Wiz Khalifa și suma eșecurilor României în materie de droguri

Vlad Zaha

Colaborator

În vara anului 2024, rapperul american Wiz Khalifa și-a aprins o țigaretă cu canabis pe scena festivalului Beach, Please!, în timpul concertului său. A fost reținut, iar asupra sa s-ar fi găsit încă alte 18 grame de canabis. A fost eliberat în scurt timp și cercetat în stare de libertate, timp în care s-a întors în SUA.

La începutul anului 2025, acesta a fost condamnat în primă instanță la o amendă penală în valoare de 3.600 de lei, însă procurorii DIICOT au contestat sentința: astfel, la apelul de la finalul anului 2025, acesta a fost condamnat definitiv la 9 luni de închisoare cu executare pentru deținere de canabis pentru consum propriu.

Judecătorii Curții de Apel Constanța au motivat această condamnare invocând că pedepsirea consumului de substanțe poate duce și la descurajarea traficului, la reeducarea lui Wiz Khalifa, precum și la darea unui exemplu că astfel de comportamente sunt sancționate drastic, printre altele.

Wiz Khalifa trebuia să se prezinte în România, pentru executarea pedepsei, încă din decembrie 2025. În acest moment, rapperul este dat în urmărire internațională și figurează pe site-ul Poliției Române la secțiunea de persoane urmărite.

Cum arată trei scenarii posibile în cazul său? Și ce înseamnă o astfel de condamnare pentru România? Explic în continuare. 

Wiz Khalifa, două scenarii probabile și unul (aproape) imposibil

Unul dintre scenariile cele mai probabile implică prescrierea executării pedepsei - chiar dacă o persoană este condamnată definitiv și irevocabil la închisoare cu executare, trecerea unei anumite perioade de timp duce la anularea condamnării. Practic, dacă un condamnat evită destul de mult timp autoritățile/extrădarea/închisoare, pedeapsa se șterge. Pentru infracțiunea lui Wiz Khalifa, termenul este de 5 ani + durata pedepsei (nouă luni).

Foto © Jarek2313 | Dreamstime.com

La acești aproape șase ani s-ar mai putea adaugă, însă, și o eventuală condamnare pentru infracțiunea de evadare - chiar dacă persoana condamnată nu este închisă propriu-zis și nu își execută pedeapsa, simpla neprezentare pentru executare poate conduce la o condamnare pentru această nouă infracțiune, pedeapsa fiind între șase luni și trei ani de închisoare. Teoretic, infracțiunea de evadare este una continuă și nu ar putea „expira”. Cu toate acestea, timpul este momentan în favoarea artistului american, până la proba contrarie.

În acest scenariu, artistul american ar fi, cel mai probabil, obligat să rămână aproape exclusiv în SUA sau state similare, dată fiind colaborarea mult mai strânsă a țărilor Uniunii Europene cu autoritățile din România. Însă chiar și în acest scenariu care ar implica eventuale călătorii în statele UE, știm că o sumedenie de instanțe din proximitatea intra-continentală a României refuză predarea persoanelor condamnate către România, în principal din cauza condițiilor inumane din penitenciarele românești.

Grațiere prezidențială  

Al doilea scenariu probabil este forțarea unei grațieri de către președintele american Donald Trump, prin presiune asupra președintelui Nicușor Dan. Donald Trump a intervenit în repetate rânduri asupra altor șefi de stat pentru a cere expres grațierea - cel mai relevant și mediatizat exemplu îl reprezintă cererile adresate președintelui israelian pentru grațierea prim-ministrului Benjamin Netanyahu pentru fapte deosebit de grave. 

Astfel, la nivel de politică externă, securitate, comerț, diplomație - și majoritatea celorlalte domenii bilaterale - România are o relație de subordonare față de SUA. Observăm această relație inclusiv din prioritizarea călătoriilor, discursurilor și colaborărilor politice românești, de la președintele Nicușor Dan, până la taberele suveraniste, liberale și social-democrate. Realist vorbind, este probabil nevoie doar de o presiune modică asupra președintelui Nicușor Dan, din partea președintelui Donald Trump, iar grațierea ar duce la încetarea tuturor efectelor relevante ale condamnării.

De menționat mai este și faptul că grațierile, în special cele referitoare la infracțiuni legate de droguri (și mai ales canabis), sunt o normalitate în Statele Unite ale Americii. În ultimii aproximativ 10 ani, au fost șterse peste 1.7 milioane de condamnări pentru infracțiuni legate de canabis, atât la nivel statal, cât și la nivel federal - grațierile venind fie din partea guvernatorilor statelor individuale, fie din partea președinților americani. 

