Boa de nisip, cel mai misterios șarpe din România

Când, în iunie 2014, violoncelistul Vlăduț Geantă (28 de ani) a mers din București la rudele sale din Teleorman, a avut parte de o priveliște după care herpetologii români tânjeau în zadar de multe decenii.

A văzut un exemplar viu din singura specie de șarpe boa pripășită de milenii pe teritoriul României, Eryx jaculus sau boa de nisip.

„Aveam mașina parcată la câțiva metri de locul unde l-am găsit și s-a întâmplat să trec pe acolo. Șarpele stătea la soare pe un perete de pământ.

Am văzut că era deosebit și m-am gândit instantaneu la năpârcă. Dar modelul desenelor era diferit. Mi-am adus aminte în cele din urmă de un articol pe care l-am citit cândva despre șerpii din România, printre care și boa de nisip.

Am fotografiat cu telefonul exemplarul găsit prima dată, am căutat pe Google poze cu specia și am văzut asemănările. Bine că atunci aveam telefon cu cameră foto, pentru că acum nu mai am”, povestește Vlăduț Geantă.

Abia după trei luni, în septembrie 2014, a reușit să contacteze un specialist: Vlad Cioflec (35 de ani), herpetolog la Asociația Parcul Natural Văcărești.

„Mi l-a recomandat cineva de pe pagina de Facebook a Societății Ornitologice Române.”

Pauza

Ultima observare dovedită a unui individ viu de Eryx jaculus era menționată într-o lucrare de referință despre herpetofauna din România, Broaște, șerpi, șopîrle (Editura Științifică, București, 1969), de I.E. Fuhn.

„Micul boa de nisip este însă foarte rar: a fost descoperit un exemplar acum circa 70 de ani, apoi unul prin 1937, cu prilejul săpatului unei vii, la Cochirleni (M. Băcescu).

Deși s-au depus toate strădaniile pentru găsirea locurilor de trai ale acestui șarpe, nu se poate afirma cu certitudine dacă mai există vreo populație a șarpelui de nisip.

Iubitorii de natură sau profesorii de științe naturale din localitățile semnalate ar putea aduce un mare serviciu științei herpetologice dacă s-ar ocupa de această problemă”, scria I.E. Fuhn.

A fost, dar n-a fost viu

Vlad Cioflec spune că încă din anii ’30, când fusese observat ultimul boa de nisip viu, „specia era considerată pe cale de dispariție sau chiar dispărută de pe teritoriul României”. 

„În 1986, niște nemți au dat peste un cadavru lângă Mahmudia, în județul Tulcea. Era la nord de orice altă populație cunoscută în Europa, când nimeni nu găsea specia.

În 2011 a fost găsit un cadavru în județul Teleorman, lângă Turnu Măgurele, un boa de nisip călcat de mașină.

A apărut atunci teoria: «A fost scăpat de o pasăre de pradă, care l-a pescuit de pe malul bulgăresc. Sau poate că a venit un transport cu nisip și era și șarpele acolo».”

Vlad Cioflec adaugă că, în 2014, a primit o veste din Slovacia:

„Niște naturaliști din fosta Cehoslovacie au anunțat că în 1979 au găsit la Beștepe, în Tulcea, susțin ei, un boa de nisip călcat de un cal. Campaseră în zonă, iar seara a trecut un localnic călare. Dimineața, au găsit șarpele strivit”. 

Biologul Tibor Sos (38 de ani), de la Asociația „Grupul Milvus” din Târgu Mureș, este de părere că „localnicii văd vie această specie destul de des, numai că ei nu realizează importanța acestor observații”. 

Tibor Sos apreciază că și descoperirile unor exemplare decedate sunt de mare însemnătate.

„Și exemplarele moarte au valoarea lor inestimabilă, mai ales când dovedesc prezența unei specii și aduc noi date la distribuția ei.

Astfel, data șarpelui călcat de mașină din 2011 este mult mai importantă decât data la care a fost văzut viu ultima oară, cu toate că în zona aceea încă nu a fost identificată populația-sursă.

În cazul unei reptile moarte, totuși, planează un dubiu – dacă animalul decedat a fost găsit exact unde a fost ucis sau dacă a fost transportat de vreun prădător cu aripi, de exemplu, de un șerpar, sau, accidental, de om, prin vreun transport de nisip sau de pământ.

