea reacție a fost una emoțională, politică sau fundamentată pe date reale?

Nu a fost o decizie fundamentată pe date reale. Ulterior s-a demonstrat faptul că erau câini de pe proprietate privată. Aducem iar în discuție responsabilizarea omului. Știm cu toții că atunci am vorbit și de o bunică care a lăsat copilul nesupravegheat. De asemenea, iresponsabilitatea proprietarului șantierului unde a intrat copilul care, ulterior, a fost atacat. 

A fost o reacție emoțională care a fost folosită politic și noi (n. red.: ONG-uri pentru protecția animalelor) considerăm că nu a fost corect. Pentru că nu putem să vorbim de un sistem responsabil, eficient și care să funcționeze real. Vedem că suferă în continuare și oamenii, dar și animalele. Situația, în loc să se fi îmbunătățit, s-a înrăutățit. 

PressOne: De peste un deceniu se cheltuiesc zeci de milioane de lei anual pe servicii de capturare și eutanasiere a câinilor fără stăpân. De ce nu vedem o scădere a fenomenului?

Pentru că nu este o abordare eficientă. De ani de zile spunem că sterilizarea și microciparea animalelor cu proprietar va rezolva problema. Vă spun sincer: 90 % dintre animalele de pe străzi sunt, de fapt, cu proprietar. Despre un procent foarte mic vorbim că ar fi fără proprietar, adică s-au născut în stradă.

Dacă sterilizăm câinii cu proprietar și câinii fără proprietar, eu zic că în 10 ani vom avea un efectiv de 10 ori mai mic decât avem acum.

PressOne: Mulți spun că problema nu este în orașe, ci în mediul rural, unde sterilizarea este aproape inexistentă. Este România blocată într-un cerc vicios generat de lipsa intervenției în sate?

Așa este. Eu când vorbesc de experiența din teren, mă refer la mediul rural. Pentru că acolo activăm noi cel mai puternic. Să vă dau un exemplu. Asociația mea desfășoară o campanie de sterilizare gratuită a câinilor din comuna Bârnova, județul Iași. Avem 100 de locuri alocate. 

AUDIO. „Ia dă-ți tu voie să vedem ce-i cu păsărica ta.” Înregistrare șocantă din cabinetul lui Ion Duvac, membru în comisia în care sunt analizate cazurile de abuz din Colegiul Psihologilor

Ion Duvac, doctor în psihologie și membru în Comisia de Deontologie și Disciplină a Colegiului Psihologilor din România, își hărțuiește sexual pacientele prin propuneri sexuale explicite și cere poze cu părțile intime ale femeilor, încă de la prima ședință, potrivit unei înregistrări ajunse în posesia redacției.

Reacția Colegiului Psihologilor la ancheta PressOne. Ion Duvac invocă o „campanie de denigrare” pe fondul unei candidaturi la conducerea instituției, deși nu mai are dreptul

Colegiul Psihologilor reacționează la ancheta PressOne despre Ion Duvac și susține că nu există sesizări la nivelul instituției care să-l vizeze pe doctorul psiholog, însă, ca urmare a anchetei, are în vedere mai multe posibile sancțiuni, prin care și retragerea definitivă a atestatului de liberă practică.

FOTO: ID 109722119 © Gábor Kenyeres | Dreamstime.com

Până în momentul de față avem cel mult 50 de câini sterilizați și marea majoritatea sunt câini de rasă cu proprietari care își permiteau să plătească sterilizarea. În același timp, cei care nu își permit, dar ar putea beneficia, nu vor. Am mers și le-am propus: „Hai să vă ajutăm”, iar ei au spus că nu vor „să le facă să sufere”.

Asta este atitudinea omului și din acest motiv ne trezim ulterior cu saci abandonați și cățele cu pui. Acum chiar este un moment groaznic, pentru că e perioada în care animalele intră în călduri și iar o să avem articole cu „haite de câini”. Dar acele haite sunt formate, de fapt, din câini cu proprietar care fug de acasă, pentru că nu sunt sterilizați. Ei săracii rup lanțuri, rup garduri, pentru că este instinctual. 

