Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu

Codruţa Simina

Redactor

„Fericirea altora are mereu ceva dizgrațios și nesuferit,
mai ales când și-o afișează ostentativ, și acest adevăr
l-a băgat pe Marian Jr la închisoare pentru prima dată”.

*

Priță Barsacu nu e chiar numele de la care te-ai aștepta la revelații literare.

E cam greu de pronunțat și-ți vine și mai greu să ți-l închipui sub chipul unui copil care trăiește la capătul unei străzi prăfuite, în marginea unui sat de pe malul Oltului.

Dar Priță Barsacu se achită de această promisiune deghizată. Nu stârnește vreo mișcare tectonică interioară − dar spune o poveste bine închegată și strunită, scrisă cu duioșie și umor.

E, deja, mai mult decât ai putea aștepta de la un manuscris de debut.

Puțini sunt autorii în stare să ducă o poveste fără să arunce în ea și câteva firișoare din propriile judecăți de valoare, fie acestea de natură etică, socială, politică sau chiar estetică.

Trebuie să stabilim din capul locului că nu este cazul povestirii de față: Iulian Bocai zugrăvește în culori calde o copilărie marcată de sărăcie lucie, alcoolism, nebunie și violență.

Așa îl cunoaștem pe Priță Barsacu, fiul lui Marian și-al Lenei, a cărui istorie se întinde pe toată strada Bricegarilor, și mai departe, la școală, traversează două câmpuri înțesate de dihori buni de gătit la oală, după care survolează turbinele misterioase ale unei hidrocentrale unde copiii mor din când când înghițiți de apele furioase ale Oltului.

E o lume în care bătaia e banală: soții își învinețesc soțiile, profesorii își „corectează” elevii, părinții își altoiesc copiii care, la rândul lor, se distrează aruncându-și pietre în cap, înjurându-se cu seninătate și, mai târziu, când cresc − crăpându-și capetele unii altora la cârciumă.

Aproape toată lumea e săracă, legată de pământ și de peștele Oltului cam în aceeași măsură în care e legată de alcool.

Și, totuși, copilul care crește desculț în colbul curții găsește tot atâtea motive de distracție pe câte animale poate observa și clasifica.

Nu-și pierde uimirea în fața lumii și nici bunătatea: nici când mama lui începe să-și piardă mințile, nici când fratele ajunge a doua oară la pușcărie, și nici chiar atunci când e cât pe ce să moară, pierdut în apele Oltului.

Seninătatea în fața violenței e dublată de tușe amuzante, dar și de momente comune în copilăria anilor ’90 din România.

Papan, Malaezia, un oraș aproape pierdut: „Ca să fac cumpărături trebuie să merg cu motocicleta câțiva kilometri”

Aflat la nici douăzeci de kilometri de Ipoh, al treilea cel mai mare oraș din Malaezia, se găsește Papan, un „orășel pierdut în timp”, cum a mai fost numit, în care fantomele a peste un secol de istorie se văd în casele abandonate, revendicate de pădurea tropicală care le-nconjoară.

Cum s-au redefinit Universul, roboții și medicina în 2025. Cele mai importante 5 descoperiri științifice și evoluții tehnologice din anul care se încheie

Anul 2025 pare a fi marcat de marșul tot mai abrut al prostiei militante și vehemente, însă pentru cine nu-și petrece toată viața pe social media, în realitate omenirea a reușit să avanseze și în acest an în mai multe domenii.

De pildă, acele momente în care părinți plecați la muncă în străinătate le trimit copiilor rămași acasă obiecte care, scoase apoi pe uliță, devin aproape magice.

O bicicletă cu 18 viteze într-un sat amărât stârnește repede fascinația oricărui puști.

În plus, turnúrile ironice ale poveștii vin să arate că, în lumile celor nevoiași, nici norocul nu vine deplin, dar nici durerea nu pârjolește cu totul.

*

Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu este povestea care a câștigat, în acest an, concursul de debut al editurii Polirom.

Iulian Bocai mânuiește cu lejeritate stilul unui Adam Elliot, construind un fel de Harvie Krumpet autohton.

Autorul este absolvent de Litere și medic − ceea ce face ca exercițiul său de a spune o poveste caldă și umană, fără zorzoane literare, să fie de apreciat.

Mai ales că îi și iese.

*

Iulian Bocai, Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu, editura Polirom, 2018

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€