Libertate fără responsabilitate, Piața Victoriei, 16 mai 2020 Foto: Cristina Foarfă

Libertate fără responsabilitate, Piața Victoriei, 16 mai 2020 Foto: Cristina Foarfă
17/05/2020
Conspirația iresponsabililor
Prima ieșire în natură a românilor după cele două luni de carantină nu se putea lăsa fără o ieșire în decor. La urma urmei, dacă o mână de nemți au ieșit pe străzi să reclame libertatea absolută, iar la americani o altă mână de oameni înarmați au năpădit instituțiile statului ca să arate că ei nu se tem de covid, nu puteam rămâne noi mai prejos.
Au murit „doar” vreo 1100 de români, și mor între 20 și 30 în fiecare zi din cauza noului virus, dar deja ne-am obișnuit cu aceste cifre, deci nu ne mai pasă. Oricum, mor alții, nu noi, mor ai altora, nu alor noștri, mor ăia care trebuia să moară, ba încă au apărut destui care se întreabă, cu subînțeles, dacă știe cineva personal pe vreun mort de covid. Să-l pipăie, să-l vadă și să exclame: este!
Ne-am uitat în jur, spre țările vestice, și am văzut că la ei au murit mult mai mulți la hectar decât la noi, deci avem marjă de manevră. Cum nici ei nu s-au emoționat prea tare când le-au sărit morții cu 30-90% într-o lună, noi ce să mai zicem, când abia s-a mișcat acul statisticii, ba chiar a luat-o în jos?
Ironia este că, la noi, stilul nostru de viață dement face, probabil, ca mai mulți români să moară pe șosele și de inimă dacă-s lăsați să iasă din case decât dacă stau în ele să se apere de covid. Totuși, aceiași care nu folosesc centura de siguranță și apoi se împrăștie prin parbriz la un accident din care puteau scăpa pe picioare sunt, astăzi, apologeții libertății absolute.
Știm cumva câți români au fost infectați deja cu acest virus? Nu știm. Cei 16.700 de detectați nu sunt decât o mică parte din cei care au luat, de fapt, virusul. Epidemiologii consideră că numărul total este undeva de 10-20 de ori mai mare. Asta e o veste bună, pentru că mortalitatea de 6.4% raportată la numărul de cazuri detectate ar fi fost una uriașă. Pe de altă parte, e și o veste proastă, pentru că asta ar însemna oriunde între 170.000 și 350.000 de oameni. Adică mai puțin de 2% din români.
Rezultă un calcul simplu: dacă virusul trece prin alți 80% până când se imunizează lumea, vom avea 40.000 de morți, dacă sistemul medical face față. Dacă nu face față, povestea ar fi și mai interesantă.
Dar gata cu cifrele! Nu ne mai interesează graficele! Lăsați-ne în pace cu statisticile! Noi vrem să trăim și să murim liberi, nu mai putem sta în case. În plus, economia trebuie să meargă, uite, luăm măsuri de siguranță deosebite, aducem oamenii înapoi la muncă și punem țara în mișcare.
Dacă ar fi atât de ușor, ar fi bine. Exemplul de la Arctic Găești, unde s-au luat toate măsurile de siguranță posibile și tot au luat virusul zeci de muncitori, de au trebuit să închidă temporar fabrica, arată că suntem încă departe de țărm. Foarte departe. Și astfel de exemple vor continua să apară în zilele și săptămânile viitoare, pentru simplul motiv că virusului nu-i pasă dacă credem sau nu în el, el își vede de ale lui.
În ce condiții se poate redeschide, totuși, România?
Oare e un semn bun că suedezii și germanii, două dintre cele mai disciplinate popoare din lume, au înregistrat de șase, respectiv de două ori mai mulți morți la milion decât românii, cu tot respectul lor față de măsurile de izolare și distanțare fizică, și cu spitalele lor dotate cu tot ce le trebuie?
Investigațiile și reportajele independente nu se fac din like-uri. Cititorii care le susțin financiar sunt cei care le fac posibile. Dacă prețuiești presa noastră, cu o sumă mică pe lună ne poți ajuta mai mult decât crezi. Poți face diferența chiar acum cu un singur click! Îți mulțumim!
