Ce aflăm când tinerii citesc documentele stufoase de mediu până la capăt

Cristina Foarfă

Redactor

Timp de cinci luni, zece echipe de tineri din șase orașe - București, Timișoara, Reșița, Slatina, Râmnicu Vâlcea și Buzău - s-au uitat în documentele de mediu ale propriilor primării: rapoarte de o sută de pagini, în limbaj tehnic, pe care puțini dintre noi le deschidem sau știm măcar unde sunt ori că există. Când nu au găsit ce căutau, au cerut informații.

Apoi, pe baza lor, au creat propriile analize și sumare, pe care le-au prezentat public, în fața autorităților și a comunității, într-un proiect al CRPE - Centrul Român de Politici Europene, „Youth for Green Romania”. Ideea? Dacă ne dorim orașe sănătoase, trebuie să învățăm cum să ne informăm în privința asta.  

Foto: CRPE

Tinerii și-au ales singuri temele: calitatea aerului, deșeurile, spațiile verzi, eficiența energetică. Înainte, CRPE organizase douăsprezece ateliere cu peste 500 de participanți, pornind de la o întrebare simplă: cum percep tinerii calitatea mediului din orașul lor și de unde află, de fapt, informații despre el? Restul proiectului a fost, în mare parte, despre unde te uiți și ce faci cu ce ai aflat.

„Nu a fost un exercițiu ușor pentru tineri, dar este ceva ce ar trebui să știm să facem cu toții dacă ne dorim orașe mai sănătoase și primării mai transparente, cel puțin pe o temă care ne afectează: calitatea mediului.

Timp de 5 luni, ne-am uitat împreună în documentele strategice de la nivel local care ar trebui să ne facă să înțelegem viziunea de dezvoltare a orașelor, am trimis cereri de informații, am vorbit cu autorități publice și cu organizații civice de mediu. Am făcut un exercițiu civic care ar trebui să fie în realitate ceva banal, dar care la noi se practică prea puțin.

Și, din păcate, și dacă îți dorești să te implici, tot e nevoie de eforturi destul de mari să afli ce ai nevoie. Datele privind calitatea mediului nu sunt ceva ușor de găsit sau de înțeles, fiind rareori centralizate sau explicate”, spune Alex Damian, director de programe al CRPE.

Rapoartele tinerilor pot fi consultate aici.

Ce faci cu documente de sute de pagini, adesea scanate sau ascunse pe te miri unde

Ușor nu a fost, într-adevăr, spun și tinerii cu care am vorbit. De exemplu, Codruț, student în primul an la Informatică, la Universitatea de Vest din Timișoara, avea în față un PDF scanat de o sută și ceva de pagini despre cum își gestionează orașul lui deșeurile. Ar fi putut să-l treacă printr-un program care extrage automat cifrele. A ales să-l ia la mână. „La finalul zilei, dacă vrei să înțelegi cel mai bine o imagine, te uiți la ea.” 

Și a prins de ce cantitatea de gunoi a scăzut în ultimii ani - nu pentru că orașul a devenit mai curat, ci din taxa „plătești cât arunci” și din garanția pe ambalaje. Totuși, spune Codruț, la Timișoara i-a fost mai ușor decât a auzit de la colegii din alte orașe: la ADID, autoritatea publică locală care se ocupă de gestionarea deșeurilor, documentele erau pe site.

Echipa Timișoara. Foto: CRPE

Niciunul din tineri nu intrase vreodată într-un asemenea hățiș de hârtii. „Nu știam, evident, niciuna dintre noi cum funcționează procesul ăsta de documentare”, spune Teodora, studentă la Politehnică, care a lucrat la Râmnicu Vâlcea pe calitatea aerului. „Nimeni nu s-ar fi gândit că pentru calitatea aerului sau spațiile verzi există documente de sute de pagini.”

În toate orașele, implicarea coordonatorilor de la CRPE a fost esențială. „Am avut niște coordonatori care ne-au ajutat să ne organizăm. Ne-au dat la început niște instrucțiuni, cele mai importante documente în care trebuie să căutăm, un șablon de raport și niște întrebări la care trebuia să răspundem - dar cursiv, nu întrebare cu întrebare; în raport trebuia să se găsească răspunsul la ele. Cea mai complicată și dificilă parte, care ne-a luat și cel mai mult, a fost să găsim informațiile în acele documente și să le punem deoparte în raport”, spune Teodora.

Vocea care inspiră. A făcut trecerea de la corporație la antreprenoriat și a dezvoltat singură un brand de kombucha de succes: „Uneori, sănătatea începe cu alegeri mai bune, inclusiv cu ce alegi să bei zi de zi”

În 2022, după șapte ani și jumătate în care a lucrat în consultanță fiscală, în Big4, Iulia Suciu (34 de ani) a făcut trecerea la antreprenoriat, și a dezvoltat singură, de la zero, un brand de băuturi fermentate naturale (kombucha), ZEN-VITA. Cu o investiție inițială de 40.000 de euro, afacerea ei a crescut organic, iar în prezent produsele pot fi găsite în peste 100 de locații din România. 