Astfel de mișcări au la bază realitatea factuală că pedepsirea oamenilor pentru simpla deținere de substanțe nu previne, descurajează, limitează sau adresează în vreun fel fenomenul substanțelor - din contră, o pedeapsă penală în acest domeniu este adesea contraproductivă.

Scenariul aproape imposibil 

Al treilea scenariu - cel mai improbabil, spre imposibil, este venirea, trimiterea sau aducerea lui Wiz Khalifa în România, pentru executarea pedepsei la penitenciarul Poarta Albă. Imposibilitatea vine din faptul că extrădările la nivel înalt au prea puțin legătură cu forțele de ordine, justiția sau legile, indiferent de statutul de „Wanted” sau „Most Wanted”.

În schimb, pentru astfel de extrădări, primează politica și diplomația, unde România nu are, în mod realist, monede de schimb de oferit SUA pentru Wiz Khalifa, cu atât mai puțin în apropierea alegerilor electorale pentru Congres și ulterior, pentru președinția SUA.

Rapperul american face parte din cercurile apropiate ale lui Donald Trump. De asemenea, este o vedetă globală cu o avere apropiată de 100 de milioane de dolari, este un antreprenor în domeniul canabisului și este și un susținător al campaniilor politice ale președintelui american, pe lângă identitatea de persoană de culoare - persoane despre care cunoaștem că au fost sistematic vizați de (infamul și acum expiratul) război american împotriva drogurilor.

Suma eșecurilor României în materie de droguri

Prevenție, nu împușcare. Cum ar trebui gestionată problema urșilor, astfel încât să existe cât mai puține conflicte om-animal

WWF atrage atenția că intervențiile letale împotriva urșilor, pe care parlamentarii le-au votat în aprilie, înseamnă vânătoare și pot accentua problema prezenței urșilor în localități.

„Palantir de România” cu Zelea Codreanu în poza de profil. Noi detalii despre trecutul și prezentul antreprenorului care vinde „AI suveran” pentru Pentagon și SRI

PressOne vă prezintă noi informații despre trecutul și prezentul extremist al lui George Bara, antreprenorul român care se laudă că a creat un „Palantir de România”.

Din 1960 până la începutul anilor 2000, SUA au răspândit războiul global împotriva drogurilor, un „model universal represiv", cimentat la nivel mondial prin dreptul internațional și prin influențe directe, care impuneau cerințe prohibiționiste.

Acest război a generat consecințe negative enorme în ceea ce privește ratele de încarcerare, inegalitățile sociale, drepturile omului și sănătatea publică, fără să ducă la reducerea consumului sau traficului de substanțe.

Acum mai bine de 20 de ani, Portugalia a devenit prima țară din lume care a decriminalizat consumul de droguri. Foto: Mălina Gîndu

Relevant este și că persoanele de culoare au fost în mod sistematic și disproporționat vizate de politicile prohibiționiste americane, de la panicile morale ale canabisului din anii 1930, alimentate de teme ale infracționalității, nebuniei, violenței și imoralității sexuale, până la încarcerarea în masă din deceniile care au urmat. 

Etichetarea, stigmatizarea și pedepsirea persoanelor de culoare (și nu numai) pentru consum de substanțe constituie una dintre cele mai documentate nedreptăți ale sistemului de justiție penală american (și ulterior, pentru o perioadă de timp, european și global).

Or, tocmai aceste State Unite, țara care a inițiat și exportat războiul împotriva drogurilor, au renunțat la pedepsirea consumului de canabis, printre altele. Peste 30 de state americane au legalizat sau dezincriminat canabisul. Wiz Khalifa însuși este un antreprenor legal în industria canabisului, cu un brand propriu de marijuana fondat în 2016, într-o piață complet legală în statul său de reședință.

România, în schimb, a adoptat modelul prohibiționist de inspirație americană abia la sfârșitul anilor 1990, după tranziția de la comunism, și l-a intensificat tocmai în perioada în care restul lumii îl abandona. 

România nu doar că a ignorat evoluțiile din secolul XXI care au avut loc la nivel global și în Uniunea Europeană, dar din 2022 țara noastră e fost profund angajată în intensificarea tuturor abordărilor antidrog. Astfel, în timp ce peste 50 de jurisdicții din toate continentele au dezincriminat sau legalizat diverse substanțe, România a mers în direcția opusă: cele patru cele mai mari partide (PNL, PSD, AUR, USR) politice au propus, fiecare, propria legislație pentru înăsprirea pedepselor.

