Ce nu ți s-a spus despre USAID, Soros și banii către presa aservită

Adrian Mihălțianu

Publisher

46,8 milioane de euro. Asta este suma cheltuită de partidele din România în 2024 pentru promovarea lor în presă. Aproape toți acești bani provin din fonduri publice, adică din taxele plătite de fiecare dintre noi. Când spun „aproape toți”, mă refer la peste 90-95% din ei, ca să nu zic 100%.

Știm despre această sumă impresionantă de bani pentru că niște jurnaliști și oengiști care nu sunt plătiți de partide stau și investighează, adună și calculează atent tot ce refuză, de obicei, partidele să declare. Tot de la jurnaliști știm și cum PNL a cheltuit 2.5 milioane de euro din bani publici pentru a promova o carte tipărită în 3.000 de exemplare a fostului lor candidat la președinție, despre care tot de la jurnaliști (de data asta, de la noi, de la PressOne) știați că și-a plagiat părți mari din lucrarea de doctorat, deci nu era cazul să se chinuie să mai și scrie o carte.

Cât de eficient au cheltuit aceste partide banii? Am văzut rezultatele la alegeri. Iar banii ăștia se dau către partide în fiecare an - în 2025, ele vor primi 57 de milioane de euro, iar o mare parte dintre ei se vor duce tot către presa aia care îi invită seară de seară să vă spună vouă cum stau lucrurile.

Mai nou, se vor cheltui în campanii de social media inspirate de cea a lui Călin Georgescu, omul care declara senin că a cheltuit zero lei pe cea mai mare campanie de promovare din istoria social media din România. Sigur, ca independent, n-a primit bani de la stat, s-au înghesuit doar niște magnați mulimilionari și niște strategi politici să-l sprijine cu cel puțin câteva milioane de euro.

Prin comparație, cu 150 de milioane de euro ai putea construi un spital regional, din ăla pe care statul român n-a fost în stare să-l construiască până acum. Sigur, doar dacă ar fi construit cu costurile reușite de către investitorii privați, altminteri cele aflate „în pregătire” de către stat costă de patru ori mai mult!

De ce această lungă introducere? Pentru că niciuna dintre aceste investigații n-a apărut în presa plătită masiv din bani publici ca să promoveze candidații politici, în prime-time, acolo unde diverși „moderatori” și „moderatoare” vituperează cu sârg, seară de seară, la adresa rămășițelor instituțiilor democratice românești sau la adresa dușmanilor politici ai celor care îi plătesc în cel mai netransparent mod cu putință.

Dar dezinformarea pe bani mulți și publici nu se oprește aici. Efectul pervers al acestei aserviri a presei mainstream este pierderea completă a încrederii oamenilor în aceasta - cu excepția, culmea, a celor mai vocali și mai agresivi dintre așa-zișii jurnaliști care practică acest joc pe bani mulți.

Această pierdere a încrederii se vede rapid și atunci când tonomatele își asmut publicul asupra presei independente și de serviciu public din România, câtă mai e și ea.

Cum supraviețuiește presa independentă din România și ce rol joacă finanțările externe de tip USAID, UE sau alte organizații

Prin contrast, presa independentă (care nu are un patron implicat politic) sau care e în slujba serviciului public (care abordează temele spinoase și grele din societate, nu doar rescrie comunicate de presă ale agențiilor de știri) are o mare dilemă: de unde să se finanțeze?

Noi, spre deosebire de cei care acum se scandalizează cu privire la susținerea presei independente și concentrate pe serviciul public de către organizații precum USAID, ne publicăm în fiecare an sursele de finanțare. Întrebați-i pe cei care ne acuză care sunt sursele lor de finanțare, vedeți ce vă vor răspunde.

America First și restul lumii. America rămasă fără soft power este o țară învinsă. Și noi alături de ea

Dacă America vrea să învingă în cursa contra Chinei, are nevoie să-și inspire aliații. Deocamdată, reușește doar să-i amenințe, să-i submineze și să-i sperie. Asta nu e calea spre victorie. Este calea spre înfrângere. Una auto-administrată.

Planurile lui Trump în Gaza: Epurare etnică pentru dezvoltare imobiliară 

Să fac plajă deasupra unei gropi comune: iată un coșmar care ar putea deveni realitate în minunata lume nouă a lui Trump. Președintele SUA a provocat din nou stupoare amestecată cu repulsie, după ce a propus zilele trecute ca americanii „să preia”, pur și simplu, controlul Fâșiei Gaza pentru „a face treabă cu ea”.

