Armata Română și „rezerva” ei de putinism și conspirație. Mesajele unui fost locotenent-colonel către oculta mondială

Alex Olaru

Redactor Șef

Cât de răspândite sunt curentul suveranist și predispoziția de a crede în conspirații în rândul militarilor, mai ales după pandemie și izbucnirea războiului din Ucraina?

Ofițerii români tineri sunt instruiți astăzi diferit față de predecesorii lor. O parte din generația celor din urmă se exprimă însă vocal și preia nestingherită din propaganda și dezinformarea Rusiei. PressOne a încercat să afle de ce.

D. a fost locotenent colonel în Armata Română, până la începutul anilor 2000, când a decis să iasă la pensie, cu toate beneficiile - de la vârstă la venituri - pe care le oferă sistemul pentru această categorie profesională. D. este o persoană reală, fost militar de carieră și actual autointitulat „patriot devotat". Astăzi, la 67 de ani, e o prezență constantă la mitingurile AUR. 

D. citește în mod constant Evenimentul Zilei, iar restul informațiilor și le ia direct din Whatsapp, din grupurile de „suveraniști” care, crede el, scot adevărul la lumină și spun lucrurilor pe nume. Se declară un fan al Mareșalului Ion Antonescu și „un apărător” al tradițiilor românești. Îl simpatizează pe europarlamentarul Cristian Terheș, iar România, așa cum o vede el, e o victimă a intereselor străine și „nu neapărat” a corupției interne. 

Oculta mondială, corporațiile străine sau americanii ne-au dezmembrat țara pe bucăți și strică lumea cu ordinea pe care vor să o impună de la Washington. Iată câteva din principalele idei pe care le preia, le distribuie mai departe și în care crede D., fost locotenent colonel în Armata Română:

Cea mai mare teamă a candidaților la Cotroceni. 3 lucruri pe care ar trebui să le înțeleagă viitorul președinte al României despre droguri

Candidații la președinție se feresc să abordeze cu adevărat problema drogurilor și se ascund în spatele unor răspunsuri vagi, deși susțin că înțeleg problema cu care se confruntă România.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

D. și curentul pe care îl reprezintă au o viziune foarte clară și asupra războiului din Ucraina, chiar dacă D. a făcut carieră militară într-o țară care acum este membră a Alianței Nord-Atlantice și care e amenințată de la Moscova, direct și explicit, cu arme de distrugere în masă. Principalele idei ale lui D., fost locotenent colonel în Armata Română, despre războiul din Ucraina, așa cum le preia și le dă el mai departe: 

PressOne a făcut pe parcursul acestui an mai multe demersuri către Armata Română (MAPN) și Serviciul Român de Informații (SRI), în încercarea de a afla dacă există vreo preocupare pentru o eventuală răspândire, chiar în rândul instituțiilor de forță, a unui curent suveranist. SRI nu a dat curs demersului, iar fostul ministru al Apărării Vasile Dîncu s-a limitat, într-un interviu acordat PressOne, să facă o evaluare generală. 

Protestele AUR sunt locuri de întâlnire și socializare pentru „patrioții” români. Foto: Lucian Muntean

Există vreo temere a statului român că, în următorii ani, curentul revizionist, atitudinea anti-UE și „aura” lui Putin vor contamina și mai mult părți din societatea românească? L-am întrebat chiar pe 24 februarie 2022 pe ministrul de atunci al Apărării, Vasile Dîncu. 

„Nu. Din contră. Consider că orice mugur de simpatie pentru această soluție sau refacerea unei ordini internaționale trecute va dispărea cu ocazia aceste încercări sinucigașe pe care o face Federația Rusă, prin conducătorul ei, Vladimir Putin. Propaganda Federației Ruse a reușit să penetreze destul de bine, dar mai puțin în România față de zona noastră strategică. La noi se manifestă mai mult pe social media și în unele cercuri politice (...)”, a răspuns oficialul român. 

L-am întrebat acum pe expertul în securitate Hari Bucur-Marcu, la rându-i fost cadru militar, de ce crede că mulți foști militari de carieră preiau retorici conspiraționiste și propaganda Kremlinului, deși Federația Rusă a plasat România direct și explicit pe lista statelor inamice, dar și dacă astfel de idei pot contamina și cadre actuale din Armată sau alte structuri. 

Hari Bucur-Marcu: Sunt oameni pe care-i cunosc, de altfel. Și care au fost serioși, în alte împrejurări. Sunt de-o vârstă sau aproape de-o vârstă cu mine. Când le-am reproșat că au același discurs cu cel pe care îl propune Kremlinul, mi-au zis că sunt de fapt patrioți. Că ei nu sunt pro-ruși, sunt antiamericani. 

Sunt motive subiective, clar, nu există niciun fel de argument pentru antiamericanism în rândul militarilor români, indiferent cât de bătrâni ar fi. 

PressOne: Și atunci cum se explică faptul că o anumită generație din Armata Română preferă, ideologic, Rusia?

