Criza Cîțu și cum se mișcă miliardele de euro de la un partid la altul

Nu a explicat nimănui de ce (și e păcat; poate are niște argumente extrem de persuasive); și nici nu contează. Subiectul nu poate fi dezbătut. El pur și simplu este.

Cum la finele lunii în Partidul Național Liberal au loc alegeri pentru președinție, iar la președinție există 2 candidați, cel-care-nu-e-Ludovic-Orban trebuie să câștige.

E vorba de Florin Cîțu. Dar Florin Cîțu e și prim-ministru. Nu poți să vii pe 25 ale lunii și să te aștepți să te voteze lumea din partid dacă cu o săptămână sau două înainte ai pierdut puterea. Deci Florin Cîțu trebuie să rămână prim-ministru.

Totul se învârte în jurul lui Florin Cîțu

În momentul în care depinzi în totalitate de un om, depinzi în totalitate de defectele lui. Voi fi blând aici, pentru că oricum accesele de ură la adresa lui Florin Cîțu sunt destule și vor fi și mai multe în perioada care urmează. Deci blând fiind, observ că Florin Cîțu are doar două defecte relevante în situația de față: 1) are accese de impulsivitate; 2) nu are experiență politică. Merită observat că, în mare parte, așa suntem cam toți. Și ție, și mie ne sare muștarul rău de tot cam o dată la șase luni. N-am fost niciodată membru de partid și probabil că nici tu. Deci nu suntem, în contextul acestei situații, foarte diferiți de Cîțu.

Dar nici tu, nici eu nu suntem prim-miniștri. Aceste defecte pe tine și pe mine nu ne dor. La Cîțu sunt activate de situație. Adică?

PNL este la putere într-o coaliție cu USRPLUS. Când iei decizii importante, te consulți cu partenerul de coaliție. Altfel, oricând, riști ca partenerul de coaliție să-ți plece și să rămâi singur în ploaie. Cîțu, neavând experiență politică, nu știe asta.

Cîțu a demis un ministru USRPLUS (Voiculescu) la nervi. USRPLUS a trecut în modul de gândire: „Îmi dai o palmă, rușine ție / îmi dai două palme, rușine mie”. Practic, Cîțu avea cartonaș galben. La următoarea infracțiune: cartonaș roșu & out. Câțu, fiind impulsiv, l-a demis și pe al doilea (Stelian Ion, ministrul Justiției) tot la nervi. Al doilea defect s-a activat. USRPLUS a plecat.

Show Me The Money

Parafrazând „The Wire”, dacă te uiți la politicieni ajungi la alți politicieni, ajungi la partide și jocuri de putere în Parlament, dar dacă te uiți la bani, Dumnezeu știe unde ajungi.

Aici e elementul despre care nici PNL, nici Cîțu, nici Palatul Cotroceni, nici televiziunile de știri, nici PSD nu vor să se vorbească. Cîțu, în ciuda susținerii președintelui Iohannis, nu era sigur că va câștiga congresul PNL. A creat sau readus la viață în acest sens (nuanțele sunt complicate) un program de 10 miliarde de euro care se cheamă PNDL3. Ești primar PNL? O să ai bani de la stat să faci investiții ca să-ți câștigi alegerile locale, să dai la firme prietene ca să-ți sponsorizeze campania și, dacă ai curaj, să-i bagi în buzunar pur și simplu. Și deci îl vei vota pe Cîțu la congresul PNL.

Acest fluviu de bani urma să se ducă în tot felul de locuri, inclusiv unele mai greu de intuit la prima vedere – de observat cum Antena 3 e de partea lui Cîțu. Însă n-are sens să dai bani la oameni ca după aceea să ajungă la închisoare pentru corupție. Ministerul Justiției trebuia controlat, mai ales că urmau să se facă niște numiri importante. Klaus Iohannis oricum dorea ca nu un ministru USRPLUS să fie la putere. Impulsivitatea lui Cîțu s-a manifestat nu în demiterea lui Stelian Ion, ci în faptul că l-a demis așa de devreme.

Totul era relativ OK să se întâmple, dar un pic mai târziu. Pentru că și în USRPLUS e congres pentru alegerea liderului. Și niciunul din cei doi competitori (Cioloș sau Barna) n-ar putea accepta „a doua palmă” fără să arate cartonașul roșu lui Cîțu. Ar pierde alegerile („ce, suntem sclavii PNL?!”).