PressOne: De ce autoritățile locale preferă să plătească pentru capturare repetată în loc să investească masiv în sterilizare gratuită?

Discursul multor primari este așa: eu vreau să aloc niște bani ca să nu mă mai doară capul. Vine cineva, îmi capturează 20 de câini și în șase luni de zile nu mai am nicio plângere. Asta este abordarea fiecărui primar cu care am discutat. Ei doresc să nu mai aibă dureri de cap. Li se pare mult mai eficient și mai rapid să vină cineva, să prindă câinii și să-i omoare.

PressOne: Din experiența dumneavoastră, problema este lipsa de bani sau lipsa voinței?

Sută la sută e lipsa voinței. Multe primării, dacă o să urmăriți, dau sute de mii de euro pe sărbători sau pe tot felul de mizerii când ar putea să investească pentru a rezolva problema asta într-un mod eficient și uman. 

De exemplu, eu am venit cu anumite propuneri legate și de formarea unor padocuri. Dar nu vorbim de un adăpost imens de 100 de câini, da? O primărie ar putea, la nivel local, să facă un mini-adăpost care s-ar ridica la maximum 50.000 de euro ca și cheltuială. 

Ar putea să-l facă drept refugiu temporar pentru câini și ar putea implica societatea civilă, pentru că în fiecare comună sunt oameni care doresc să ajute, să se implice. Ar putea colabora cu un cabinet veterinar din cel mai apropiat oraș. Sunt soluții reale care se pot implementa și cu niște costuri foarte mici.

Noi numim asta plan de gestionare uman și eficient și ar trebui să fie structurat în felul următor:

Așa se va rezolva problema. Avem și studii făcute chiar în România, acolo unde s-a sterilizat masiv, iar numărul animalelor fără stăpân a scăzut în proporție de 90 %. Doar că a intervenit acea lege „Ionuț” care a adus eutanasierea la 14 zile și a anihilat toată munca ONG-urilor și s-a ajuns iar la numărul imens de animale pe străzi.

Avem exemplul Țărilor de Jos care doar prin sterilizare și microcipare au reușit să ajungă la zero câini pe străzi.

PressOne: Credeți că ar trebui să existe sancțiuni mai dure pentru cei care își abandonează câinii? 

Noi deja avem o lege care ar trebui să-i pedepsească, dar pentru că ei nu-și microcipează animalele, nu avem de unde ști ale cui sunt atunci când le preluăm de pe stradă și neavând această trasabilitate, nu se știe cine să fie tras la răspundere. Avem nevoie de microcipare și amplasarea camerelor de supraveghere în locurile unde se abandonează. 

PressOne: România are una dintre cele mai scăzute rate de sterilizare voluntară a câinilor de rasă comună. Este această situație mai degrabă o problemă culturală decât una administrativă?

Vorbim și de problema resurselor, dar și culturală. În general vom tot auzi că oamenii nu-și permit această sterilizare. Și sunt și oameni care refuză sterilizarea. Noi am oferit de multe ori gratuit, dar aceștia au refuzat pe diverse motive, de cele mai multe ori neîntemeiate. Cum ar fi că suferă animalul. 

PressOne: Considerați că numărul controalelor asupra adăposturilor publice și private este suficient? Sau sistemul încă funcționează într-o zonă gri?

Nu funcționează într-o zonă gri, funcționează într-o zonă neagră. Avem cazul Bălteni, Vaslui, cazul Vrancea, Suraia. Am demonstrat că aceștia funcționau sub atenția Direcțiilor Sanitar-Veterinare. Se cunoștea situația. Se știa ce se întâmplă și din păcate nu se luau măsuri sub nicio formă. Erau sub protecția acestor autorități.