H.B.M.: E vorba doar de o parte. O parte vocală. Nu putem spune că este reprezentativă pentru o generație întreagă. Au ales această abordare din iresponsabilitate, ăsta este termenul corect. 

Ei n-au responsabilitatea celor spuse, sunt oameni care toată viața lor s-au supus. N-au luptat pentru Ceaușescu niciodată, dar nici n-au fost împotriva lui. 

PressOne: Cum au făcut acești oameni pe care îi descrieți carieră militară? 

H.B.M.: Sunt oameni care au avut o carieră ternă. Pe vremea comuniștilor, în momentul în care voiai să ai un plan de viață, era suficient să găsești o școală generală bună, de unde să ai garanția că intri la un liceu. Dacă intrai la un liceu bun, aveai garanția că poți să faci o meserie mai curată. Că nu ajungi strungar sau lăcătuș. Și că poate faci chiar și o facultate. În momentul ăla, tot restul vieții era asigurat. 

Și cu ocazia asta au avut o carieră militară și au ieșit la pensia militară de stat chiar mai devreme. 

PressOne: Tocmai. Militarii nu au o situație materială precară, ca alte categorii profesionale. Ce argumente pot invoca, din moment ce nu lipsurile îi împing spre patriotism gol de conținut sau conspirație? 

H.B.M.: Nu e niciun argument, nimic logic. Antiamericanismul pe care îl afișează unii, mai ales cu retorica asta că suntem colonie, că ne-au furat până n-a mai rămas nimic al nostru, că ne-au distrus americanii industria etc., e un discurs aberant și atât. 

PressOne: Poate fi însă și o frustrare intelectuală, de tipul „am acces la un adevăr pe care voi, restul, nu-l percepeți”? 

H.B.M.: Pentru prostie nu există justificare. 

PressOne: Cunosc însă cazuri concrete de foști militari extrem de predispuși în a crede multe teorii ale conspirației, inclusiv din zona QAnon. 

H.B.M.: Sunt convins că nu sunt foarte inteligenți, altfel nu se explică. Eu cunosc oameni care au avut o carieră militară de excepție și care au ajuns în diferite funcții. Unii dintre ei, cu toată sinceritatea, au acum percepția că suntem o colonie a Occidentului și mai ales a Americii, care reprezintă răul mondial. 

Am văzut un general făcut după Revoluție, deci nu să zici că l-a împușcat Ceaușescu, extrem de antiamerican, în condițiile în care suntem membri NATO acum. Ar fi trebuit să fie recunoscător măcar pentru faptul că acum 18 ani, când am intrat în NATO, o pensie de general cu o stea era în jur de 300 de dolari și acum este de 1.500, chiar dacă a ieșit de 20 de ani la pensie.

Cât de răspândit e „suveranismul” în rândul actualilor militari de carieră 

PressOne: Există și ofițeri tineri, activi, care au anumite convingeri din zona „suveranistă”? Și în ce măsură credeți că poate fi asta o vulnerabilitate, pe termen lung? 

H.B.M.: Oamenii aceștia n-au avut responsabilități adevărate în viața lor. Sau dacă le-au avut, le-au ignorat. Comandantul de pluton sau de companie are responsabilitatea soldaților pe care îi are în subordine și pe care trebuie să-i hrănească și să-i instruiască. 

Vă dați seama? În condițiile în care Moscova anunță explicit că Occidentul din care face parte România este inamicul Federației Ruse și anunță că România este o țintă predilectă pentru armele de distrugere în masă rusești, tu să zici că cel mai puternic aliat (n.r. NATO), care garantează că nu vom păți ce pățește astăzi Ucraina, e stăpânul și că noi suntem slugile lui, mi se pare cu totul și cu totul aiurea. Să militezi pentru „suveranism”.

PressOne: Chiar dacă această retorică este alimentată și politic, de partide extremiste de dreapta sau de anumite canale de propagandă, inclusiv televiziuni cu audiențe foarte mari?

H.B.M.: De fapt, ei sunt populiști pe lângă toate celelalte, în sensul în care spun ceea ce vrea un segment de public să audă. Cel care eventual îi și votează. Dar nu mai mult de atât. Nu este invers, în sensul în care un ideolog de partid extremist să fi dat un mesaj și toată lumea să se fi dus buluc pe mesajul ăla. N-am auzit așa ceva. 

PressOne: Statul român cum înțelege să comunice, după doi ani de pandemie și atâtea luni de război la granițe? 

H.B.M.: Cea mai mare vină o are proasta și infecta comunicare publică a autorităților române actuale, dar și din ultimii 30 de ani. În ultimul deceniu, însă, lucrul acesta a devenit cu totul și cu totul inacceptabil. Modul în care comunică autoritățile publice, și centrale, și locale. 

În asemenea condiții, categoric că o parte din populație se radicalizează. Mai ales, cum spuneam, cea fără responsabilități, căreia nu-i pasă că zice o chestie sau alta, că opinia sa are vreo consecință. Un asemenea individ va continua să exprime astfel de lucruri până când va veni cineva cu autoritate care să-i explice că nu-i adevărat și să-i și demonstreze. 