Suedezii n-au închis economia, dar aceasta tot a căzut, pentru că este, la rândul ei, strâns legată de cea a restului lumii. Germanii încearcă să o redeschidă, dar cu tot felul de reguli care să-i apere pe oameni de o boală de care unii nu vor să fie apărați. Și într-un caz, și în celălalt, avem de-a face cu popoare responsabile, dar care tot n-au scăpat ușor de acest virus.
E adevărat, dacii liberi sunt imuni și la virus și la statistici. Pușcăriașii care se sperie că e de două ori mai mult hidrogen în apă decât oxigen sunt azi în Piața Victoriei alături de alții convinși că are ceva Bill Gates cu ei, personal. Iar teoriile conspirației abundă - întâmplător fix cele cântate la unison de toate siteurile finanțate de Rusia, ce coincidență!
Din fericire, aceștia sunt încă o minoritate. Agresivă, vocală, dar mică. Din nefericire, e suficient să te duci într-un parc zilele astea și să vezi cum au înțeles unii să-i protejeze pe ceilalți: mii de coji de semințe și de chiștoace de țigări stau scuipate în jurul băncilor, lumea tușește și scuipă liber, iar în magazine sunt destui fără măști și care nu respectă minima distanță de siguranță.
E un festival în care găști care nu s-au mai văzut de două luni fraternizează la o sticlă (sau mai multe), băieții de băieți fac liniuțe pe bulevarde, iar poliția se face că nu vede - în fond, i s-a pus botniță și a fost trimisă la colț, acolo unde s-a învățat să stea în ultimii 30 de ani.
Este clar că amenzile mari nu mai pot reveni sau că vor fi contestate, cu vântul CCR în pânze. Cele câteva abuzuri (condamnabile) au fost scoase în față convenabil pentru a acoperi zecile de mii de încălcări voite ale legii. Este și mai clar că lupta internă a instituțiilor politizate va continua, indiferent de câți vor muri din cauza asta. Bâlbâiala incredibilă a autorităților - care au făcut inițial o treabă decentă, având în vedere halul în care a lăsat PSD spitalele și sistemul de sănătate - a lăsat responsabilitatea pe umerii românilor.
Suntem răi, oameni buni. Cum o știre care ar fi trebuit să fie despre Evaluarea Națională a devenit instrument de hărțuire a unei eleve
Mii de păreri răutăcioase curg în secțiunea de comentarii a unui videoclip în care o adolescentă, ieșită de câteva clipe de la examen, spune zâmbind că nu s-a descurcat foarte bine. Entuziasmul ei și faptul că are unghiile lungi s-au transformat într-o avalanșă de ipocrizie și violență împotriva copilei.
Summitul NATO. Europa are nevoie de un Big Bang intelectual după Ankara
Andrius Kubilius, comisarul european pentru Apărare și Spațiu, are propria versiune a metaforei - și o multiplică. Pentru ca Europa să devină serioasă în privința apărării, spune el, are nevoie de trei explozii simultane: un big bang financiar, unul industrial și unul intelectual.
Da, de acum încolo, e fiecare pentru el aici, în România. Suntem singurii responsabili pentru viața noastră și a familiei noastre. E de datoria noastră să ne protejăm cum putem și să-i protejăm și pe ceilalți, chiar dacă decidem să ieșim din casă. Pentru că libertatea vine la pachet cu responsabilitatea, asta uită cei care chirăie azi prin piețe.
Dar, cum îi avem și pe cei iresponsabili printre noi, tot ce vom face în următoarele luni va fi să efectuăm frumos un slalom printre concetățeni. La urmă scapă cine poate.
În ciuda celor scrise la începutul pandemiei, sunt foarte slabe șanse să fi învățat ceva, ca popor, de pe urma acestei crize. Nu ne-au mișcat pe noi din mișto sute de ani de istorie, darămite câteva luni de boală!
Că vom avea încă o mie de morți sau încă zece mii, asta deja nu va mai conta. Noi să fim sănătoși.
Urmează o vară fierbinte. Verificați-vă cu atenție temperatura.
Ți-a fost util acest articol? Ajută-ne să facem mai multe.
Investigațiile și reportajele independente cer timp, documentare și bani. Nu depindem de partide sau interese ascunse, ci de cititori ca tine.
Susține jurnalismul independent cu minimum 5€/lună. Devino abonat acum și ne ajuți mai mult decât ai crede. Îți mulțumim!
Share this