FOTO: Tac Social

PressOne: Considerați eutanasia la termen-limită o soluție de ultimă instanță sau dovada eșecului sistemului?

Este o dovadă clară a eșecului sistemului românesc, pentru că prin acesta s-au creat acei monștri care au găsit o portiță de dezvoltat afaceri. Vă dau și un exemplu concret. În februarie am primit un apel telefonic al unui om care își căuta câinii pierduți pe 24 decembrie. Și îmi spunea că da, nu erau microcipați și sterilizați, dar el îi căuta pentru că îi iubea. Dar vă dați seama, dacă câinii ar fi fost capturați de un hingher public sau privat în ziua în care omul îi căuta, câinii nu ar mai fi existat. 

PressOne: Ar trebui România să adopte un program național obligatoriu de sterilizare finanțat centralizat?

Absolut. Toată discuția noastră de până acum la rezultatul ăsta ar trebui să ajungă. Pentru că noi tot timpul trebuie să ne gândim și să nu uităm de ce suntem aici. Pentru că sunt non-stop animale pe stradă și acele animale nu provin din cer, nu provin din nu știu unde, provin din curțile oamenilor. Omul abandonează constant și acela este izvorul nesecat de animale fără stăpân.

PressOne: În cât timp este realist să vorbim despre „zero câini fără adăpost” în România?

Eu, optimist, aș zice că în 10-15 ani am putea vorbi de o astfel de situație în România. Dacă se merge la unison, aici vorbim de o unire a forțelor dintre societatea civilă și autorități, eu spun că în 10-15 ani putem vorbi de zero câini pe străzi.

PressOne: Cum ar trebui finanțate adăposturile pentru a încuraja adopțiile, nu rotația rapidă a câinilor?

În momentul de față, ele sunt finanțate pentru capturare, sterilizare, microcipare, vaccinare antirabică, deparazitare și pentru a fi ținute timp de 14 zile. Ar trebui să existe finanțare astfel încât animalele să poată fi ținute o perioadă mai lungă, dar și să existe o strategie, iar acest lucru lipsește. 

De exemplu, la nivel de Iași nu se face o promovare corespunzătoare. Există o asociație care face acest lucru, care merge, fotografiază și filmează animalele, dar nu are forța necesară. Ar trebui ca cei care administrează adăpostul să aibă și o echipă sau o persoană dedicată care să se ocupe constant de promovare.

Avem însă exemple la nivel de țară: Consiliul Județean Ilfov și ASPA București. Sunt două entități care au demonstrat că se poate gestiona uman și eficient, prin sterilizare, promovarea adopțiilor și organizarea de evenimente. Există evenimente foarte bine realizate, care promovează frumos adopțiile și au o rată mare de succes.

PressOne: Ce rol ar trebui să joace societatea civilă și ce rol ar trebui să joace statul – unde se termină responsabilitatea unuia și începe a celuilalt?

În primul rând, omul trebuie să fie responsabil: să-și sterilizeze animalul, să-l țină în propria curte și să îl îngrijească corespunzător. Din păcate, vedem foarte des situații de abuz și de schingiuire a animalelor.

În același timp, statul ar trebui să intervină în momentele în care aceste lucruri nu sunt respectate și să nu protejeze astfel de persoane. 

Trebuie să demonstrăm că există posibilitatea ca noi, ca societate, să funcționăm corect și uman. Vă vorbesc inclusiv din perspectiva unui om care a stat trei zile în fața unui loc unde animalele au murit în cele mai cumplite moduri. Nu a fost doar o ucidere în masă. Animalele erau și înfometate. 

Vorbim despre o adevărată mafie care a făcut bani din chinul animalelor, lucru care nu ar trebui să existe într-o societate modernă, într-o țară care aspiră la standarde europene.

PressOne: Dacă ar fi să definiți în trei principii cum ar trebui gestionată problema într-o democrație europeană, care ar fi acestea?

Prevenție, cum am zis, acea strategie umană și eficientă și autoritățile implicate. 

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€