Condamnarea lui Wiz Khalifa devine, astfel, un simbol al acestei ironii globale: o persoană de culoare, cetățean al țării care a inventat și apoi a abandonat războiul împotriva canabisului, este condamnată la închisoare cu executare de statul care a importat și conservat acel război - România este de altfel un stat din semi-periferia geopolitică globală, cu una dintre cele mai dure legislații antidrog din Uniunea Europeană. 

Chiar și prin motivarea sentinței - care invocă „descurajarea traficului prin pedepsirea consumului" și „darea unui exemplu" - judecătorii Curții de Apel Constanța reproduc exact logica falsă și veche de un secol cum că am putea eradica substanțele, consumul și traficul, prin pedepse - ceea ce nu se va întâmpla niciodată.

Dezincriminarea deținerii de substanțe psihoactive (ilegale) pentru consum propriu (portocaliu) - Sursa, Talking Drugs, Drug Decriminalisation Across the Globe Map

Inclusiv Republica Moldova intră acum în atenție globală pentru că a dezincriminat deținerea pentru consum propriu a tuturor cantităților mici de substanțe ilegale (de exemplu, 2 grame de canabis, 1 timbru de LSD, 0.15 grame cocaină). Pedepsele pentru aceste limite constituie doar amendă contravențională.

Filozofia penală a statului român în materie de droguri

Aceasta este, paradoxal, mai nocivă pentru societate decât substanțele pe care pretinde că le combate, iar acest fapt este o concluzie susținută de cercetarea criminologică, de organizațiile internaționale de profil și de datele empirice disponibile.

Echipaje mixte de polițiști și jandarmi patrulează în ture în Vama Veche

România funcționează pe baza Legii 143/2000, care nu face nicio distincție între cantitățile de substanțe - 0,1 grame de canabis pot fi calificate simultan ca trafic și consum, iar pedeapsa include închisoarea atât pentru consum, cât și pentru trafic. Traficant înseamnă, sau ar trebui să însemne, o persoană care din milioanele de euro pe care le face din droguri își finanțează traficul de persoane, traficul de arme, în unele țări chiar războiul sau terorismul.

În România operează sute de astfel de traficanți care trec tone de droguri, dar dintre care prindem poate o mână pe an, restul fiind așa-ziși traficanți, care sunt, de fapt, consumatori etichetați de legea românească drept traficanți. Iar dacă vorbim de consumatori, aceștia nu ar trebui să aibă de-a face cu justiția pentru simpla deținere pentru consum propriu, dar, din nou, în România sunt printre cei mai vânați infractori.

Mai mult decât atât, datele confirmă această aberație românească: peste 80% dintre toate dosarele DIICOT sunt pentru cantități mai mici de 5 grame, însumând deocamdată peste 25.000 de dosare penale active, în curs, pentru consumatori - spre comparație, Italia capturează cantități de 100 de ori mai mari de substanțe. Procurorii antimafia, în loc să se concentreze pe tonele de droguri care tranzitează România lunar, au biroul plin cu dosarele unor persoane cu cantități de uz personal.

Cele mai înalte foruri internaționale de profil, precum Comisia Globală pentru Politica Drogurilor concluzionează într-un mod deosebit de relevant pentru România că „politicile represive sunt mai dăunătoare decât consumul ocazional de droguri."

România, cu cel mai mic consum de droguri din Uniunea Europeană, reușește totuși să genereze anual mii de noi dosare penale pentru cantități infime, transformând viețile celor prinși și condamnați în termeni mult mai răi decât transformarea care ar veni din consumul experimental, ocazional sau recreațional de substanțe psihoactive ilegale (datele internaționale arată că aproximativ 90% dintre cei care au consumat măcar o dată substanțe ilegale nu ajung să devină consumatori problematici în sensul dezvoltării de probleme personale, economice, sociale sau medicale).

Nu în ultimul rând, dacă discutăm despre toxicitatea substanțelor și despre toxicitatea metaforică a legii penale, este important de menționat că majoritatea substanțelor psihoactive ilegale care ar putea fi consumate într-un festival sunt semnificativ mai puțin dăunătoare/toxice decât majoritatea substanțelor psihoactive legale comercializate în acele festivaluri. Faptul că încadrarea românească (și până nu demult, cea globală) a substanțelor în legale sau interzise nu are legătură cu periculozitatea sau toxicitatea lor, este un fapt bine cunoscut la nivel academic și profesional internațional.

