Casa care bântuie orașul. Arhitect, despre Casa Radio: Nu aș păstra nimic care să aducă aminte de Ceaușescu

Bianca Dragomir

Casa Radio, una dintre megalomaniile regimului Ceaușescu, a ajuns să fie din nou în centrul unei lupte pentru viitorul Bucureștiului. În acest context, ce ar putea face autoritățile cu clădirea încărcată de semnificație istorică? 

Casa Radio este un proiect colosal, început în comunism, blocat după 1989, revendicat de interese publice și private, dar niciodată dus până la capăt.

Iar acum, după ce România a câștigat arbitrajul internațional și a evitat plata unor despăgubiri de sute de milioane de euro, clădirea revine în discuție nu doar ca parte dintr-un scandal ce pare că nu se mai termină (și care se va prelungi până cel puțin în 2027), ci și sub forma unor viziuni noi de reorganizare a scheletului de beton și, mai ales, a terenului valoros pe care această ruină uriașă agonizează. 

Casa care bântuie Bucureștiului

Arhitectul Șerban Țigănaș a mărturisit pentru PressOne că a fost „bântuit” de două ori de Casa Radio.

Prima dată ca student, când zona era un spațiu deschis, un scuar util și angrenat în spațiul Bucureștiului, situat la intersecția dintre Știrbei Vodă și zona Spitalului Municipal.

„Eram student în București atunci și treceam foarte frecvent prin spațiul respectiv, care a fost un parc. Locuiam în Grozăvești, în căminele studențești; mergeam pe acolo zilnic și parcul acela era foarte util”, își amintește arhitectul.

Arhitectul Șerban Țigănaș, premiat la Londra, New York și București, este recunoscut pentru contribuțiile sale privind dezvoltarea marilor orașe. În cazul Casei Radio, vorbește despre nevoia unui proiect public major dedicat culturii și vieții artistice a orașului. Foto: Arhivă personală

Cum a apărut proiectul Casa Radio?

Clădirea Casei Radio a făcut parte dintr-o serie de construcții monumentale, alături de actualul Palat al Parlamentului (Casa Republicii) și centrul „Cântarea României” (unde se află acum Ministerul Culturii și Biblioteca Națională). 

„Casa Radio a fost gândită în seria de clădiri din care face parte, evident, actualul Palat al Parlamentului — Casa Republicii sau Casa Poporului, cum îi spunem noi, dar care nu s-a numit niciodată oficial așa. Mai era Academia Română, toate construcțiile de pe Bulevardul Victoria Socialismului. Ele au fost din aceeași serie, iar stilistic sunt înrudite”, explică Șerban Țigănaș.

Toate clădirile enumerate au fost realizate în „stilul Ceaușescu”, inspirat de vizitele pe care le-a făcut dictatorul în Coreea de Nord.

„Dorea să fie, în același timp, monumental, imperial. Eu aș putea spune, dictatorial, de fapt. Extrem de auster, dar fără reprezentări, fără statui. Ceaușescu nu suporta reprezentările altor personalități, ca să nu îl eclipseze, chiar dacă era vorba de Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Cuza sau de alții”, adaugă arhitectul. 

Mai mult, Casa Radio a fost gândită ca un „cartier general al comunicării” controlat de guvern și partid, într-o epocă fără pluralism media. Clădirea este imensă și supradimensionată, inclusiv din motive de securitate și protecție (pe de o parte, din pricina controlului accentuat asupra informației, dar și ca o reminiscență a cutremurului din 1977). 

Era o megalomanie semnată de Ceaușescu, care, evident, n-a fost dusă până la capăt. Însă Șerban Țigănaș își amintește ultima defilare din 23 august 1989, când Ceaușescu a stat la balconul Casei Radio, finalizată atunci, special pentru acel moment, doar la nivelul fațadei dinspre strada Știrbei Vodă. 

Deșeuri verzi în politică: cum a ajuns o firmă din industria de mediu să finanțeze PSD cu milioane de lei

Redpoint Management Solutions SRL, o Organizație de Transfer de Responsabilitate în domeniul deșeurilor electrice, a împrumutat PSD cu două milioane de lei în 2025 și 1,65 milioane de lei în 2024.

EXCLUSIV. Dezvirginarea psihică - metoda prin care Ion Duvac, psihologul „meseriaș”, își abuza sexual clientele și le recomanda sex anal în loc de terapie. 19 femei îl acuză pe Duvac de hărțuire sexuală și tentativă de viol

Cunoscutul psiholog Ion Duvac, fost membru în Comisia de Deontologie și Disciplină a Colegiului Psihologilor din România și fost angajat al serviciilor de informații, e acuzat de alte 19 femei de tentativă de viol, agresiune, hărțuire sexuală și abuzuri terapeutice, mascate sub formă de terapie, prin tehnici revoltătoare

Foto: ID 53024429 | Casa Radio © Daniel Caluian | Dreamstime.com

„Țin minte anul 1989, tocmai terminasem facultatea, eram stagiar la Alba Iulia; m-au trimis cu materialul de propagandă pentru ultima defilare de 23 august. Am făcut parte din toată organizarea acelei defilări, ultima defilare în care Ceaușescu a fost în balcon la Casa Radio. Terminaseră doar fațada dinspre Știrbei Vodă; au placat-o cu travertin și marmură. În tribuna respectivă a stat Ceaușescu la defilare”, spune expertul.