Să-i arate, de exemplu, cum a crescut produsul intern brut exponențial în ultimii 18 ani, de când am intrat în NATO. Să-i arate cum Occidentul a investit în România, a adus bani aici. Sigur că au plecat și cu bani înapoi și profit, dar nu în maniera în care să zici că România a fost exfoliată de către vestici. 

PressOne: Germania are o monitorizare continuă a curentelor ideologice din cadrul propriei Armate, mai ales după atentatele din ultimii ani și răspândirea unui curent de dreapta extremă. 

H.B.M.: Nu sunt la curent cu astfel de activități în Armata Română. În 1990 am înființat, condus și conceptualizat pregătirea psihică pentru lupte în Armata Română. Nu înseamnă motivație, ci ca omul să fie 100% pregătit din punct de vedere psihic să își vadă propriile răni, să vadă cadavre, să-l împuște pe altul.

Pe partea de morală nu avem o structură ca atare, care le vorbească trupelor și să monitorizeze. Dar e în primul rând responsabilitatea comandanților și pe urmă a oamenilor politici. Ei trebuie să creeze încredere în rândul corpului ofițerilor mai ales, și în general, că ceea ce fac ei este în interesul patriei și al nostru, al tuturor. 

PressOne: Știm cam cât de bine sunt pregătiți comandanții români? Nu mă refer doar la elite. 

H.B.M.: Este un semn de întrebare. Eu nu am răspunsul. Partea de instrucție și mai ales de educație a fost lăsată pe mâna unora care s-au dovedit a fi fabrici de diplome, de plagiate sau de doctorate false. 

Nu pot să generalizez, dar când vezi că unui rector de Academie i-a trebuit un an jumătate sub actuala administrație să fie convins că e mai bine să plece din Armată, din fruntea acelei academii… vă dați seama cam ce prestigiu a avut el, când de fapt era un lucrător cu diplome contra cost?

PressOne: De ce nu poate genera astfel de dezbateri, în societate și chiar în rândul Armatei Române, nici măcar un război la granițe?

H.B.M.: Răspunsul este în cadrul sistemului. În mod normal, din 24 februarie, dacă nu chiar mai înainte, România ar fi trebuit să treacă pe comunicarea publică de război. Sau măcar de criză sau de conflict, în cel mai rău caz. 

Comunicarea de război presupune briefinguri (n.r. informări publice) zilnice la anumite instituții, la ministerele Apărării și de Externe. Briefinguri săptămânale la guvern și de către ori ar vrea președintele să o facă. 

Dacă publicului nu i se spune constant despre ce e vorba, lasă loc celor care propagă tot felul de teorii conspiraționiste și antioccidentale, practic îi lasă în pace să facă ce vor.

PressOne: Teme precum dezinformarea, vulnerabilitatea societății în fața informațiilor false, curente radicale sau conspiraționiste, toate acestea ar trebui incluse mai aplicat într-o strategie națională de securitate? 

H.B.M.: Nu. Pentru că eu sunt convins că orice organizație de securitate de-abia așteaptă „să combată dezinformarea”. Dar dacă ar primi o asemenea misiune ar fi exact cum era pe vremea comuniștilor, când Securitatea îi urmărea pe ăia care spun bancuri politice.

În SUA există o foarte mare problemă legată de lipsa de credibilitate a unei bune părți a informării în masă guvernamentale, pornind de la președintele Americii în jos. Asemenea fenomene se manifestă cam peste tot. Ele țin de faptul că actualii guvernanți occidentali sunt veniți pe o platformă politică „de a ajunge la putere și atât.”

Nu și-a propus nimeni vreo pregătire a populației pentru ceea ce urmează să vină. Pentru că schimbări vor fi. De la schimbările climatice la schimbările energetice. Am fi avut nevoie de lideri globali care să ne spună lucrurile acestea. 

PressOne: Există și o doză de ironie a sorții în România, din moment ce premierul țării este, până la urmă, un militar de carieră? Aveați poate așteptări mai mari? 

H.B.M.: În momentul de față premierul României este un om politic și un președinte de partid. Este ca și cum aș zice despre mine că dacă am fost ofițer până acum 20 de ani înseamnă că am rămas cu mentalitatea și apucăturile de atunci și că altceva n-am mai putut face în viața mea. Ori am făcut o mulțime de lucruri ca civil, fără să conteze că am fost și militar. 

La fel este și cu Ciucă. Sigur, el are problemele lui cu doctoratul. Fără niciun fel de discuție, ar fi trebuit să le rezolve de atunci, nu să se ascundă sub preș. În afară de asta, este un om politic ales în fruntea unui partid parlamentar aflat la guvernare. E venit, ca în majoritatea țărilor, pentru a fi la putere, după principiul „spunem orice, doar să adunăm voturi.”

Și atunci lucrurile rămân după cum bate vântul. Cu atât mai mult în România, unde nici măcar ideologic nu avem vreun reper. 

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€