USRPLUS a plecat de la guvernare. Nu se mai poate întoarce pentru că s-ar face de rușine în fața propriilor votanți. Singura opțiune rămasă pentru PNL e susținerea PSD. Dar asta înseamnă că banii din PNDL3 trebuie împărțiți cu PSD, care-i va șantaja constant cu moțiunea de cenzură („dați bani sau vă picăm guvernul”). Impulsivitatea lui Cîțu costă fiecare PNL-ist mulți, mulți bani care în loc să se ducă la sine se duc la PSD.

PNL nu mai are opțiuni și a devenit incel

Dacă PNL era un partid sănătos la cap scăpa de Cîțu, cerea ceva simbolic USRPLUS („OK, noi renunțăm la primul ministru ca să dezamorsăm criza, renunțați și voi la ceva ca să nu ne facem de rușine”) și gata. Rămânea cu toți banii, nu mai dădea nimic PSD. Și înainte de scandal Cîțu avea o credibilitate jalnică la nivelul opiniei publice, deci oricum trebuia schimbat.

Dar PNL se duce în zid cu Cîțu cu tot. Să înțelegem de ce. PNDL3 tocmai a intrat în vigoare, dar PNL nu poate zice „gata, hai să scăpăm de Cîțu, nu mai este util”. Președintele țării numește primul ministru deci omul care distribuie banii în PNL. Orice se întâmplă, PNL e la mâna președintelui Iohannis.

De aici rezultă două efecte interesante. PNL e acum singur, responsabil pentru fiecare maternitate care arde, fiecare set de restricții cauzate de pandemie, fiecare șpagă sau act de insolență al unui angajat al statului, fiecare creștere la întreținere sau înrăutățire a cursului leu-euro sau mărire a prețului benzinei sau turist mort în munți pentru că autoritățile s-au mișcat prea lent pentru a-l putea salva. Pentru toate acestea, timp de trei ani, românii vor înjura PNL – nu statul, nu birocrația, nu PNL și USRPLUS, nu PNL și PSD.

În același timp, partidul va trebui să dea bani PSD fără să primească nimic în schimb. PNL este și incel (celibatar involuntar) dar și cu sufletul în iad. Ar fi inteligent din punct de vedere tactic ca PNL să invite PSD la guvernare: „hai să împărțim cinstit vina și nemulțumirea pentru tot ce merge prost în țara asta, să nu fim înjurați doar noi. Și oricum vă dăm bani din PNDL3 de parcă ați fi la guvernare. Nu-i corect să avem doar costurile susținerii voastre (banii) dar niciun beneficiu (să putem da vina pe voi).”

Însă asta înseamnă și mai multe funcții în aparatul de stat care trebuie date PSD. Înseamnă că PSD, care are mai mulți parlamentari decât PNL, ar putea cere poziția de prim-ministru („suntem mai mari/mulți ca voi”). Sau pur și simplu n-ar funcționa, pentru că PSD n-ar fi de acord („de ce să intrăm la guvernare? Ne place situația. Lumea vă înjură pe voi și noi încasăm bani fără niciun cost pentru noi”).

Ce criză?!

Desigur, e loc de surprize, șocuri și elemente neprevăzute. De exemplu, Klaus Iohannis (care e încăpățânat dar nu idiot) se poate sătura de efectele enervante ale celor două defecte ale lui Cîțu și să-l înlocuiască cu altcineva. Asta oricum se va întâmpla în 2022. Se poate întâmpla și mai devreme. Dar probabil efectul pe termen scurt și mediu este că toată lumea e fericită:

Mișcătorul Nemișcat se împlinește. Cîțu este și va rămâne prim-ministru. Cîțu va deveni președintele PNL.

PNL va face bani. În 2024 o va lua pe cocoașă electoral pentru tot ce nu merge bine ( = nu mai are un partener de guvernare pe care să dea vina) dar absolut nimănui din PNL nu-i mai pasă de asta. Sunt șapte oameni în PNL care pot performa în 2024 și care or să se descurce fie ce-o fi: primarii CARS din Transilvania (Cluj-Arad-Reșița-Sebeș), Bolojan, Flutur și Ciucu. Restul or să plângă nițel din cauza înfrângerilor dar o să aibă multe, multe bancnote cu care să-și șteargă lacrimile.

USRPLUS e în opoziție, having fun criticând puterea pentru tot ce merge prost.

Idem AUR.

PSD este în opoziție, încasând bani și having fun criticând puterea pentru tot ce merge prost.

Odată ce privești lucrurile așa, nu vorbim despre cine știe ce criză. Ci doar despre cum cele două defecte ale lui Florin Cîțu care sunt relevante pentru funcția lui actuală au mutat câteva miliarde de euro de la PNL la PSD și niște procente în 2024 de la PNL către opoziție.