Nevoia de schimbare radicală a festivalurilor din România

Condamnarea lui Wiz Khalifa readuce în prim-plan și problema festivalurilor muzicale din România, spații care, în logica prohibiționistă, au devenit principalele câmpuri de luptă ale „războiului împotriva drogurilor”. Totul a escaladat pe 5 iunie 2022, când doi tineri au murit la Festivalul SAGA din București din cauza unei supradoze atribuite policonsumului de substanțe. Televiziunile au construit o narațiune de cauzalitate: imagini ale tinerilor dansând la festival alternate cu ambulanțe și spitale, mesajul fiind clar că participarea la festival duce inevitabil la moarte, iar singura soluție este mai multă poliție.

Însă realitatea este diametral opusă logicii punitive. Studiile europene arată că până la 96% dintre tinerii participanți la festivaluri au consumat substanțe în ultimul an: problema nu este existența consumului, care este un fenomen global, omniprezent și imposibil de eradicat prin amenințări penale, ci absența oricăror mecanisme de reducere a riscurilor (adică gestionare a consumului deja existent). 

Foto: ID 89546129 © Melinda Nagy | Dreamstime.com

Oamenii nu știu ce substanțe consumă, nu cunosc dozajele, nu știu ce combinații sunt periculoase și sunt reticenți în a cere ajutor tocmai din cauza consecințelor penale.

Modelul care funcționează și care este implementat de festivaluri majore din Europa occidentală se bazează pe trei piloni: testarea substanțelor (servicii de drug checking unde participanții pot verifica compoziția substanțelor, fără consecințe penale), prezența echipelor de reducere a riscurilor (voluntari și medici pregătiți să intervină în situații de urgență și să ofere informații factuale) și abandonarea abordării punitive, inclusiv a câinilor polițiști care nu pot identifica substanțe în cadrul festivalurilor dar pot conduce la tragedii.

În România, niciuna dintre aceste practici nu este implementată în mod real. Cazul Wiz Khalifa ilustrează perfect absurditatea: un artist care a fumat canabis (o substanță care nu poate cauza deces prin supradoză) pe scenă, un gest relativ banal și legal în majoritatea lumii occidentale a fost condamnat la 9 luni de închisoare cu executare, în timp ce infrastructura care ar fi putut preveni morțile reale de la festivaluri (testarea substanțelor, echipe de harm reduction, informare bazată pe dovezi) este inexistentă.

În fapt, singurul argument care nu poate fi combătut este prezența a mii și zeci de mii de minori la festival - realitate care într-adevăr, nu ar trebui să aibă loc - nici în contextul consumului de canabis, dar nici în contextul prezenței barurilor, jocurilor de noroc și a comercianților de tutun. Chiar și dacă minorii nu pot achiziționa acele produse în mod legal, astfel de spații (alcool, tutun, jocuri de noroc) ar trebui interzise cu totul doar pentru simpla prezență a minorilor în proximitatea lor - ori minorilor nu ar mai trebui să le fie permis accesul la niciun festival.

O condamnare care condamnă România

Cel mai probabil, rapperul american nu va executa niciodată această pedeapsă, fie pentru că va interveni prescripția, fie grațierea, fie pur și simplu absența oricărei capacități reale a României de a-l aduce înapoi. Cazul este, însă, despre România.

Este despre o țară care, în 2026, se luptă cu drogurile „cum se lupta Europa cu ciuma bubonică înainte de descoperirea antibioticelor". Mai este și despre un sistem care generează anual mii de dosare penale împotriva propriilor tineri pentru cantități de substanțe care ar fi legale sau cel mult contravenții în majoritatea lumii dezvoltate.

Și mai este și despre o filozofie penală care creează exact ceea ce pretinde că previne: infractori de carieră, tineri marginalizați, morți care puteau fi evitate.

Una dintre puținele certitudini este că Wiz Khalifa va fi bine, dar întrebarea este dacă putem spune același lucru despre zecile de mii de tineri români aflați în vizorul unui sistem care îi pedepsește pentru ceea ce, în cea mai mare parte a lumii democratice, a încetat demult să mai fie o infracțiune - sau cu alte cuvinte, când va dezincrimina România deținerea de substanțe pentru consum propriu?