Cetățeanul Manda

Pe Alexandru M. îl calomniase pesemne cineva căci, fără să fi făcut nimic rău, se pomeni într-o dimineață arătat în toate ziarele, iar notele și absențele sale din catalog, făcute publice, spre jena părinților și a cunoscuților.

În dimineața aceea, nici mama lui, doamna M, care îi aducea micul dejun în fiecare zi la opt, nu se ivi la ora obișnuită. Asemenea lucru nu se mai întâmplase niciodată până atunci.

*

Cetățeanul Alexandru Constantin Manda abia dacă a închis un ochi în noaptea dinainte. A lucrat să pună cap la cap tot felul de articole și legi, iar când au mijit zorii deja avea gata plângerea penală împotriva Primăriei conduse, la acea dată, de Radu Mazăre.

Manda pregătise și o conferință de presă la un hotel din oraș, în care voia să-și explice intențiile și decizia de-a contesta administrația locală, dar hotelul îl refuzase, pentru că acțiunea era una împotriva primarului și nu voia să aibă probleme.

Cetățeanul Alexandru Manda purta o bluză cu dungi și, pe față, semnele unei nopți nedormite, trecută cu energizante și cafea. Ca să le vorbească ziariștilor adunați în fața sediului teritorial al DNA Constanța, și-a strâns ultimele rezerve de energie.

Două luni mai târziu, elevii din oraș primeau, datorită încăpățânării sale, reducere de 50% pe mijloacele de transport în comun.

În noiembrie 2015, după o plângere asemănătoare, Consiliul Local Constanța era nevoit, tot în premieră, să acorde burse de merit, de studiu sau sociale.

Cetățeanul Manda este în clasa a X-a și are 17 ani.

*

Cea mai mare teamă a candidaților la Cotroceni. 3 lucruri pe care ar trebui să le înțeleagă viitorul președinte al României despre droguri

Candidații la președinție se feresc să abordeze cu adevărat problema drogurilor și se ascund în spatele unor răspunsuri vagi, deși susțin că înțeleg problema cu care se confruntă România.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

În primăvara lui 2015, după depunerea plângerii penale la DNA.

Tânărul Manda ne-a cerut să-l sunăm seara, după cină. Abia apucase să ajungă acasă de la școală. Din toamna acestui an învață la un liceu mai central din Constanța, după ce s-a transferat de la Liceul Teoretic „Lucian Blaga”.

Spune că a ales așa pentru a fi mai aproape de „locul unde își desfășoară activitatea”.

„Primăria, Prefectura, Direcția de Sport și Tineret, Poșta, toate sunt aici. Curtea de Apel, Tribunalul. Eu, când vreau să depun ceva la Tribunal, ies din liceu, merg un minut și am dat în Tribunal”, spune el.

Din clasa a VII-a e „înrolat” în activități organizate de Consiliul Elevilor – apendice al Inspectoratelor Școlare Județene (IȘJ) din care fac parte elevii mai fâșneți, care nu se emoționează să stea la masă cu un adult, fie el și ministrul Educației.

În 2013 însă, Alexandru Manda a fondat, împreună cu alți membri din conducerea Consiliului, un ONG distinct: Asociația Elevilor din Constanța (AEC), al cărei președinte este.

„Am văzut cum ne tratează Inspectoratul. Mergeam la conducere cu colegii mei și ni se spunea – Nu puteți da comunicat de presă fără acordul nostru. – Păi, stai așa, my friend, noi parcă reprezentăm elevii! – Da, dar voi puteți face asta doar cu acordul nostru, că voi sunteți în subordinea noastră. Ok, my friend, dar cum reprezentăm noi elevii, dacă suntem în subordinea IȘJ, iar noi tocmai în fața IȘJ trebuie să-i reprezentăm? Adică, ce-i asta?”, zice Alex.

Așa că, în clasa a VIII-a, cetățeanul Manda a decis să devină independent atunci când își reprezintă colegii. Le-a cerut părinților 200 de lei, să acopere partea lui de patrimoniu inițial și cazierul fiscal – condiții necesare la înființarea unui ONG.

Părinții l-au întrebat dacă „a înnebunit” și i-au cerut „adevăratul” motiv pentru care avea nevoie de bani: poate voia să își cumpere haine sau să scoată o fată în oraș.

„Le-am zis că io țin morțiș să fac o asociație. Au zis – Mă rog, ești nebun la cap. Dar mi-au dat banii și am înființat-o”, își amintește adolescentul.

Apoi râde: „Inițial, au zis – Bine, mă, o faci și tu pentru tine, e voluntariat, e flower-power. Credeau că ce fac eu e flower-power!”.

Când Asociația Elevilor din Constanța (AEC) a început să ceară Inspectoratului Școlar justificări pentru decizii care-i priveau pe elevi și locul lor în sistemul de educație, directoarea școlii în care învăța Alex i-a chemat părinții la școală.

