Ce am ales ieri

Aproape jumătate dintre românii cu drept de vot au mers ieri la secțiile de votare și și-au exprimat speranța cu privire la orașul și județul în care locuiesc. În urma votului, harta României arată destul de diferit față de alegerile din 2016.

La cald, câteva concluzii:

Este ocazia acestei tinere formațiuni politice să demonstreze că poate face diferența, cu atât mai mult cu cât poate crea majorități alături de PNL în cele mai multe dintre orașele câștigate. Nu va fi ușor, însă, pentru că va dura ceva până când candidații împinși în față pe ultima sută de metri și votați doar din dorința de schimbare să se acomodeze în rolul de primar, total diferit de ce au făcut aceștia până acum.

Scorul la consiliile locale nu e, însă, la fel de bun, ceea ce arată o puternică erodare a PNL din cauza guvernării, un semnal care ar trebui să-i îngrijoreze în vederea alegerilor parlamentare de peste două luni, în special având în vedere că vârful celui de-al doilea val al pandemiei este prognozat fix pentru începutul lunii decembrie.

PNL a pierdut niște primării importante pentru că a pariat pe politicieni încremeniți în proiect și nu a înțeles dorința de schimbare a românilor. Alte orașe-cheie au fost pierdute pentru că partidul a insistat sau nu a reușit să facă alianțe cu USR-PLUS.

Deși se poate felicita pentru rezultatele bune la general, PNL trebuie să-și dea seama că dacă nu-și elimină personajele dubioase cât mai repede, valul pe care navighează USR-PLUS va crește, iar partidul va mai pierde procente importante până în decembrie.

Dimpotrivă, dacă ne uităm la procentajele (ce-i drept, provizorii) de la consiliile locale, vedem că PSD poate pune încă probleme. Sunt județe precum Neamț în care capitala este în mâinile PNL, dar consiliul județean este dominat de PSD și aliații săi.

Chiar și în București, PSD are circa 32.4% dintre voturile din Consiliul General, urmat de USR Plus cu 26.8% și PNL cu 19.3%. Cu alte cuvinte, PSD a pierdut Primăria, dar va avea un cuvânt greu de spus acolo unde chiar contează, și anume în CGMB, unde PMP-ul lui Băsescu va juca rolul de kingmaker, cu cele 7.8% obținute în special datorită implicării personale în alegeri.

Rezultatul e mult mai bun decât ar fi putut spera PSD-ul lui Ciolacu, care se prefăcea că e trist nevoie-mare ieri seară pentru că fix persoana care i-ar fi putut ataca poziția, Gabriela Firea, a pierdut alegerile care ar fi putut-o propulsa către președinția partidului și apoi, de ce nu, a țării.

PRO România și ALDE ies pe ușa din dos din marea politică, iar Robert Negoiță, câștigătorul la Sectorul 3, nu a reușit să-i aducă procente partidului lui Ponta. Deși părea a fi pe cai mari, acesta va trebui să se replieze rapid dacă nu vrea să dispară de tot din politică.

Avem, cu alte cuvinte, un vânt de schimbare care a reușit să spulbere unele dintre castelele de nisip construite de vechi politicieni PSD sau PNL, dar va mai fi mult de muncă până când tentaculele caracatiței politicianiste care a sufocat România timp de 30 de ani să fie tăiate într-o măsură satisfăcătoare.

Intrăm într-un ciclu de patru ani în care primarii USR-PLUS vor fi obligați să învețe nu doar administrație, dar și politică, pentru că altfel nu vor reuși să-și împlinească programele. În special negocierea cu PMP din București va trebui să reușească, altminteri PSD, PNL și PMP vor putea constitui oricând o altă majoritate, după ce trec alegerile parlamentare. Așa cum au mai făcut-o, de altfel.

De remarcat și garnitura mai proaspătă din PNL care vine să împrospăteze timid aerul stătut din fostul aliat de guvernare al PSD-ului.

Nu putem decât spera că acest semnal dat de alegători le va sufla vânt în pânze și celor din PNL care vor să reformeze partidul și să-l scoată definitiv din mocirla obișnuită a politici românești. Alternativa este ca USR-PLUS să crească suficient de mare în opțiunile electoratului încât să dicteze mersul lucrurilor chiar și în Parlamentul României.

Nu în ultimul rând, implicarea redusă a electoratului în majoritatea orașelor arată că oamenii nu mai speră prea mare lucru de la politicieni. Poate a venit vremea ca societatea civilă să investească tot mai mult în sisteme care să ajute comunitățile să-și facă cunoscută poziția și să pună presiune pe aleși în mod constant, nu doar la patru ani.

PS. un cuvânt despre miile de voluntari care au mers ca observatori de vot, și fără de care alegerile din România ar fi în continuare decise de cine numără. Trebuie să le fim recunoscători acestor oameni care și-au dedicat zeci de ore de nervi și oboseală, în condiții de multe ori precare, pentru a supraveghea modul în care se votează.

Și un cuvânt și despre autoritățile (Biroul Electoral Central, Autoritatea Electorală Permanentă, SPP, nu știm încă) care au decis să nu mai transmită datele provizorii într-un format utilizabil în mod automat, astfel încât voluntarii de la platforma rezultatevot.ro au fost obligați să muncească ore în șir doar pentru a pune într-un format inteligibil ceea ce se făcea complet automat acum un an, la alegerile europarlamentare. Un pas înapoi rușinos pentru care responsabilii ar trebui trași la răspundere. Să sperăm că această mișcare nu se va repeta și la alegerile parlamentare.