Totuși, media s-a axat pe această perioadă lungă de când specia nu a fost văzută vie ca să prindă mai bine la public senzaționalul, cu toate că este o realitate deformată”, consideră Tibor Sos.

Confirmarea

În acest context, informația culeasă de Vlad Cioflec de la tizul său violoncelist a fost o sclipire a destinului. Mai ales că fotografia care o însoțea a eliminat multe dubii.

„În septembrie 2014, primesc o poză spre identificare: «Am găsit șarpele ăsta». Așa am văzut primul boa de nisip pe care mi-a fost dat să-l văd fotografiat în viață pe teritoriul României.

I-am văzut poza făcută cu un telefon vechi, cu clapetă. Vlăduț Geantă a trimis-o. Fără el, toate acestea nu s-ar fi întâmplat.

Am mers în weekend cu Tibor Sos și cu Doru Panaitescu (41 de ani, antreprenor și, printre altele, fotograf pasionat de herpetofaună – n.r.), iar în acel weekend din septembrie am găsit masculi, femele și pui proaspăt născuți”, istorisește Vlad Cioflec.

„Boa de nisip este ovovivipar, la fel ca viperele noastre, năpârca, șopârla de munte și șarpele de alun. Ceea ce înseamnă că femela reține ouăle în ea până când embrionii sunt gata să eclozeze”, explică Vlad Cioflec.

Pentru a proteja specia, herpetologii evită să indice cu exactitate locurile în care au întâlnit boa de nisip.

Tibor Sos spune că a aflat „de observație de pe grupul de Facebook Herping Romania, unde a fost anunțată de Vlad Cioflec”. 

„În acea dimineață, am luat rapid legătura cu Vlad, și seara eram deja undeva pe lângă Giurgiu, cu oameni pe care nu-i cunoșteam dinainte, dar cu care m-am împrietenit ușor.

Noaptea am petrecut-o la familia lui Vlăduț Geantă, căruia îi mulțumesc și pe această cale, iar a doua zi am luat-o spre habitatul speciei. Acolo am mai rămas încă o zi singur, căutând specia și ziua, și noaptea”, adaugă Tibor Sos.

„În septembrie 2014 am avut șansa să văd, pe lângă femela și juvenilii găsiți de Doru și de prietenii noștri, și câteva exemplare în natură, un mascul însorindu-se pe un perete și câteva exemplare tinere active noaptea”, își amintește biologul de la Milvus.

Doru Panaitescu precizează că a văzut primul boa de nisip în noaptea de vineri spre sâmbătă:

„În noaptea aceea, am plecat să-l căutăm frenetic. Am găsit eu unul, dar de emoție l-am scăpat. L-am găsit înainte ca Vlăduț Geantă să îmi arate locul exact.

Abia a doua zi, sâmbătă, 13 septembrie, am avut certitudinea, când am reușit să capturăm o femelă și șase pui care erau împreună cu ea.

Cel cu pui a fost văzut de un prieten al lui Vlăduț. Împreună am săpat și i-am scos din mal.

După ce i-am găsit eu împreună cu Vlăduț și cu alți doi prieteni, au venit Vlad și Tibor. Femela cu pui a fost capturată, fotografiată de mine, apoi de Vlad și de Tibor și eliberată cu pui cu tot”. 

Duminică, 14 septembrie, Vlad Cioflec a publicat pe blogul său articolul „Boa de nisip (Eryx jaculus)”. O zi mai târziu, și Doru Panaitescu a descris pe blogul personal aventura întâlnirii cu cea mai rară specie de șarpe din România.

O descoperire intens mediatizată

La doar trei zile după ce Vlad Cioflec a anunțat pe blog descoperirea unor indivizi vii din specia boa de nisip, Doru Panaitescu a făcut o numărătoare aproximativă a link-urilor către site-urile care au preluat informația.

Pe 17 septembrie 2014, numărul de link-uri trecuse de 130.

Arealul

În 2014, Teleormanul a fost bifat pentru prima oară ca areal în care a fost găsit viu boa de nisip. În trecut, numai în județele Dobrogei – Tulcea și Constanța – fuseseră observați indivizi vii din această specie.

