Crunta ipocrizie a Ministerului Transporturilor și CNAIR în chestiunea Schengen

Adrian Mihălțianu

Publisher

Mare boicot mare din partea Ministerului Transporturilor și a CNAIR la adresa austriecilor. Motivul e simplu de înțeles: veto-ul politicienilor de la guvernare din Austria cu privire la includerea României în Schengen costă țara noastră - mai ales transportatorii - circa 10 miliarde de euro pe an (ni se spune).

Cele 2-3 ore de stat la vamă sunt costisitoare, într-adevăr, iar în unele perioade din an se ajunge la cozi care durează și două zile pentru camioane, fapt care dă peste cap orice plan de afaceri și subminează poziția exportatorilor români. Iar poziția Austriei, așa cum am mai menționat, nu are nicio legătură cu eventualele fluxuri migratorii invocate. În plus, nu poți trata cetățenii români și bulgari ca pe unii de mâna a doua, cel puțin nu la nesfârșit. Din acest motiv, ne-am putea aștepta ca toți transportatorii să aplaude poziția ministrului Grindeanu și a organizațiilor care se ocupă de transportul de mărfuri, principalul afectat de rămânerea pe dinafara spațiului Schengen.

Un drum din Constanța până la vama Nădlac se face în cel puțin 17.5 ore cu un camion (și încă sunt optimist), fără a lua în calcul eventualele blocaje de pe zonele fără autostradă, pe Valea Oltului. Și fără a lua în calcul opririle obligatorii. Iar asta pe culoarul pe care este prezentă autostrada, pe 692 din cei 907 kilometri care leagă aceste două puncte de pe harta României. „Datorită” grijii CNAIR și a Ministerului Transporturilor, cea mai apropiată dată de completare a acestei autostrăzi este 2028. Dacă totul merge bine!

Un drum din Iași până în același punct durează și mai mult de 20 ore, în condițiile în care în Moldova nu există nicio autostradă pe această direcție, iar TIR-urile trebuie să traverseze munții și zeci de sate în drumul lor spre Vest. Din nou, fără opririle obligatorii. Drumul e mai scurt - doar 750 de kilometri, dar din aceștia autostrada reprezintă doar circa 400 de kilometri. Tot „datorită” grijii CNAIR și a Ministerului Transporturilor, cea mai apropiată dată de completare a autostrăzii Iași - Târgu Mureș este 2031!

Un drum din Giurgiu spre Baia Mare, niște amărâți de 670 de kilometri, durează minimum 14 ore pentru un camion. Pe tot acest traseu avem doar 300 de kilometri de autostradă și abia în 2028 un transportator ar putea parcurge această rută integral pe autostradă pe Valea Oltului, că de ruta prin Brașov nu are rost să mai vorbim, orice fel de termen fiind complet nerealist.

Să mai analizez și cât face un tren de marfă din Constanța până la Curtici? Circa 2 zile - plus sau minus câteva ore, în funcție de noroc, vreme și de ce-o da Dumnezeul CFR-ului. 48 de ore, în condițiile în care un tren de marfă pornit din vestul Europei de Vest face 36 de ore până la granița noastră cu Ungaria, conform unui expert în transportul de marfă.

Două zile ca să transporți marfă, iar asta, din nou, pe culoarul care a beneficiat, totuși, de niște investiții pe distanța Constanța - Câmpina și, cu greu, pe câteva zone din Transilvania. Are rost să calculez și pentru Iași - Curtici, în condițiile în care un tren de persoane face minimum 19 ore pe drum? Nu are rost, pentru că Moldova n-a fost vreo prioritate nici pentru domnul Grindeanu, nici pentru onor miniștrii de Transporturi dinaintea sa.

Cea mai mare teamă a candidaților la Cotroceni. 3 lucruri pe care ar trebui să le înțeleagă viitorul președinte al României despre droguri

Candidații la președinție se feresc să abordeze cu adevărat problema drogurilor și se ascund în spatele unor răspunsuri vagi, deși susțin că înțeleg problema cu care se confruntă România.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Iar aici nu vorbim doar de marfa pentru export, vorbim și de marfa destinată marilor orașe ale României. Atunci când ne mirăm că produsele noastre românești sunt mai scumpe decât cele străine, să ne uităm și la câte ore pierdute pe drum (și carburant) includ.

Dar nu vorbim doar de marfă, ci și de pasageri - când faci 14 ore de la Constanța la Curtici, 17.40 ore de la Giurgiu la Satu Mare, cel puțin 6.10 ore de la Iași la București, minimum 8.40 ore de la Cluj-Napoca la București și 10 ore de la Timișoara la București, de ce să te mai miri că românii preferă să ia avionul pe distanțe scurte în locul trenului?

Până să intrăm în Schengen, uite că ne mănâncă ficații, de treizeci de ani, românii noștri cocoțați prin incompetență și rea-voință în cele mai înalte posturi ale guvernării. Până să ne lamentăm (pe bună dreptate) pentru cele câteva ore pierdute în vamă din cauza austriecilor, să nu uităm că pierdem alte 2-3 ore pe drum din cauza lipsei infrastructurii rutiere și cel puțin 4-5 ore din cauza lipsei infrastructurii de cale ferată.