Un complex muzical blocat de procesul de privatizare

A doua oară când Casa Radio l-a „bântuit” pe arhitectul Țigănaș a fost în 2017, în timpul guvernului tehnocrat, când specialistul a făcut parte dintr-o echipă care pregătea un concurs internațional pentru o mare sală de concerte în București, dedicată Centenarului Marii Uniri. Terenul Casei Radio a fost considerat atunci un amplasament extrem de valoros pentru viitorul complex muzical, dar proiectul a fost blocat de litigiile și de procesul de privatizare/concesiune către dezvoltatori.

„Am studiat investiții similare din Europa, mai ales din Polonia, și unul dintre amplasamentele analizate a fost acesta, considerat extrem de valoros. Din păcate, terenul era compromis prin sarcina care l-a blocat pentru două decenii sau chiar mai mult”, își amintește arhitectul.

Problema principală nu e consolidarea

Șerban Țigănuș a explicat pentru PressOne cât de dificilă poate fi o reconversie a scheletului pe care încă îl numim Casa Radio. „E destul de greu. Tot ce a stat 30 de ani în ploaie și vânt s-a deteriorat, dar cea mai mare problemă este cea a adaptării la un program nou. Clădirea are o soliditate excepțională, ieșită din comun, fiind greu de demolat. Nu atât consolidarea este problema, cât schimbarea funcțiunilor.”

Așadar, spațiile inițiale sunt greu de adaptat chiar și pentru birouri sau malluri (cum a încercat proiectul Dâmbovița Center).

Dâmbovița Center, un proiect dificil pentru infrastructura existentă

Proiectul inițial de privatizare, Dâmbovița Center, lansat în 2004, prevedea clădiri de 34 de etaje, un mall și o roată panoramică în locul Casei Radio. Însă un astfel de proiect arhitectural și urbanistic ar fi aglomerat excesiv infrastructura zonei și ar fi servit doar profitului privat, consideră specialistul. 

„În zonele centrale, densitățile mari au sens, dar nu neapărat în sens comercial. Dacă proiectul este virat către dotări culturale, ideea se schimbă. Un echipament cultural de mari dimensiuni poate fi gestionat. Să ne uităm la Teatru Național: faptul că acum funcționează, față de perioada când nu funcționa sau era în șantier, nu a schimbat economia zonei Pieței Universității, intersecției din km 0 al Bucureștiului”, explică arhitectul.

Șerban Țigănaș pledează pentru funcțiuni culturale și păstrarea unui „plămân verde” în orice proiect viitor pentru zona în cauză: „De asemenea, nu trebuie ignorat plămânul verde, spațiul verde care trebuie să facă parte din proiect în orice situație, orice destinație ar avea.”

Complex cultural și un concurs internațional de idei

Dincolo de recenta victorie juridică pe care statul a lăudat-o cu fast, același stat ar trebui să aibă în vedere noi principii moderne atunci când se raportează la viitorul amplasamentului Casei Radio. „N-ar strica ca reprezentanții Guvernului să aibă niște consultări cu Ordinul Arhitecților sau cu echipa care lucrează la Planul Urbanistic General, cu organismele competente”, recomandă Țigănaș. 

Mai mult, el propune un concurs de idei de talie internațională, organizat pe principiile Uniunii Internaționale a Arhitecților, cu juriu internațional, cu miză, care să înceapă, dacă e posibil legal, chiar înainte de a se termina litigiul.

„Concursul de idei nu te obligă să construiești soluția câștigătoare, ci doar să folosești soluția câștigătoare pentru a face tema pentru ceea ce se alege că se potrivește acolo. Asta aș face eu. Merită să studiezi bine, să te consulți bine ca să nu iei o decizie greșită și apoi să pierzi și mai mulți bani pentru a o rezolva. Repet, trebuie să fie o clădire simbolică care să îi ia locul. Nu cred că trebuie să ne amăgim, să ne ambiționăm să păstrăm 100% din clădirea respectivă; eu nu aș păstra nimic care să aducă aminte de Ceaușescu”, subliniază expertul.

Soluția cea mai bună pentru București

„Fiind aproape de zona centrală, părerea mea este că a ne reîntoarce la discuția despre cultură, despre un mare complex pentru muzică care lipsește din București, ar fi una dintre variante. Bucureștiului îi lipsește o sală de concerte cu acustică contemporană; Sala Palatului este una de congrese, iar Ateneul este mult prea mic.”

Arhitectul consideră că un astfel de spațiu nu ar trebui limitat doar la concerte, ci ar trebui să includă teatre, spații pentru arte plastice și dans, un centru cultural polivalent. El propune o „dimensiune contemporană” pentru acest centru, care să ofere spații nu doar pentru instituțiile statului, ci și pentru cultura independentă.

Sectorul independent, observă Șerban Țigănaș, se confruntă cu o lipsă acută de spații adecvate și menționează că mulți artiști se chinuie ani de zile să repare clădiri (cum este cazul proiectului de pe Calea Griviței) sau sunt nevoiți să joace teatru prin cârciumi.

În viziunea arhitectului, Bucureștiul este descris ca având un potențial cultural fabulos, cu un număr mare de furnizori de evenimente și consumatori care merită infrastructuri de nivel contemporan.