Încurajați de reușita din Teleorman, herpetologii și fotografii pasionați de herpetofaună au extins căutările.

Vlad Cioflec spune că în 2015 a găsit în același județ, în niște râpe din Lunca Dunării, încă o populație de Eryx jaculus.

„Habitatul este mult mai greu accesibil și nu are presiunea antropică a celuilalt – fără incendieri, fără pășunat, fără extragerea unor materiale de construcții”, precizează Cioflec.

Doru Panaitescu (video) arată că la populația respectivă a ajuns „în urma unor documentări zdravene făcute de Vlad Cioflec”: 

„A doua populație, cea găsită în 2015, se află la câteva zeci de kilometri de primul loc. Până acum, nu am mai deranjat populația de acolo, care este ținută în secret în continuare. 

La prima populație au mers destule persoane și sunt puțin îngrijorat, pentru că locul este permanent cercetat.

Până acum, eu am găsit mai multe exemplare în ambele locuri, ceea ce arată că populațiile sunt sănătoase”. 

Despre descoperirea celei de-a doua populații, Doru Panaitescu a scris în iunie 2015 un articol publicat pe blogul său.

Tot în 2015, prezența speciei a fost semnalată și la Cernavodă. Cioflec spune că rămân de cercetat încă șapte județe: Giurgiu, Olt, Dolj, Mehedinți, Călărași, Ialomița și Brăila.

„Despre boa de nisip nu știm unde mai este, dacă mai este. Avem semnalări în județul Călărași. Și, de asemenea, avem o semnalare pe lângă Slatina – într-o zonă aflată mult mai la nord decât ne-am aștepta noi.”

„Biologia speciei ar trebui să fie rescrisă”

Are privirea lui Smaug și găurește pământul precum „cârtițele” uriașe care au săpat tunelul metroului din Drumul Taberei. Și, la fel ca în cazul unui tren subteran care stă pe loc, cu greu îi poți deosebi capul de coadă.

„Trunchiul gros și relativ scurt – rar ajunge până la 80 de centimetri – se termină cu o coadă scurtă, boantă, ce poate fi confundată cu un al doilea cap. 

La această impresie ne duce și șarpele, prin comportamentul lui de apărare. Șarpele speriat își ține deseori coada deasupra corpului încolăcit, ca și cum aceasta ar fi un cap, pentru a atrage atacul și pentru a proteja astfel partea cea mai importantă, capul”, explică Tibor Sos.

Boa de nisip are botul ca de rechin, cu gura situată în partea ventrală.

„Rostralul lat, ce constituie buza superioară a șarpelui, și mandibula mai scurtă reprezintă o adaptare la săpat în solul afânat și sunt caracteristice doar acestei specii”, detaliază Tibor Sos.

„Stă fix în nisip, se poate afunda oricând, se camuflează foarte bine”, completează Vlad Cioflec.

„Ochii mici cu pupilele verticale – caracter ce mai apare doar la vipere – dovedesc că este o specie activă și noaptea, și astfel este la fel de adaptată și la viața în subteran, în găurile în care și vânează. 

Vestigiile picioarelor posterioare sunt caracteristice doar șerpilor boa și pitonilor și apar și la boa de nisip, dar până acum s-a dovedit că apar mai ales la masculi și este posibil să aibă și un rol în reproducere”, indică Tibor Sos.

Vlad Cioflec afirmă că în 2016 a studiat populațiile pe care le-a găsit și că „biologia speciei ar trebui să fie rescrisă”: 

„În cărțile despre șerpi, la boa de nisip găseai două-trei rânduri. Consideram că este un șarpe solitar. Am găsit într-o singură gaură cinci exemplare, de vârste și de sexe diferite.

În acel weekend din septembrie 2014, am găsit pui – iar cărțile spuneau că puii ies în iulie.

Cărțile spun că specia mănâncă insecte, mamifere și reptile. Populațiile noastre sunt pasionate de păsări. Studiază găurile de prigorii, de unde iau ouă și pui.

Se credea că este o specie nocturnă. Primele ore ale dimineții sunt esențiale pentru a o găsi. Orele cele mai potrivite sunt de la 9 la 10″.

Cioflec adaugă că, în România, „boa de nisip hibernează, începe să iasă în iunie, când devine activ la suprafață, și poate fi văzut și în septembrie, în timp ce în Grecia, unde clima este mai călduroasă, este posibil să fie activ și iarna”. 