Cel mai bine ar fi, evident, să fin finanțați direct de către cititori. Așa am fi complet independenți, nu? Da, aparent, dar putem păți și ca Rise Project, în momentul în care a investigat și arătat goliciunea unui politician preferat de bula progresistă - a pierdut aproape imediat o bună parte din finanțarea de la cititori. Nici măcar companiile care-și fac reclamă pe un site de știri nu reacționează atât de rapid și de vehement. De ce? Pentru că românii încă mai cred că absolut toată lumea scrie la comandă. Nu că mai există și jurnaliști care, odată ce au aflat niște fapte, le expun, cu orice risc - și lasă la latitudinea cititorilor să reacționeze. Sunt curios, la atâția ani distanță, au avut dreptate sau nu cei de la Rise Project cu privire la acel politician?

Da, finanțarea prin abonamente sau donații de la cititori este esențială pentru funcționarea unei organizații de presă. Din păcate, e foarte greu să faci așa ceva în România. La PressOne, din 1.4 milioane de cititori cât am avut anul trecut, doar 1.435 ne-au susținut prin donații sau redirecționarea a 3.5% din impozitul pe venit. Le mulțumim din suflet.

Nu înseamnă că restul nu ne apreciază munca. Doar că, printre multele lor cheltuieli, le vine greu să adauge 3-5-10 euro pe lună pentru a susține o publicație pe care o citesc din când în când. Și cu atât mai greu să facă asta pentru 3-5-10 publicații (că asta e cam toată presa independentă și de serviciu public de la noi).

Din acest motiv, în total, doar 28% din fondurile unei publicații ca PressOne provin din donații de la cititori - noi am vrea să ajungem măcar la 50%, dar asta depinde în primul rând de voi.

Dar presa care deranjează are și o altă problemă: puține companii vor să o finanțeze prin reclame. Și asta e de înțeles: nu prea vrei să-ți apară reclama la detergenți lângă o investigație dură la adresa premierului. În plus, presa independentă nu are nici pe departe numărul de cititori al presei care scoate la foc continuu știri și știruțe din nimic. Cancanul și scandalul vând teribil, investigațiile despre femeile abuzate sau despre poluarea mediului, nu prea. Asta este realitatea.

Și, nu în ultimul rând, noi am decis să nu transformăm site-ul într-un pom de Crăciun plin de bannere care să vă agreseze din toate părțile. Reclamele apar rar și sunt marcate ca atare.

Din acest motiv, volumele de reclame sunt mici și aduc, cel puțin la PressOne, doar 9.5%. Ar putea aduce mai mult? Sigur. Dar asta depinde și de conștientizarea la nivelul companiilor că presa independentă și de serviciu public merită măcar 1% din banii trimiși către presa generalistă. Cine înțelege, are uneltele să o sprijine fără să se expună prea tare.

Presa independentă mai poate fi sponsorizată de companii, prin redirecționarea a 20% din impozitul pe profit. Nu toate companiile pot face asta, dar destule pot și o și fac. 8.5% din veniturile PressOne de anul trecut au venit prin astfel de contracte de sponsorizare, așa cum am scris în raportul nostru anual. Niciuna dintre aceste companii mici și mijlocii nu ne-a cerut cumva să-i facem publicitate, niciuna dintre sponsorizări nu a venit cu cerințe ascunse, fiecare dintre aceste companii putea alege să lase ca acești bani să se ducă la stat, dar din fericire au înțeles cât de important e să mai aibă presă liberă în România.

Toate, puse una peste alta, duc la doar 46% din veniturile noastre de anul trecut. Ne puteam reduce echipa de 13 oameni la jumătate, puteam investiga mai puțin, puteam renunța să mai investim într-un studio video și de podcast, puteam renunța să susținem serii de podcasturi și proiecte video care au deja sute de mii de vizualizări, puteam renunța să mai susținem munca unor jurnaliști tineri, care vor să învețe meserie așa cum trebuie, iar nu să stea să rescrie știri la normă în fiecare zi și să mai relateze ultimele spuse ale vreunui politician sau ale vreunei celebrități.

Restul de 54% au venit, așa cum am arătat în mod transparent în raportul nostru, de la câteva entități internaționale care sprijină presa de serviciu public fără să-i ceară absolut nimic în schimb din punctul de vedere al articolelor, cu excepția apărării drepturilor fundamentale ale omului.

