Cu mânecile suflecate

Înfrângerea lui Firea a avut loc în contextul în care bazinul electoral pro-Nicușor Dan a fost drenat, lent dar sigur, de-a lungul ultimilor patru ani.

S-a fugit de București la Toronto, la Iași, la Sibiu, la Berlin, la Cluj, în Ilfov, în Franța sau Italia. S-a plecat unde s-a văzut cu ochii. Și totuși Nicușor Dan a câștigat.

Parafrazându-l pe Churchill, care și el probabil că parafraza pe altcineva, victoria lui Nicușor Dan nu este sfârșitul bolilor Bucureștiului. Nu este nici începutul sfârșitului acestor boli.

Victoria lui înseamnă că medicului i s-a permis să intre în casa în care locuiește pacientul. Medicamentele nu au fost administrate. Dar cineva și-a dat seama în mod decisiv că există o problemă.

Acel cineva e chiar pacientul. Acel cineva, dacă l-ai votat ieri pe Nicușor Dan, ești tu.

Cei mai mulți îl privesc pe Nicușor Dan cu simpatie. Unii cu adulație. E probabil coadă de țuțări. Invidioși și răutăcioși există de asemenea. Dorință să-l ajute au foarte puțini. Iar de ajutor are nevoie în cea mai mare măsură.

Are în față o birocrație prolixă, care a uitat de mult, dacă a știut vreodată, că trebuie să servească cetățenii și în venele căreia curge corupția. Trebuie să demareze proiecte dureroase de reconstruire a infrastructurii.

Bugetul a fost făcut bucăți – cel mai bogat oraș al României trăiește un faliment semi-secret, amânat cu împrumut după împrumut. Trebuie să colaboreze cu primari de sectoare care și ei duc lupte similare cu birocrațiile lor și cu probleme lor. 

Energia pe care o poate declanșa Nicușor Dan este însă una colosală. În ceea ce privește resursa umană, capitala stă încă foarte bine. În Muntenia și Dobrogea n-are competiție.

În Moldova, Iașul nu s-a ridicat unde trebuie, universitatea jucând în continuare cartea indolenței cu parfum de stat. Deci Bucureștiul joacă pe o arenă pe care se află 2/3 din tinerii țării. Cu inspirație, poate reînnoda fluxul migrației dinspre Transilvania, devenit aproape inexistent în ultimii 6-8 ani.

Nicușor Dan poate crea lucruri minunate, dar trebuie răbdare. Estimez că este nevoie de 8 (opt) ani pentru a rezolva problemele fundamentale într-un mod consecvent și serios. Atât de adânc e hățișul. Atât de grave sunt problemele. Atât de încâlcită este legislația. Atât de dură este birocrația. Atât de sparte sunt țevile. Și atât de multe sunt țevile sparte.

Atât de multe probleme au rămas nerezolvate. 8 (opt) ani de comunicare intensă, pentru că primarul are nevoie să aibă de partea sa opinia publică. 8 (opt) ani de procese, de târguieli și tânguieli, de legi ce trebuie schimbate de Parlament – și nu exclud ideea ca primarul Capitalei să apere acolo, de la tribună, nevoia de viitor a Bucureștiului.

La mijlocul acestei perioade este un scrutin ce trebuie câștigat. În doar patru ani de primar al Capitalei nu apuci să faci mare lucru, cu excepția unui diabet. Și să enervezi oamenii, care văd și aud lucrările, dar nu zăresc rezultatele. Bolojan la Oradea, după primii doi ani, era terminat din punct de vedere electoral. Dar a câștigat mandatul.

Va mai fi nevoie de încă 8 (opt) ani, pentru un total de 16 (șaisprezece) ani, ca Bucureștiul să devină un reper la ceva pe harta Europei. Până surprinzător de recent, orașul era totul în România și nimic în afara ei.

Nu a dat în toată existența sa tonul în artă, știință sau business. O poate face acum.

Nu e un incubator al IT-ului, un centru financiar regional, o metropolă îmbietoare din punct de vedere turistic. Poate păși pe unul din aceste drumuri sau pe mai multe dintre ele.

Nu a avut infrastructura pentru a găzdui concerte de răsunet global, serii de evenimente sportive. Poate porni pe acest drum însă, din această clipă. Vorbesc de primii pași.

Nu creezi emulație, nu produci emoție, nu devii un loc must-visit pentru suedezi, catalani, milanezi sau olandezi dacă n-ai apă caldă 24 de ore din 24, dacă ritmul zilnic al vieții îți este secerat de pene de curent, dacă ai al 5-lea cel mai prost trafic din lume.

După cei 8 de ani de construcție și reparații, adică după 8 ani de ajungere la normalitate, poate începe ascensiunea autentică.

Nu încetează, de mâine, claxoanele. Nici bădărăniile. Nici disperarea cronică de a fi primul, de a încălca regulile de frică să nu fii depășit de alții care nu le respectă.

Nu pleacă nicăieri din București lipsa de interes pentru spațiul public, sutele de mii de mașini de care de fapt nu e nevoie, bătaia de joc care este denumită “transport public”, controlul de fier al statului român asupra metroului, o altă mafie. Bucureștenii nu se schimbă în mod miraculos. Dar începe o schimbare de atitudine.

Un ghiocel înflorește în inima orașului, între o partidă de table și energizantul băut în club la trei noaptea. Bucureștiul se ridică pe călcâie astăzi și-și recapătă încrederea în sine. Mulți terapeuți vor începe să dea faliment. De asemenea mulți dealeri. Nu imediat.

Scriu de câțiva ani că a fi primarul Bucureștiului este cel mai dificil loc de muncă din România.

Este însă și un proiect atractiv. Nu cred în zodii, dar totuși Bucureștiul este în zodia Berbecului: iubește să viseze și să înceapă lucruri, dar rareori reușește să țină ritmul necesar atingerii obiectivului. Zodia asta, ca să continui metafora, implică însă și exuberanță, energie, optimism.

Firea a avut exuberanță, energie și optimism – dar inadecvate orașului. Ea a domnit perfect pentru un oraș mic de provincie. A mărit aparatul bugetar, securizând voturi cu locuri de muncă. Câteva concerțele. Niște afaceri. Poleială în mass-media. Pentru București era cam puțin.

Orașul tânjește să joace în liga mare a modei, artei, IT-ului – și deci liga mare a veniturilor. De asemenea, tânjește să aibă un trai confortabil și liniștit. Vrea să fie și impresionat, vrăjit, să se minuneze dar vrea și să-și poată plimba copiii prin parcuri verzi, să aibă unde să parcheze, să poată dormi sau lucra fără șantiere bubuindu-i bloculețe în curtea bloculețului.

Pentru neîmplinirea acestor dorințe, a pedepsit Firea într-un fel fără seamăn: ea este primul primar al Bucureștiului care candidează pentru a fi reales și pierde. Cine candida a doua oară câștiga. Bucureștenii iertau multe în numele stilului de viață prosper, campaniilor seductive, hazoșeniei.

Dar s-a depășit o limită în mandatul lui Firea. Gheața s-a spart. Iar Firea s-a pomenit plonjând într-un ocean de apă rece.