Scriitoarea Doina Ruști: Literatura cere libertate. Școala ar trebui să ofere liste largi din care elevul să aleagă, nu texte impuse

Într-o lume în care părinții și profesorii se întreabă cum să-i mai apropie pe copii de cărți, Doina Ruști propune o altă temă captivantă, într-un interviu pentru Vocativ: ce înseamnă, de fapt, să citești astăzi?

Așa că și-au construit metode. La Reșița, echipa de patru a împărțit munca pe rânduri și perechi, ajutată de o colegă care prelua și finisa. „A fost clar o muncă frumoasă în echipă, pentru că ne-am putut baza unii pe alții”, spune Ella, eleva de clasa a IX-a care a coordonat-o.

Când se împotmoleau într-o frază tehnică, o căutau și, când nici așa nu ieșea, o treceau prin inteligența artificială ca să o traducă în limbaj de om. „Odată ce traduci primele trei-patru idei, deja prinzi flow-ul și nu mai ai nevoie să revii, te familiarizezi”, spune ea. „Ne-am împotmolit mai ales în ce scrie în rapoartele anuale, pentru că sunt scrise într-un limbaj greu. Acolo uneori îți pierdeai cheful și motivația, până reușeai să transcrii și să înțelegi”, adaugă ea.

Echipa Reșița. Foto: CRPE

Maia, studentă la Psihologie, a săpat zile în și după proiectele orașului pe site-ul primăriei din Râmnicu Vâlcea, fără succes. Le-a găsit, în schimb, pe site-ul personal al primarului, în timp ce Registrul Local al Spațiilor Verzi nu mai fusese actualizat din 2019.

„M-am simțit puțin descurajată. Când am intrat în proiect, am înțeles de la coordonatori că o să învățăm cum să găsim informații de actualitate, importante, care ar trebui să fie disponibile publicului larg cu ușurință. Aparent, am avut nevoie de niște coordonatori care să ne ajute să învățăm cum să le găsim. Sunt de părere că ar trebui să fie un pic mai intuitiv organizate, mai ales pe site-uri - și nu neapărat pe site-ul personal al primarului. Documentele acelea de 100 de pagini sunt foarte greu de navigat; ar putea exista o opțiune mai intuitivă, pentru oameni care nu sunt din domeniu”, explică ea nevoia de acces ușor la date publice, de interes pentru cetățeni.

Nu poluarea a fost surpriza, ci cât de greu se ajunge la o informație care, pe hârtie, e publică. Povestea s-a repetat în toate cele șase orașe - date îngropate în PDF-uri scanate, împrăștiate pe platforme diferite, scrise pentru specialiști. Tinerii le-au scos la suprafață și, mai important, le-au tradus: rapoartele lor au maximum zece pagini, care se pot citi.

Interacțiunea cu autoritățile

În relație cu autoritățile, la Timișoara, Codruț a încercat să fie constructiv, nu critic. Spune că, în general, au fost deschiși și a primit informațiile de care avea nevoie. Totuși, explică el: „Cei de la autoritățile locale erau poate puțin înțepeniți, parcă un pic iritați, dar n-au vrut să poarte discuții prea lungi. Au fost dispuși să asculte, dar se simțeau puțin strâmtorați. Cel puțin la calitatea aerului.” 

Echipa Timișoara. Foto: CRPE

La prezentare, chiar autoritățile i-au adăugat o piesă care nu era în documente: orașul nu mai are momentan unde să-și depoziteze deșeurile și le cară tocmai spre Mehedinți. 

Colaborarea a fost bună și la Reșița, spune Ella, mai ales la prezentarea finală. „A venit un domn de la o agenție și a explicat foarte interesant despre monitorizările aerului: că da, există una fixă, dar există și una mobilă, pe care o folosesc doar în caz de sesizare, o transportă repede și iau măsurători de mai multe ori într-un interval de timp. Și ce iese depinde și de factori externi. Nimic revelator, dar a explicat-o clar.”

La Râmnicu Vâlcea, a mers un pic mai greu: „De la primărie am primit cel mai greu - cam trei săptămâni, eu chiar la o lună după ce am trimis mesajul. Aproape o lună. Credeam că nu ne mai răspund. În rest, de la Consiliu am primit destul de repede, cam într-o săptămână, o săptămână și jumătate”, spun Maia și Teodora.

