Brexit: filmul

Daniel Iftene

Redactor

Brexit: The Uncivil War (2018). Regia: Toby Haynes; scenariul: James Graham; imaginea: Danny Cohen; muzica: Daniel Pemberton; cu: Benedict Cumberbatch, Rory Kinnear, John Heffernan, Boris Johnson.

*

Marea Britanie s-a împărţit din nou în ultimele zile, și tot pe motiv de Brexit: de această dată, taberele sunt susținătorii și acuzatorii peliculei omonime − cel mai important film de ficțiune realizat până acum despre referendumul pentru ieșirea țării din Uniunea Europeană.

Astfel, regizorului Toby Haynes și scenaristului James Graham, unul dintre cei mai importanți autori de teatru politic din insulă, li se reproșează că, deși nu minte, filmul lor nu cuprinde tot adevărul.

Că e un film necesar, dar iresponsabil. Că momentul lansării e total nepotrivit pentru o țară care încă nu vede limanul.

Că e periculos să dai rolul minții întunecate din spatele taberei „Leave” unui actor de talia lui Benedict Cumberbatch − care, deși a susținut public tabăra „Remain”, va crea simpatie față de „dușman”.

Că filmul ar putea afecta chiar ancheta privind ilegalitățile și faptele de corupție comise în timpul campaniei pentru referendum.

Sutele de articole și intervenții publice demonstrează însă un lucru: fără să fie perfect, acest thriller politic − centrat pe soluțiile ingenioase, dar imorale ale lui Dominic Cummings, unul dintre arhitecții ruperii de UE − ne interesează pe toți.

Ne interesează nu doar din postura europeanului care, de pe chei, flutură batistuța în urma amicului britanic, ci și din perspectiva cetățeanului atins de dezinteresul multor compatrioți față de politică, și care poate ajunge astfel masă de manevră pentru oricare dintre forțele aflate în jocul electoral.

Scenariul lui Graham este construit pe baza materialelor de presă, a volumelor și articolelor de blog realizate cu și de către figurile implicate în campanie, dar cu libertatea declarată de a imagina momente sau dialoguri care să sprijine dramatizarea.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Moș Gerilă vine cu racheta. Cum au furat comuniștii Crăciunul?

O săptămână am așteptat, m-am tot sucit, iar nopțile am visat la seara de Crăciun pe care urma să o petrecem la familia G. Am repetat în minte poezia de George Coșbuc, fiindcă părinții băgaseră spaima în mine că dacă nu o spui frumos, "ca pe apă", sacul Moșului rămâne ferecat.

Încă de la început, replicile lui Cummings despre vocea specifică a Marii Britanii, montate peste fragmente de știri sau de interviuri, fac din el un soi de geniu greu de înțeles. Iar Cumberbatch se lansează impecabil în acest rol, care stârnește deopotrivă simpatie și fascinație față de personajul real.

Pe lângă figura lui Cummings, atinsă de „complexul lui Dumnezeu”, ceilalți par insignifianți sau ridicoli – unul dintre principalele reproșuri aduse filmului.

Și asta fiindcă satirizarea politicienilor nu duce neapărat la condamnarea deciziilor lor, ci și la îndulcirea acuzațiilor care li se pot aduce. Ca atunci când nu te poți supăra pe un bufon.

Cu toate acestea, satira e un gen tradițional în cinemaul și în televiziunea britanice, iar alegerea ei de către cuplul Graham-Haynes pare, din acest motiv, firească.

Vor urma, cu siguranță, și alte filme care să spună povestea Brexit-ului, dar acesta va rămâne primul care a avut curajul să împungă corpul bolnav încă din timpul acestei crize al cărei leac nu-l cunoaște nimeni cu adevărat.

Filmul este distribuit în România de HBO.

Offscreen

→ Titlul celui mai recent film regizat și jucat de Clint Eastwood, „Curierul traficanților” (The Mule), ar putea să vă amintească de o secvență din clasicul „Pentru un pumn de dolari” (1964, r. Sergio Leone).

Pe lângă asta, într-unul dintre materialele de promovare a filmului, legendarul cineast rostește una dintre replici ca pe o sentință definitivă și irevocabilă: „E ultimul. Așa să-mi ajute Dumnezeu. E ultimul”.

„Curierul traficanților” pornește de la povestea reală a lui Leonard Sharp, un octogenar care, sub acoperirea vârstei și a faptului că e veteran de război și horticultor cunoscut la nivel internațional, devine cărăuș pentru un cartel mexican al drogurilor.

Sub această mască eficientă, bătrânul ajunge o legendă printre membrii cartelului și-și atrage supra-numele El Tata.

Față de povestea originală, abordarea lui Eastwood aduce mai degrabă atingeri autobiografice decât pasaje memorabile, de la imaginile cu regizorul-actor „călărind” un Ford vechi prin peisaje de western la distribuirea unor actori cu care a avut colaborări anterioare (Bradley Cooper, Laurence Fishburne), dar și a fiicei sale, Alison.

Cea mai interesantă e prima parte, în care Leonard Sharp se prezintă ca un bătrân fără griji și plin de umor, ceea ce îi scoate de minți pe pistolarii mexicani puși să-l monitorizeze, dar și pe polițiștii care nu-i pot anticipa mișcările.

Din păcate, ultima oră a filmului se îneacă, până la gluma cea din urmă, într-o acumulare de regrete, lacrimi și povețe, semn că legendele nu mor, doar mai ațipesc din când în când.

→ Jane Goodall este unul dintre savanții care a modificat felul în care ne definim ca specie. Nu, nu suntem singurele ființe de pe Pământ care pot folosi unelte și nici singurele capabile de rațiune și simțire.

Astfel, edificiul superiorității noastre arogante s-a clătinat măcar puțin.

National Geographic îi dedică un documentar, intitulat „Jane”, în care explorează nu doar stagiile sale de cercetare asupra cimpanzeilor din Tanzania, ci și originile visului ei de a ajunge în Africa, forța de a-și susține observațiile în fața unui public deseori misogin și dificultățile de a avea o familie.

Dincolo de povestea care are un parcurs de montagne russe afectiv, sunt spectaculoase imaginele surprinse în timpul cercetărilor lui Goodall, la care a contribuit și celebrul autor de filme și fotografii de natură Hugo van Lawick.

„Jane” este distribuit în România de Netflix.

→ Fanii serialului HBO/Sky „Tânărul Papă” (The Young Pope), semnat de Paolo Sorrentino, au primit săptămâna aceasta mai mult decât au cerut. John Malkovich este noua vedetă a distribuției din „Noul Papă” (The New Pope), serial plasat tot sub cupolele Vaticanului.

Nu se știe însă cât de important va mai fi rolul lui Lenny Belardo, tânărul și nonconformistul Suveran Pontif din primul sezon al seriei, și nici care va fi relația sa cu personajul pe care urmează să-l joace Malkovich.

„Noul Papă” urmează să fie lansat anul acesta.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€