Cine ar profita de pe urma neaderării României la Schengen

Mare vaiet mare, iar ne-au dat olandezii o smetie: toate speranțele noastre de a intra, după 11 ani lungi, în Schengen, s-au spulberat în fața intransigenței parlamentarilor olandezi. Parlamentul lor a votat ceva ce s-ar putea numi, pe scurt, „mulțumim pentru atenție, ne mai gândim, vă sunăm noi.”

Sigur, devine deja obositor: de 11 ani îndeplinim condițiile tehnice pentru Schengen, iar acest spațiu nu a fost gândit, la început, ca un fel de bonus la aderarea la UE, dacă îndeplinim și alte norme, cele legate de MCV – lupta contra corupției, contra traficului de persoane, respectarea statului de drept și altele asemenea.

Până în urmă cu puțin timp, Olanda nu era singură în această misiune de a educa politicienii români cu privire la crearea unui stat de drept. Dar rând pe rând, celelalte țări europene care au avut mari rezerve sau chiar s-au opus vehement intrării noastre în Schengen au renunțat să mai condiționeze decizia de progresul nostru democratic.

Vrem să putem relata în profunzime despre evenimentele internaționale care afectează și viața de zi cu zi a românilor. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.Redacția PressOne

Judecând așa, alte țări est și central europene au probleme cu independența justiției și cu corupția mult mai mari decât România. Polonia și Ungaria sunt, de exemplu, într-un război fățiș cu Comisia Europeană, dar nimeni nu s-a gândit să le arunce afară din Schengen.

În plus, parlamentarii domnului Rutte, premierul Olandei, știu prea bine cum e să mergi prea departe cu intransigența, că doar de-aia și-a pierdut jobul acum un an, în urma unui scandal imens cauzat de persecutarea a mii de familii olandeze care primeau ajutoare de la stat. Domnul Rutte a știut să facă o tumbă și să revină în fruntea unui guvern de coaliție cu o majoritate fragilă, care încearcă să rezolve simultan mai multe probleme grave. Și să fie clar pentru toată lumea: aderarea României și Bulgariei la Schengen nu se află printre ele.

De ce se încăpățânează, totuși, parlamentarii olandezi să „persecute” România și Bulgaria de atâta amar de vreme? Nu pentru că ar exista vreo legătură legală între împlinirea condițiilor MCV și intrarea în spațiul Schengen. Nici pentru că traficanții de ființe umane ar fi inoportunați în vreun fel de controalele de la frontieră. Sau românii care au vrut să emigreze în Olanda și împrejurimi ca să muncească acolo. Și nici pentru că am putea exporta cumva corupția vameșilor noștri spre Olanda, au destulă corupție la ei acasă, chiar în portul Rotterdam.

Ci pentru că 1) nu-i costă nimic din punct de vedere politic; și 2) nu-i bagă oricum nimeni în seamă în România – nici guvernanții, nici politicienii, nici măcar companiile private sau asociațiile acestora. Lobby-ul românesc la parlamentarii olandezi e sublim, dar lipsește cu desăvârșire.

Mai precis, costurile unei astfel de atitudini sunt zero, motivele să-și schimbe opinia nu există, iar beneficiile sunt ușor de priceput: marchează puncte în fața propriului electorat, ușor de speriat (încă) cu mizerabila corupție care le poate năpădi societatea dacă românii și bulgarii cei necivilizați se gândesc cumva să le invadeze țara, într-un context în care opinia publică nu mai suportă imigranții.

Corupția se poate combate și cu Parchetul european, precum și cu alte instituții care nu depind de politicienii români, dar asta e altă discuție, pe care parlamentarii domnului Rutte n-au chef să o aibă. Din nou: de ce să-și risipească ei energia?

Dar ajungem și la ai noștri, pentru că și la București vedem același lucru, oarecum în oglindă. Și punem întrebarea cheie: Ce-i costă, de fapt, pe politicienii români neaderarea noastră la Schengen?

Chiar. Ce-i costă? A ieșit careva în stradă, timp de 11 ani, pentru că Băsescu și Iohannis, precum și guvernele acestora nu ne-au băgat în Schengen? Nu. S-a ieșit contra corupției și schingiuirii statului de drept, da, dar nu pentru ratarea continuă a obiectivelor legate de Schengen. N-o să mai voteze românii PSD și PNL pentru că n-au intrat în Schengen? Așa cum i-au votat până acum, așa o să-i voteze și de acum încolo.

Deci riscul politicienilor și guvernanților români este tot zero.

Lucrurile nu se opresc aici. Pe lângă faptul că mulți dintre ei sunt beneficiari direcți ai corupției, ai traficului de persoane și de contrabandă, cât și a faultării cu orice chip a statului de drept, ei au și beneficii electorale.

Păi nu sare cămeșa pe de-alde Rareș Bogdan sau George Simion că nu ne vor ăștia răii în Schengen? Nu se întristează și îngrijorează domnul președinte Iohannis? Nu mârâie marii politicieni PSD și PNL că „dom’le, noi am făcut tot ce se putea face, dar suntem persecutați și discriminați degeaba!”? Iată, puncte electorale ușor de marcat. Și le marchează cu veselie, aruncând perdelele de fum obișnuite: străinii ne vor răul, noi am făcut tot ce-am putut!

Aderarea României la Schengen le-ar aduce și ea ceva beneficii electorale, ce-i drept, dar minore și neglijabile. Cine i-a votat până acum n-are nevoie de puncte în plus ca să închidă ochii la toate bubele lor din cap. Cine nu i-a votat până acum nu va avea subit o epifanie că trebuie să meargă la vot ca să-i răsplătească.

Doar o mână de rătăciți îi iau la rost pentru că n-au făcut tot ce-au putut, ba dimpotrivă, halul în care au corupt statul român depășește chiar și cei mai rele așteptări – pentru că acum o fac la adăpostul unor legi strâmbe, special contorsionate, să-i absolve de orice vină.

Iar mâna aia de rătăciți e prinsă la mijloc, pentru că, pe de o parte, atitudinea olandezilor chiar este discriminatorie și lipsită complet și dovedit de eficiență în a sprijini statul de drept român, iar pe de altă parte, sus-numiții politicieni corupți nu se vor obosi vreodată să rezolve problemele arătate de olandezi doar de dragul intrării în Schengen. Ce-i costă, să stea 2 minute la pașapoarte? N-au făcut ei autostrăzi, darămite să le pese că TIR-urile românești pierd ore bune la vamă.

Rezumând, atât politicienii olandezi, cât și cei români au de profitat de pe urma menținerii acestui status-quo. Nici unii, nici ceilalți nu vor mișca un deget cât timp nu vor vedea că au alte beneficii politice în acest dosar. Pentru că este un dosar pur politic.

Între timp, noi să fim sănătoși, curentul eurosceptic din România va fi alimentat fix de aceiași politicieni care nu rezolvă de decenii întregi problemele majore ale țării. Acum doar au primit vânt în pânze, tocmai de la cei îngrijorați de viitorul Uniunii Europene.

Ia priviți-i, în următoarele zile, cum se vor da în spectacol.