Angela are încă nouă vieți

Codruţa Simina

Redactor

2016. Într-un sat de lângă Cluj, Angela își crește cei nouă copii într-o baracă de placaj ridicată pe pământul gol, la buza unei păduri. Angela nu ştie să scrie ori să citească, dar se chinuie să-și trimită copiii toți, dimineață de dimineață, la şcoală. Uneori, pleacă de acasă flămânzi și fără caiete. Cum or putea, numai să învețe.

2017. Prin grija și intervenția Asociației Filantropice „Sfântul Onufrie” din comuna Florești, care şi-a ales ca misiune protejarea copiilor sărmani, Angela şi cei nouă copii ai ei se mută într-o casă adevărată, cu camere şi etaj, turnată pe o fundație zdravănă de ciment. Însă lupta nu se termină niciodată.

Angela are 38 de ani și e slăbuță ca o adolescentă. „Hai, mamă, că începem să strângem din curte, trebuie să facem curățenie de Paști”, îi spune ea, ridicându-l, unuia dintre băieți.

Băiatul îi alunecă din brațe înapoi pe pământ și împinge la vale, în joacă, un cauciuc de mașină.

Vreo câțiva câini dormitează în pământul galben, prăfos.

Fără asigurare medicală, fără medic de familie

Când îşi povestește viața, pe sub ochii Angelei se cască întunecimi − o mamă poate fi prinsă de disperare când nu știe ce-i va da copilului ei să mănânce. Acum înmulțiți groaza asta cu 9.

Copiii Angelei au între 4 și 22 de ani.

Veniturile familiei se compun din alocațiile primite de cei șase copii care n-au 18 ani − ceva peste 500 de lei pe lună, plus 800 de lei primiți de fratele cel mare pe șantier, plus 50 de lei din două în două zile, pe care Angela îi câștigă ca zilier la o fermă de păsări din comuna Florești.

Drumul până la fermă și înapoi o costă 14 lei. Deci, din ziua de muncă mai rămân 36 de lei. Nouă guri, două zile.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Din cauză că nu lucrează cu un contract de muncă, Angela nu are asigurare medicală și nici medic de familie. În dimineața în care ar fi trebuit să ne întâlnim în satul ei, era la Cluj, pentru un tratament stomatologic, după două nopți nedormite din cauza durerilor.

Tot cei de la Asociația „Sfântul Onufrie” i-au plătit tratamentul și antibioticele obligatorii pentru a preveni infecțiile.

Tatăl i-a părăsit, pur și simplu

„Muncesc, merg la ferma de păsări și mai merg la doamne, la curățenie, dacă am cui. Că nu mi-i rușine să muncesc, să fac curat, spun asta! Mi-i rușine să fur sau să cerșesc.”

Norocul ei − crede Angela − a fost că s-a întâlnit cu părintele Visarion Paşca, duhovnicul Mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului” din Floreşti şi președintele asociației caritabile care o ajută.

„Mergeam la Mănăstirea Floreşti să mai mănânc, așa am aflat de părinte și mi-am spus povestea. Și când mi-a zis − «Angela, tu să stai liniștită, până de sărbători ești rezolvată», nici nu știam ce vrea să spună. Apoi, când s-a ridicat casa…”.

Ochii i se înseninează dintr-o dată. Nu-și imagina niciodată că va avea casa ei, cu mai multe camere, în care să-i încapă toți copiii.

„Înainte de casă stăteam aici, jos” − ne arată cu degetul doi stâlpi de ciment, subțiri și găunoși.

Acum trei ani, soțul Angelei, Sandor Albert, a decis că nu mai are chef de familie și și-a luat lumea-n cap. A lăsat zece suflete într-o cocioabă de lângă pădure, făcută din placaje, cartoane și covoare.

Și nu e doar faptul că a lăsat-o pe Angela să se descurce. Dar, pentru că încă sunt căsătoriți în acte, ea nu-și poate depune dosar de ajutor social.

Tot cei de la „Sfântul Onufrie” au promis că vor găsi un ONG specializat în consultanță juridică, care să o ajute pe Angela să-și obțină drepturile de mamă care-şi creşte singură copiii.