Civitates (susținută doar parțial de Open Society Foundations), Comisia Europeană, Parlamentul European, Fundația Thomson ne-au ajutat anul trecut (și ne ajută și anul acesta) să ne facem treaba pe care oricum o făceam. Nu ne-a zis nimeni ce și cum să scriem. Dar trebuie să raportăm modul în care am cheltuit fiecare cent din acești bani, pentru că ei trebuie cheltuiți responsabil. N-a zburat nimeni cu avioanele dezvoltatorilor imobiliari niciunde.

Banii veniți din aceste surse ne-au permis să scriem despre grupurile defavorizate pe care toată lumea le ignoră, despre cum arde Delta Dunării și ce s-ar putea face ca să nu mai ardă, despre cum sunt afectați minerii din Valea Oltului de tranziția verde, despre cum sunt folosite (sau nefolosite, mai degrabă) fondurile de coeziune europene care ar fi trebuit să ridice din sărăcie sutele de mii de oameni din zonele sărace ale României, despre cum se face politica la Bruxelles și cum ne afectează nouă viața, despre cum ne putem implica noi înșine în ce se decide acolo, ca să nu mai avem impresia că niște birocrați nealeși decid pentru noi, despre problemele femeilor care sunt în continuare victimele abuzurilor în România, dar și despre cum se clădește securitatea Europei chiar aici, în Estul ăsta care învață cu mare greutate ce înseamnă democrația și de ce respectarea valorilor ei și investiția masivă în instituții de forță care să respecte legea sunt esențiale pentru supraviețuirea nu doar a României, ci și a Uniunii Europene. Și așa mai departe.

Alături de ei, USAID - care a ajutat sute de milioane de oameni în întreaga lume în cei 64 de ani de existență - ne-a ajutat să investim în studioul video, să ne refacem și actualizăm site-ul.

Scopul lor principal a fost tocmai acela de a ne ajuta să învățăm cum să ne ajutăm cititorii să înțeleagă că, fără susținerea fiecăruia dintre ei, noi nu vom putea continua pe termen lung. Pare simplu, dar nu este: dacă cititorii din țări precum Polonia, Ungaria sau chiar Slovacia și Slovenia își finanțează masiv publicațiile independente, la noi acest lucru e încă greu de făcut.

Din acest motiv, a trebuit să ne educăm alături de cei mai buni profesioniști din Europa. Să învățăm marketing, să învățăm social media, să învățăm toate acele lucruri pe care jurnaliștii cu experiență din România le văd doar ca pe niște lucruri secundare. Dar fără de care nu-și mai pot face meseria. Toate astea au fost posibile datorită sprijinului financiar american.

Cine-și închipuie că a sunat careva de la USAID și a dat ordine cu ce să apară în PressOne e de o naivitate înduioșătoare. Sau că ne-am aliniat cumva agenda editorială - tot sprijinul dat de aceste organizații se referă la procesele profesionale care permit presei de serviciu public din România să tragă la răspundere exact acele instituții românești care refuză să acționeze responsabil față de alegători, într-un mediu corupt și dominat de zecile de milioane de euro aruncate de partide către presa „mare”.

Cele câteva zeci de mii de euro date de organizații precum USAID nu pot ține piept, în mod realist, zecilor de milioane de euro date de politicieni pentru a controla și manipula după voia lor societatea civilă din România. Dar le pot ajuta să învețe să stea pe propriile picioare.

Ăsta a fost dintotdeauna interesul organizațiilor precum USAID - să ajute aliații Americii să aibă o societate civilă puternică, în stare să nu lase aceste țări să colapseze sub interesele oligarhilor. Astăzi, unii distrug aceste structuri care au existat atât sub președinții democrați, cât și sub cei republicani. Și de imaginea cărora s-au alipit chiar și ei atunci când le-au fost de folos.

Cu ce vor fi înlocuite, nu știm. La PressOne, noi ne vom continua activitatea, tocmai pentru că am gândit încă de la început să nu fim dependenți de niciuna dintre sursele de finanțare. Dar, cu siguranță, cu cât mai repede mulți dintre voi ne vor deveni abonați prin donații (tot ce facem noi e non-profit, nu ia nimeni dividende acasă din PressOne), cu atât ne vom putea face treaba mai bine. Depinde doar de voi.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€