Dacă cele câteva ore pierdute în vamă duc la 10 miliarde de euro pierderi pe an (nu ne-a spus domnul ministru al Economiei cum a calculat această impresionantă sumă), câte miliarde de euro pierde România pe an din cauza lipsei infrastructurii - fie că vorbim de timpul pierdut, fie că vorbim de investiții care se duc în altă parte? Câte va mai pierde în următorii zece ani, termenul realist de finalizare al majorității proiectelor esențiale de infrastructură?

20 de miliarde pe an? 30? 200-300 de miliarde într-un deceniu, fără a lua în calcul efectul de multiplicare? Un miliard de euro s-a pierdut recent strict din cauza incompetenței șefilor CNAIR și ai Ministerului Transporturilor. S-a enervat careva cu această ocazie? A fost dat careva afară? A fost cineva tras la răspundere sau e mai ușor să mutăm banii la CEC să nu facă străinii ăia răi profit?

Dar în vieți omenești, putem calcula aceste costuri? Au murit circa 18.000 de români în ultimii 10 ani în accidente rutiere și alte zeci de mii au fost mutilați pe viață - fizic și psihic. Nu austriecii i-au ucis, ci într-o bună măsură lipsa unei infrastructuri care să ocolească centrul localităților sau care să fie adecvată unui transport rutier intens. Precum și lipsa alternativelor de transport public și de marfă pe calea ferată sau pe Dunăre, care să reducă numărul de camioane și autoturisme de pe șosele.

Tot austriecii sunt de vină pentru starea dezolantă a conexiunilor rutiere și feroviare din România? Sau chiar cei care acum arată fericiți cu degetul spre incompetenții naționaliști austrieci, încercând din răsputeri să distragă atenția de la propria incompetență și rea voință?

Am citit în presă și că străinii vor răul portului Constanța, că dacă intrăm în Schengen dă faliment Rotterdamul. Sigur că da, de-aia românii și bulgarii n-au fost în stare să dragheze Dunărea timp de 30 de ani, iar traficul de marfă pe această autostradă „gratis” este mult sub nivelul la care ar fi putut fi!

În plus, dacă România voia să atragă traficul de marfă dinspre porturile grecești, putea deja să gândească proceduri simplificate de trecere a frontierei dinspre și spre Bulgaria, nu trebuia să aștepte zece ani și mai multe refuzuri ca să-și pună problema.

S-au milogit americanii de la Ford ani și ani de zile ca statul român să se înțeleagă cu cel bulgar și să facă totuși ceva ca Dunărea să redevină navigabilă pentru transport de marfă serios, mai ales că era cea mai mică investiție, cel mai mic efort. Ce a făcut Ministerul Transporturilor în tot acest timp? Practic nimic. Abia acum se face drumul expres Craiova - București, că de calea ferată mai bine nici nu mai vorbesc (mașinile se exportă mai ușor pe șine, nu pe asfalt). Și va mai dura până va fi gata integral - abia prin 2024.

S-au milogit francezii de la Renault ani și ani de zile ca statul român să-și respecte promisiunile de a investi în autostrăzile care ar fi permis fabricii să prospere și să crească. Ce a făcut statul român? Fabrica mai are de așteptat minimum 6 ani ca să fie conectată la autostradă cu Sibiul, iar planurile ei de viitor sunt legate acum strict de o tehnologie care e pe făraș - cea a motoarelor termice - după ani de avertismente din partea investitorilor francezi că nu vor mai dezvolta fabrica de aici în lipsa infrastructurii.

Vom tot vedea cum exact artizanii eșecului Schengen vor ieși zilnic să ne îndemne să-i detestăm pe austrieci, poate așa vom uita că cea mai mare parte a vinei o poartă chiar ei. Vedem deja cum atacă firme care au creat aici zeci de mii de locuri de muncă, omițând să ne spună câte alte zeci de mii nu au mai fost create din cauza lipsei infrastructurii de bază (iar eu m-am rezumat doar la cea rutieră, feroviară și fluvială, că dacă ar fi să extind la ce înseamnă cu adevărat infrastructura m-aș lungi nepermis de mult). Lipsă de care se fac vinovați fix ei.

Sigur, România are mijloace de a răspunde cu aceeași monedă politicienilor austrieci în instituțiile internaționale unde și interesele Austriei vor avea nevoie de votul românesc, ca parte a unei strategii care să-i aducă la o poziție rațională și europeană. Sigur, dacă aflăm că anumite companii austriece au pus presiune pe statul român ca să obțină anumite avantaje, ele merită boicotate și chiar penalizate pentru un astfel de comportament.

Sigur, România merită să intre în Schengen pentru simplul fapt că există suficiente mecanisme prin care securitatea granițelor sale se poate verifica și întări, chiar și cu aportul vameșilor austrieci, la nevoie. Și niciodată nu trebuie să acceptăm să fim cetățeni de mâna a doua în Uniunea Europeană.

Dar atunci să nu acceptăm să fim cetățeni de mâna a doua nici în România specialilor care ne asmut acum contra străinilor care au investit aici. Pe domnul Grindeanu și pe iluștrii domni din CNAIR cine-i trage la răspundere? Pe ei cine-i pune să plătească? Pe ei cine-i boicotează?

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€