Prin urmare, arată herpetologul, specia „trece rareori de 50 de centimetri în România și poate atinge 80 de centimetri în Grecia”. 

„Boidele, familie din care face parte și boa de nisip, ating și 10 metri, dar în zone în care nu trebuie să hiberneze”, specifică Vlad Cioflec.

Tibor Sos precizează că „exemplarul cel mai mare din România măsurat anul acesta a fost de 66,6 centimetri”. 

Un șarpe cuminte, cu o excepție

Deși boa de nisip nu este un șarpe veninos, deci nu prezintă niciun fel de pericol, omul este principalul său inamic. Vlad Cioflec detaliază:

„Omul îl vrea acasă. Există curentul acesta al teraristicii prost înțelese. În plus, omul îi distruge habitatul – se extrag materiale de construcții, cu lopata sau cu excavatorul. Mai sunt incendierile. «Acolo e șerpărie. Dă-i foc!»

Boa de nisip nu mușcă, stă cuminte și 10-15 minute. Cu excepția unei femele, care a mușcat de vreo 30 de ori”, zâmbește Vlad Cioflec.

Herpetologul spune că printre prădătorii speciei se numără mamiferele carnivore, precum nevăstuica, și păsările de pradă.

„Toate aceste populații de boa de nisip sunt critic periclitate”, atenționează Cioflec.

„Când mergi să cauți Eryx jaculus e ca o loterie”

Semnalarea populației de Eryx jaculus din 2014 le-a influențat planurile profesionale nu doar herpetologilor, ci și fotografilor pasionați de herpetofaună, cum este și cazul lui Doru Panaitescu.

Marius Iancu (29 de ani), din București, a aflat de la Vlad Cioflec despre locul în care poate să pozeze boa de nisip.

A început expedițiile pe teren cu această țintă principală în iulie 2016.

„Pe primul l-am găsit din a doua încercare. Pe al doilea l-am găsit la fel de ușor, însă a urmat o lungă perioadă de «secetă». Am avut peste 15 ture fără să mai văd vreunul.

Este adevărat că îmi place să experimentez și am încercat diferite ore, diferite condiții meteorologice, locuri noi sau, pur și simplu, am testat teorii care îmi treceau prin cap.

Inițial îi găseam dimineața la soare, dar în această toamnă am găsit și exemplare care au fost active noaptea”, spune Marius Iancu.

Fotograful afirmă că a avut de-a face până acum cu 16 exemplare, dintre care 15 în România. Pe unul l-a găsit în Israel.

„Trebuie să recunosc că a căuta boa de nisip în alte țări nu e la fel de palpitant. Este un sentiment deosebit să îl văd în România.

Anul acesta, la începutul lunii iulie, am avut un episod fain pe care l-am denumit «Săptămâna Eryx jaculus». În acea săptămână, am întâlnit în total șase exemplare.”

Deseori, o „tură” în căutarea șarpelui boa de nisip înseamnă pentru Marius Iancu două zile.

„Îmi place la nebunie să îmi petrec noaptea acolo. Una dintre cele mai frumoase ture pe care le-am realizat vreodată a fost anul acesta, în septembrie. Într-o singură noapte, am găsit cinci pui nou-născuți.

Boa de nisip este cu siguranță cel mai misterios șarpe din România, iar eu sunt topit după el și consider că acesta este farmecul lui. Oamenii l-au considerat dispărut atât de mulți ani, iar el și-a trăit viața liniștit.

Nu există cineva care să îi știe foarte bine comportamentul. Când mergi să cauți Eryx jaculus e ca o loterie.”

Ce rămâne în urma unui boa năpârlit

Marius Iancu a găsit în căutările lui și două piei de șarpe năpârlit.

„Mereu mi-am dorit să văd exuvii. Boa de nisip e posibil să năpârlească și prin galeriile lui.

Aceste piei sunt foarte greu de găsit.

În 2017 am găsit două bucăți și am fost tare bucuros. Le-am luat acasă”, spune fotograful.

O galerie foto cu boa de nisip:

*

Despre reptile au mai apărut:

Asaltul țestoaselor ninja

Cine să să intre-n casă

Balaurul există

Șarpele rău, furios și iute