Da, bănuiți ce le-a transmis. Că ceea ce se întâmplă „nu e bine” și că Alex trebuie „să se potolească”.

Băiatul – totuși, încă era un băiat – se afla înaintea examenului de Capacitate, iar admiterea bătea la ușă. Trebuia să intre la un liceu bun.

„Le-am zis – Lasă, ce fac acuma m-ajută pe viitor, discursul ăla… Părinții mi-au spus: Te lupți cu morile de vânt, tu ești un copil, voi sunteți niște copii, el e… Mazăre. El era… dumnezeul Constanței. Păi, e și el un om ca tot oamenii, le-am răspuns”, spune Alex cu emfază gasconă, ca un D’Artagnan care, de cum a călcat în Paris, s-a ales cu trei dueluri în aceeași zi.

Reprezentantul AEC, Alex Manda (în dreapta), la o întâlnire de la Guvern pe tema Legii educației. Foto: gov.ro

Prima bătălie dată de AEC cu Primăria condusă de Radu Mazăre a fost pentru reducere la transport.

În luna februarie, invocând Legea Educației – care prevede acest lucru, că elevii trebuie să beneficieze de transport în comun redus -, AEC a depus o plângere penală, după ce Primăria refuzase să le ofere acest drept.

Pentru „speța transportul”, Alex spune că strategia aleasă de AEC a fost „presiunea publică”:

„Am depus plângere la DNA pentru abuz în serviciu și am făcut conferință de presă când am depus-o. A intrat foarte bine în presa națională, am făcut ‘headline’, iar în urma presiunii publice rezultate din aparițiile acestea și din susținerea pe care am primit-o de la alte organizații pentru drepturile omului și activiști civici din țară, Primăria a cedat și a acordat transportul local în comun redus”.

Cam la vreo două luni după această victorie, prin aprilie, elevii constănțeni s-au întrebat: Ce probleme mai avem noi?

N-aveau burse. Deloc. Așa că s-au apucat de lucru.

*

Cetățeanul Manda învață acum la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Constanța, într-o clasă de filologie.

AEC nu are un sediu propriu-zis. Se întrunește în celule de criză sau în „meeting-uri ale board-ului” pe la vreunul dintre membri.

Mamele grijulii lasă prăjitură, cafea sau suc, iar, în spatele ușilor închise, copiii lor învață să-și apere drepturile.

Întâlnirile acestea generează un fel de umor involuntar; poate vă mai amintiți episoadele cu Pinky and The Brain, difuzate la noi de Cartoon Network, pe la mijlocul anilor 2000. Acolo, The Brain – care e un șoarece de laborator – plănuiește să pună stăpânire pe Lume.

Îți vine, deci, greu să iei în serios niște tineri care încă n-au atins majoratul.

Greșit.

*

„- Vă surprinde că vorbesc aproape ca un jurist?”, întreabă, în „Procesul” lui Kafka, pictorul Tintorelli.

Și tot el răspunde: „E rezultatul contactului meu permanent cu domnii de la tribunal. De pe urma lui trag mari foloase, dar îmi și pierd într-o mare măsură elanul artistic”.

Un răspuns ca acesta ar putea veni și de la Alexandru Constantin Manda. Când nu e la liceu, el frecventează cursuri de Drept la Universitate, mai ales pe cele de contencios administrativ, ca să se familiarizeze cu terminologia și să i se clarifice pasaje din diverse legi.

„Am cursuri de drept pe care le recitesc. Și mai avem un coleg care e secretar general al asociației și student la drept, și care ne ajută, normal, să înțelegem normele, intrinsec„, punctează el ultimul cuvânt, ca o pledoarie fără drept de apel în fața unei instanțe invizibile, dar nu mai puțin prezente.

Tinerii din AEC au nevoie să fie luați în serios. Se simte din fiecare replică ales construită, condimentată cu inventare și articole de legi.

Și-apoi: nu orice elev e sunat de la Ministerul Educației și invitat la comisiile parlamentare, să dezbată Legea Educației.

Dar Alex Constantin Manda este.

*

„Avem deja experiență în făcut de proiecte”, spune el, „că în aprilie s-a promulgat deja prima lege inițiată de noi, legea 95/2015. E opera noastră”.

Potrivit noii Legi, din cota rezervată părinților în consiliile de administrație ale unităților școlare, un loc este repartizat, cu drept de vot, unui reprezentant al elevilor, care trebuie să fie major. Proiectul a fost susținut de parlamentari din toate partidele, de la independenți la tineri pesediști.

În iulie, AEC a depus o nouă plângere împotriva Primăriei constănțene. Au lucrat ca și când ar fi avut la îndemână un îndreptar al cetățeanului implicat: întâi, au studiat legile.