Jumătate dintre părinţii din mediul rural nu le pot oferi copiilor o alimentaţie minim acceptabilă

Un raport pentru 2016 al organizației World Vision arată că, în România, unu din zece copii din mediul rural se culcă flămând. Aproape jumătate din copiii de până la 5 ani nu au beneficiat de analize medicale în 2016; din fericire, procentul este în scădere față de anii anteriori.

Potrivit raportului, „jumătate dintre părinți nu pot oferi copiilor o dietă minim acceptabilă (alimente din fiecare grupă alimentară), iar 74% dintre familii au avut dificultăți în a le asigura copiilor o alimentație de calitate”.

Studiul recomandă adoptarea unor măsuri pentru reducerea sărăciei şi a violenţei, printre care:

„De unde să le mai iau și treninguri?”

Casa Angelei, deși ridicată şi acoperită, poartă semnele sărăciei în care trăiesc cele zece suflete. Podelele de ciment sunt acoperite cu covoare vechi, care nu pot fi spălate deplin. Femeia își spală copiii în copaie, cu apă din fântână. Pentru canalizare e nevoie de alți bani, pe care nu îi are.

O vreme, a avut o mașină de spălat, primită tot de la membri ai Asociației, însă i s-a ars motorul. De-atunci, spală de mână. Căldură face cu lemne, dar şi aici e în pericol: nu mai poate aduce nimic din pădure, nici măcar resturi, de teamă să nu fie ridicată de Poliție.

Îmi arată, sub masa din bucătărie, o găleată cu vopsea lavabilă:

„M-am lăsat fără bani în casă de Paști, numa’ să mai văd niște pereți vopsiți. Fata o terminat de zugrăvit sus, da’ i s-o terminat. Am muncit să iau vopseaua asta, 78 de lei e găleata”, spune Angela.

Pe peretele de sus, culoarea galbenă se termină brusc în apropierea tavanului. Atât a fost, atât s-a făcut.

Angela și patru dintre copiii ei.

Cam de toate i-ar prinde bine Angelei: puțin parchet, pe care l-ar putea monta fiul cel mare, cel care lucrează pe şantier și care, când vine acasă, desenează îngerași pe pereții dormitorului.

Apoi, o ușă zdravănă la intrarea în casă − cea de acum nu se închide ca lumea. Sau un horn nou pentru soba din bucătărie − cel de acum e făcut din bucăți, iar fumul scapă printre, înnegrind pereții.

Dar şi caiete și culori pentru copii, să nu le fie ruşine la şcoală. Plus treninguri, această invenţie cu care elevilor li se cere uneori să meargă la școală, chiar dacă au blugi.

„De unde amaru’ meu să le mai iau și treninguri?!”, se întreabă femeia.

În fapt, Angela ar putea folosi orice i se oferă. Altfel nu are cum să răzbească. În lumea ei, o găleată de vopsea lavabilă este ceva foarte scump și foarte prețios.

Fiul cel mare al Angelei a desenat pe pereții unui dormitor îngerași, colorați cam ca Micul Prinț.

Copiii se sperie de rafalele aparatului de fotografiat, cu care nu s-au mai întâlnit. Andreea, cea mai mică, dă să plângă. Imediat se ia după ea și unul dintre băieți, Cosmin. Stau speriați, cu lacrimile gata să izbucnească.

Îl rog pe colegul Raul să se oprească puțin și le arătăm ecranul aparatului, cu feţele lor. Deodată se destind și țopăie prin casă, pe cimentul gol și pe covoarele întinse pe scări.

În jurul lor, mobila desfăcută înconjoară pereți drepți, de casă.

Angela va învăţa carte

Asociația Filantropică „Sfântul Onufrie” (AFSO) a construit la Florești un Centru pentru primirea, ocrotirea și îngrijirea copiilor abandonați de părinţi sau aflați în dificultate foarte mare.

Printre misiunile Asociației s-a aflat și construirea unei case pentru Angela Sandor şi pentru cei nouă copii ai ei. Reprezentanţii AFSO spun că orice ajutor e bine-venit pentru ca Angela să ofere familiei sale o viaţă mai bună.

De altfel, tot cu ajutorul unor membri ai Asociației, Angela va învăța și ea carte, pentru a reuși să obțină, cândva, o slujbă mai bună.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€