
06/05/2018
Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu
„Fericirea altora are mereu ceva dizgrațios și nesuferit,
mai ales când și-o afișează ostentativ, și acest adevăr
l-a băgat pe Marian Jr la închisoare pentru prima dată”.
*
Priță Barsacu nu e chiar numele de la care te-ai aștepta la revelații literare.
E cam greu de pronunțat și-ți vine și mai greu să ți-l închipui sub chipul unui copil care trăiește la capătul unei străzi prăfuite, în marginea unui sat de pe malul Oltului.
Dar Priță Barsacu se achită de această promisiune deghizată. Nu stârnește vreo mișcare tectonică interioară − dar spune o poveste bine închegată și strunită, scrisă cu duioșie și umor.
E, deja, mai mult decât ai putea aștepta de la un manuscris de debut.
Puțini sunt autorii în stare să ducă o poveste fără să arunce în ea și câteva firișoare din propriile judecăți de valoare, fie acestea de natură etică, socială, politică sau chiar estetică.
Trebuie să stabilim din capul locului că nu este cazul povestirii de față: Iulian Bocai zugrăvește în culori calde o copilărie marcată de sărăcie lucie, alcoolism, nebunie și violență.
Așa îl cunoaștem pe Priță Barsacu, fiul lui Marian și-al Lenei, a cărui istorie se întinde pe toată strada Bricegarilor, și mai departe, la școală, traversează două câmpuri înțesate de dihori buni de gătit la oală, după care survolează turbinele misterioase ale unei hidrocentrale unde copiii mor din când când înghițiți de apele furioase ale Oltului.
Investigațiile și reportajele independente nu se fac din like-uri. Cititorii care le susțin financiar sunt cei care le fac posibile. Dacă prețuiești presa noastră, cu o sumă mică pe lună ne poți ajuta mai mult decât crezi. Poți face diferența chiar acum cu un singur click! Îți mulțumim!
E o lume în care bătaia e banală: soții își învinețesc soțiile, profesorii își „corectează” elevii, părinții își altoiesc copiii care, la rândul lor, se distrează aruncându-și pietre în cap, înjurându-se cu seninătate și, mai târziu, când cresc − crăpându-și capetele unii altora la cârciumă.
Aproape toată lumea e săracă, legată de pământ și de peștele Oltului cam în aceeași măsură în care e legată de alcool.
Și, totuși, copilul care crește desculț în colbul curții găsește tot atâtea motive de distracție pe câte animale poate observa și clasifica.
Nu-și pierde uimirea în fața lumii și nici bunătatea: nici când mama lui începe să-și piardă mințile, nici când fratele ajunge a doua oară la pușcărie, și nici chiar atunci când e cât pe ce să moară, pierdut în apele Oltului.
Seninătatea în fața violenței e dublată de tușe amuzante, dar și de momente comune în copilăria anilor ’90 din România.
Să AI sau să n-AI. Dilema privind alfabetizarea copiilor în inteligență artificială
Ce înseamnă alfabetizarea în AI? De ce este urgentă rezolvarea ei? Cum se raportează la subiect cinci țări europene care se află pe un spectru care merge de la interzicere la adoptare în masă? Și, nu în ultimul rând, ce se poate face în România, unde autoritățile trebuie să navigheze și apele tulburi ale analfabetismului funcțional? Încercăm un răspuns în continuare.
Povestea Lay’s pe care nu o știai: drumul cartofului, din câmp la fabrică și la „Mica Unire în bucate” (P)
„Povestea Lay’s pe care nu o știai” este o serie realizată de Amintiri Gustoase, care creează punți gastronomice între generații și se află mereu în căutarea brandurilor ce vorbesc tinerilor prin gust. Provocați de PepsiCo, am pornit pe drumul cartofului pentru a descoperi lucruri mai puțin cunoscute despre chipsurile Lay’s: sunt făcute din cartofi crescuți sustenabil, în ferme atent selecționate, iar gustul lor ajunge astăzi în 18 țări din Europa.
De pildă, acele momente în care părinți plecați la muncă în străinătate le trimit copiilor rămași acasă obiecte care, scoase apoi pe uliță, devin aproape magice.
O bicicletă cu 18 viteze într-un sat amărât stârnește repede fascinația oricărui puști.
În plus, turnúrile ironice ale poveștii vin să arate că, în lumile celor nevoiași, nici norocul nu vine deplin, dar nici durerea nu pârjolește cu totul.
*
Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu este povestea care a câștigat, în acest an, concursul de debut al editurii Polirom.
Iulian Bocai mânuiește cu lejeritate stilul unui Adam Elliot, construind un fel de Harvie Krumpet autohton.
Autorul este absolvent de Litere și medic − ceea ce face ca exercițiul său de a spune o poveste caldă și umană, fără zorzoane literare, să fie de apreciat.
Mai ales că îi și iese.
*
Iulian Bocai, Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu, editura Polirom, 2018
Ți-a fost util acest articol? Ajută-ne să facem mai multe.
Investigațiile și reportajele independente cer timp, documentare și bani. Nu depindem de partide sau interese ascunse, ci de cititori ca tine.
Susține jurnalismul independent cu minimum 5€/lună. Devino abonat acum și ne ajuți mai mult decât ai crede. Îți mulțumim!
Share this