Au solicitat Primăriei, în baza legii 544/2001 privind accesul la informații publice, să le răspundă dacă va acorda sau nu burse pentru elevii din muncipiu.

Li s-a răspuns că nu.

Au verificat situația altor administrații locale, din Cluj, Timișoara sau din sectorul 4 al Bucureștiului. Apoi au chemat Consiliul Local în instanță, cerându-le să respecte normele în vigoare.

„Am dat comunicat, a fost preluat, s-a făcut un pic de tam-tam mediatic și în apropierea primului termen, aflăm de la un consilier local că s-a convocat ședință ad-hoc a Consiliului Local în care să se aloce bani de burse”, spune Manda.

Cu alte cuvinte, elevii i-au forțat pe consilierii locali din partide să dezbată, în sfârșit, tema burselor locale.

Procesul e pe rol și AEC nu vrea să se oprească, cu toate că municipalitatea a început deja să acorde burse. Elevii invocă reaua credință a autorităților, care și-au îndeplinit obligațiile doar din cauza procesului în care sunt parte. Ei doresc să existe o hotărâre judecătorească pentru ca norma acordării burselor să fie respectată și pe viitor.

Conform Ordinului de ministru 5576, mă lămurește Manda, bursele se stabilesc semestrial. La ultima înfățișare, pe 18 decembrie, instanța le-a respins acțiunea, considerând că procesul a rămas fără obiect.

Însă AEC e pregătită să reia procedura dacă, în semestrul următor, Consiliul Local revine la vechile obiceiuri.

Această situație e excepțională. Gândiți-vă că elevii din AEC sunt atât de tineri, încât nu au voie să se reprezinte în fața judecătorului decât dacă sunt martori. De reprezentarea lor juridică se ocupă secretarul asociației, studentul la drept.

*

În fața acestor elevi minori, adulții s-au descalificat. Presa locală i-a denigrat, dezvăluind public note din catalog la diverse materii.

„Unul dintre liderii Asociației avea nota 3 la franceză” a devenit știre. Iar când un altul s-a despărțit de prietenă, fata a fost chemată la direcțiunea școlii și întrebată „ce prostii face” ex-ul ei.

Tatăl lui Alexandru Manda este inginer la Enel Distribuție, iar mama e casnică. Ca să se relaxeze, cetățeanul Manda face plimbări lungi cu bicicleta pe coasta mării sau merge în drumeție la munte. Dar, în general, e ocupat și serios și se întâlnește „cu ministrul mai des decât cu bunica”.

Îl întreb dacă nu-i pare rău că și-a pierdut copilăria. „Și alții au aceeași impresie”, zice. El, în schimb, susține că face ce-i place și că încearcă să deschidă ochii altor tineri – „degeaba se plâng dacă stau pe play-station”.

Atunci când se simte cu adevărat stresat, ia pauză. Își umple farfuria cu mâncare și se uită la serialul House of Cards, pentru că e distractiv și „înveți multe lucruri” din el.

Se amuză când recunoaște idei din acest film în strategia de comunicare a unor politicieni români: de la Victor Ponta, care i-a cerut în direct lui Klaus Iohannis să îi ceară scuze Dacianei pentru niște informații apărute într-un ziar de campanie, până la originala contribuție adusă de un deputat constănțean, Mihai Tararache, campaniei intitulate Constanța muncește, Constanța trăiește, în care calchiază un alt episod din celebrul serial: America Works.

„Chiar vorbeam cu colegii, că s-a uitat prea mult la House of Cards”, râde tânărul Manda.

După o oră de conversație, mă pregătesc să închei și îl întreb, rezumativ, dacă simte prăpastia dintre cei de vârsta lui și școală, așa cum e ea. E o întrebare care îi place.

Mă anunță că va comuta și el telefonul pe speaker, iar eu mi-l închipui într-o poziție directorială, cu palmele reunite la ceafă, la un birou din camera lui de adolescent, lăsându-se pe spate cu scaunul și ridicând picioarele pe masă.

„Am întâlnit persoane mai în vârstă care sunt mult mai open minded decât colegi de-ai mei, dar și colegi de-ai mei care sunt mai fosile în gândire decât mulți oameni bătrâni”.

„O problemă e dezinformarea și faptul că nu avem o gândire critică, nu știm să căutăm informația. Și la colegii mei văd asta bine: găsesc o informație undeva, o iau de bună din start. Apare pe Facebook un link către un site din ăsta de care nu am mai auzit niciodată, cu titluri care de care mai fantasmagorice, și sunt unii care nici măcar nu deschid linkul, iau informația doar din titlu, o dau mai departe și-și fac o ideologie de viață din chestia aia”

Alexandru Constantin Manda

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€