Echipa Râmnicu Vâlcea. Foto: CRPE

Ce cred tinerii că ar trebui să facem cu toții

Codruț, de la Timișoara, crede că responsabilitatea e și la noi, nu doar la autorități. Primul lucru e să învățăm ce înseamnă colectarea selectivă a deșeurilor.

Ella, elevă în Reșița, crede că ar trebui să ne uităm mai des pe documente și să nu lăsăm impresiile de la prima vedere să ne formeze opinia despre un subiect.

„Pentru noi, documentele au arătat o parte mult mai rea decât cea pe care o trăim. Fiind într-un oraș în care, în orice parte te uiți, vezi păduri și peste tot sunt parcuri - noi trăim în bula noastră, cu care suntem obișnuiți. Nu putem spune că nu suntem mulțumiți, pentru că aerul e curat. Dar când o iei din punct de vedere chimic, monoxizi și așa mai departe, se schimbă puțin situația. Noi, însă, nu am avut niciodată probleme cu calitatea aerului - a fost mai degrabă un lucru pe care l-am ales tocmai pentru că știm că la noi aerul e bun, din mai multe puncte de vedere. Și a fost interesant să descoperim că, de fapt, există și unele părți negative”, explică ea.

Uneori, poți găsi în documente ce nu vezi cu ochiul liber.

Echipa Reșița. Foto: CRPE

O soluție pe care elevii din Reșița din echipa Ellei au găsit-o neașteptat de eficientă este spălarea străzilor. „Are un impact neașteptat. Cine ar fi zis că poate polua atât de mult praful de pe carosabil? Dar când se strânge atâta, spălarea chiar face o schimbare destul de mare.”

Ella înțelege că orice dezvoltare de infrastructură vine cu un cost. „Aveam șantiere, dar în mare parte sunt cele care duc la dezvoltarea infrastructurii a orașului. Adică te scufunzi, dar te ridici, într-un fel. Nu prea ai ce să faci - nu poate fi numai bine, un bine vine cu un rău. Da, am avut poluare de la șantiere, de la reabilitarea carosabilului, în sensul că s-a adus tramvaiul în oraș. Acel șantier a poluat foarte mult, fiind constant - trei-patru părți ale orașului erau șantiere nebune. Probabil a dus la poluare, dar după aceea am primit tramvaiul, care a scăzut emisiile din autovehicule. Deci e și bine, e și rău, n-o poți lua într-un singur fel”, nuanțează ea.

Maia și Teodora cred că potențialul orașului Râmnicu Vâlcea nu e valorificat suficient, mai ales în privința spațiilor verzi. Orașul e verde, e curat, dar se poate și mai bine.

Întrebate dacă proiectul le-a schimbat perspectiva cumva, cele două tinere nu vorbesc despre oraș, ci despre cei care îl administrează. „Nu mi-a schimbat neapărat viziunea asupra orașului, ci asupra celor care îl conduc”, spune Maia. „M-a făcut un pic mai sceptică, având un primar care de mulți ani are o imagine destul de bună, are și mai multe conturi de social media și pare mereu că se implică. Dar a trebuit să caut informații pentru proiect și am văzut că proiectele erau mai bine ținute pe canalele lui personale decât pe ale instituției. Există lipsuri din punctul ăsta de vedere.”

Teodora privește mai degrabă înainte: „Nu mi-a schimbat părerea despre oraș. Mi se pare doar că poate fi administrat un pic mai bine în ceea ce privește protecția mediului și a aerului. Mai ales având în vedere că suntem într-un loc atât de avantajos - avem două parcuri naționale în județ. Putem face orașul ăsta un hub, un fel de paradis verde.”

Teodora, din Râmnicu Vâlcea. Foto: CRPE

Nu trebuie să fii activist de mediu ca să-ți pese de oraș

Niciunul dintre tinerii cu care am vorbit nu se consideră, de altfel, activist. Nu și-au luat misiunea de a salva nimic, nu pretind că le știu pe toate. Ella chiar spune că au intrat în proiect „pentru cultura generală, să poți participa la o discuție și despre asta și să știi ce să spui”. Și tocmai de-aia e mai convingător ce-au făcut. Au venit din curiozitate și au plecat știind să citească o strategie locală, să trimită o cerere în baza Legii 544, să deosebească o cifră bună de una care doar pare bună.

Pentru că asta arată, de fapt, proiectul: nu trebuie să fii activist ca să te uiți într-un document de mediu. Trebuie doar să fii curios - și să nu te mulțumești cu impresia de la prima vedere. Orașul pare verde, aerul pare curat, cifra pare bună. Apoi deschizi raportul și vezi că „pare” și „este” nu sunt mereu același lucru. 

Articol publicat în cadrul proiectului „Youth for Green Romania” (2024-3-RO01-KA154-YOU-000285479), derulat de Centrul Român de Politici Europene.