Apa potabilă sau cum a devenit meteorologia cea mai redutabilă armă din lumea spionajului arctic. Studiu de caz: Groenlanda, noua obsesie imobiliară a lui Donald Trump

Mihnea Lazăr

Să luăm o cană de cafea fierbinte și să deschidem o hartă. Ideal, una de hârtie foșnitoare, pe care pot fi trasate cu creionul (întotdeauna roșu) linii impecabil de drepte (mereu ajutați de o riglă sau echer).

Subiectul este despre Groenlanda, vastul teritoriu din nordul Atlanticului scos din anonimat de Donald Trump, vechiul și noul președinte al SUA revenit acum în forță la una din obsesiile manifestate încă în primul mandat: Statele Unite trebuie să preia, nici mai mult, nici mai puțin, „proprietatea și controlul” asupra acestei regiuni autonome a Danemarcei.

Trump a făcut cererea cu flegma specifică miliardarului care cumpără magazinul de după colț pentru a-și construi un zgârie-nori pe terenul nou obținut. Iar dacă groenlandezii nu vor, to hell with them: armata americană poate prelua insula prin forță, la o adică. Cine să i se opună? Regele Frederik al Danemarcei? Putin?

Dar de ce e, brusc, Groenlanda atât de prețioasă și râvnită de cel mai puternic om din lume? Conform CIA World Factbook (altminteri, una din cele mai bine documentate surse de informații publice despre țările din lumea în care trăim), Groenlanda, la cei peste 2 milioane de kilometri pătrați („aproximativ de trei ori suprafața Texasului”) este cea mai mare insulă de pe planetă (Australia nu se pune, deoarece ea joacă demult în liga continentală).

Foto: Visit Greenland / Unsplash

Populație: 57.751. Păduri: 0%. Teren arabil: 0%. Suprafață totală pășuni: 0,6%. PIB: 3,8 miliarde de dolari. Industrie: creștere animale (oi, vite, reni) și pescuit. Ce se produce aici? Pește, pește, și iarăși pește.

Imn: „Nunarput utoqqarsuanngoravit” (traducere aproximativă: „Tărâmul nostru strămoșesc”). Nu există rețea feroviară, nu există șosele sau autostrăzi. Transportul se face doar cu bărci sau sănii trase de câini. Și mai ales pe calea aerului: insula are nu mai puțin de 80 de aerporturi și heilporturi. 

Desigur, aici există vaste resurse neexploatate de gaz, petrol și zăcăminte de uraniu, diamante și platină. Plus, să nu uităm uriașul spațiu virgin care provoacă deliruri oricărui magnat din real estate. 

Tărâmul unde basmele lui Andersen se întrepătrund cu intriga romanelor lui Le Carre e acum un paradis meteorologic

Dar, mai presus, de toate, Groenlanda este un paradis meteorologic. Așa cum unele țări sunt paradisuri fiscale sau tropicale, Groenlanda a devenit, de la Al Doilea Război Mondial încoace, o veritabilă Grădină a Raiului în materie de cercetări meteorologice.

Iar aici atingem un subiect sensibil direct legat de securitatea Statelor Unite ale Americii (invocată, altminteri, de Trump, ca pretext al obsesiei sale pentru acest teritoriu).

VIDEO. Cum a transformat Radioul Public mesajul de adio al unui tânăr într-o știre falsă despre droguri

PressOne arată cum mesajul de adio al unui tânăr a fost trunchiat, astfel încât să fie transmis un mesaj diferit decât mesajul original.

Știri din cealaltă Românie. În Valea Jiului, un artist a făcut un portret al lui Eminescu pe zăpadă, iar în Iași primăria vrea să interzică aparatele de aer condiționat și sârmele de rufe de pe fațade

Știri din cealaltă Românie e o revistă a presei locale concentrată pe comunități și viața lor reală, separată de ce se întâmplă la București și în marile orașe.

Zona Groenlandei este considerată de experții în meteorologie drept un veritabil „loc de naștere” al furtunilor din Atlantic. Previziunile meteo au devenit astfel de importanță crucială în Al Doilea Război Mondial: pe militari îi interesază foarte mult cât și unde va ploua (o zonă inundată afectează transportul de trupe și muniții), unde va fi cerul acoperit de nori (vizibilitatea proastă afectează precizia bombardamentelor), care sunt rutele ideale pentru convoaiele navale, în ce zone sunt furtuni și unde e cer senin.

Primii care au pus ochii pe Groenlanda au fost naziștii. După ocuparea Danemarcei, în 1940, Groenlanda a intrat și ea în sfera „spațiului vital” al Germaniei hitleriste. Bonus: ocuparea Groenlandei ar fi transformat-o într-un extrem de important „asset” pentru marina și aviația germană în complicatul război al Atlanticului.

Doar că americanii le-au luat-o înainte și, într-o manieră atât de mult pe placul lui Trump, au ocupat pur și simplu militar insula. A fost, practic, o cursă contracronometru între Unchiul Sam și Herr Adolf: cine ajunge primul acolo, înfige steagul și ia premiul. În scurt timp, americanii au instalat pe coastele insulei nu mai puțin de 26 de baze aeriene, stații meteo și diverse posturi de observare. 

Foto: Vince Fleming / Unsplash

Nemții au trimis și ei în secret o expediție, cu scopul de a instala o stație meteo clandestină pe insulă. Ce a rezultat a fost o poveste cât se poate de reală despre „spionaj arctic” și misiuni de acoperire la temperaturi extreme. Pasionații de domeniu se pot delecta cu o lectură completă aici. 

Proiectul „Iceworm” și rolul insulei în scutul antirachetă al SUA

După război, americanii și-au păstrat trupele în Groenlanda, grupate în principal la fosta bază aeriană Thule, rebotezată în prezent Baza Spațială Pituffik. Baza face parte integrantă din sistemul de apărare antirachetă al SUA iar radarele instalate aici monitorizează lansările de rachete din Federația Rusă.

„Dacă Rusia și-ar trimite rachetele nucleare asupra SUA, cea mai scurtă traiectorie a acestora ar fi deasupra Polului Nord și Groenlandei”, a declarat, pentru BBC, Marc Jacobsen, profesor asociat la Colegiul Regal de Apărare din Danemarca.

În plus, insula e împânzită de sonare și detectoare acustice pentru monitorizarea „Trecătorii GIUK” (acronim provenit de la zona situată între Groenlanda, Islanda și UK prin care submarinele nucleare rusești sunt obligate să treacă dinspre Oceanul Arctic spre Atlantic).

Baza a făcut parte din așa-numitul proiect „Iceworm” („Viermele de Gheață”/„Viermele Zăpezii”), prin care americanii și-au propus să sape o rețea de tuneluri subterane, sub gheața Groenlandei în care să fie ascunse rachete nucleare care urmau a fi lansate împotriva fostei URSS.

SUA nu au informat, la acel moment, Danemarca, despre respectivul proiect. 

Groenlanda în era încălzirii globale: o veste bună și una rea 

Ironia face ca această bază să reprezinte acum o problemă cât se poate de actuală, în condițiile încălzirii globale: când a fost „îngropată” în urmă cu 60 de ani, militarii s-au gândit că toate reziduurile nucleare și radioactive vor fi îngropate pentru totdeauna sub stratul de gheață al Groenlandei.

Ceea ce nu mai e cazul, în prezent, iar autoritățile locale sunt pe pe bună dreptate îngrijorate că topirea gheții va aduce cu sine o gravă problemă ecologică și de sănătate publică.

Nuuk, Groenlanda. Foto: Aningaaq Rosing Carlsen / Unsplash

Încălzirea globală pune, în același timp, Groenlanda, într-o poziție dramatică și privilegiată: 10% din rezervele de apă potabilă se află aici, pe această insulă. În plus, încălzirea globală și topirea gheții ar putea face mai facil accesul la zăcămintele de uraniu și platină, plus potențialele rezerve de petrol și gaze.

Cei 57.000 de locuitori în mod sigur nu au problemă cu apa potabilă care provine din topirea gheții și de la lacurile ori râurile cu apă rece și proaspătă din jurul așezărilor urbane. 

Autoritățile groenlandeze și daneze au efectuat mai multe studii în urma cărora au identificat 10 locații care pot fi „exploatate” pentru obținerea apei potabile.

Cu asemenea resurse și background istoric, nu mai este de mirare de ce un miliardar de talia lui Trump devine brusc interesat de acest vast teritoriu virgin. Directorul executiv al Novo Nordisk și conducătorii altor companii mari din Danemarca, alături de premiera daneză Mette Frederiksen se pregătesc deja de un iminent conflict comercial cu SUA lui Trump.

„Nu există nicio îndoială că există un mare interes în Groenlanda și în împrejurimi”, a declarat Mette Frederiksen.

Trump consideră o „necesitate absolută” ca Statele Unite să preia controlul Groenlandei și a amenințat deja că va impune Danemarcei taxe vamale mari Danemarcei dacă guvernul de la Copenahaga va refuza „oferta sa de cumpărare”.

După cum chiar Trump a spus: „Ador hărțile. Și mereu am spus: Uitați-vă la chestia asta cât e de mare. E masivă. Ar trebui să facă parte din Statele Unite.”

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€