Amendă de 35 de milioane de euro în București, pentru distrugerea spațiului verde: ce șanse sunt ca zona retrocedată a Parcului IOR să revină comunității?

Lavinia Niță

Reporter

Primăria Capitalei a amendat cu 35 de milioane de euro proprietarii celor 12 hectare retrocedate din Parcul IOR, după ce copacii au fost otrăviți, scoși din rădăcini sau incendiați, iar terenul a fost nivelat cu buldozerele pe o suprafață de 9 mii de metri pătrați. 

Amenda, una record, a fost dată de Poliția Locală și poate fi contestată în instanță de proprietari, care intenționează să construiască un parc de distracții în zona neamenajată a parcului. Între timp, mai multe ONG-uri și Prefectura au inițiat demersuri în instanță, prin care cer anularea retrocedării.

PressOne a relatat pe larg despre neregulile care au avut loc în ultimii ani în zona sălbatică a parcului IOR și a investigat cine sunt personajele din spatele afacerii.

L-am întrebat acum pe Dan Trifu, vicepreședinte al fundației Eco-Civica, implicată în protejarea spațiului verde din București, ce efecte ar putea avea amenda dată în premieră de PMB, dar și ce perspective reale sunt ca parcul să revină comunității. 

Reporter: Ce șanse sunt ca această amendă să devină un precedent sau un instrument în lupta pentru conservarea spațiilor verzi din orașe?

Dan Trifu: Sunt șanse foarte mari, pentru că e prevăzut în lege acest lucru. Distrugerea de spațiu verde se taxează conform prevederilor legii 24/2007. Un articol (art 23, (1), lit. h, n.r.) spune foarte clar că distrugerea de spațiu verde sau schimbarea de destinație fără documentația necesară se amendează cu între 10 și 20 de mii de lei, metrul pătrat. Articol care, bineînțeles, în noul proiect al legii nu se mai regăsește. 

Primarul general Nicușor Dan a încercat să aplice aceste amenzi, numai că Poliția Locală nu se mișca atât de bine cum credeam noi. Așadar, cuantumul amenzii este conform legii și exact asta s-a făcut. S-a măsurat terenul și s-a văzut câți metri pătrați sunt afectați. S-a înmulțit cu maximul amenzii și a rezultat această sumă. Până la urmă, este un articol pe care nimeni n-a vrut să-l aplice, nici măcar Garda de Mediu.

Facem acum eforturi deosebite să reintroducem în Codul Silvic această prevedere, dar nimeni nu prea dorește. 

De ce s-au temut autoritățile să dea amenzi?

Air Boc-Bruxelles. O zi la primărie, 6 în delegație: unde își petrece timpul Emil Boc, în timp ce Primăria Cluj pierde proiecte pe bandă rulantă

Emil Boc, primarul orașului Cluj-Napoca, își petrece o mare parte a timpului în delegații la Bruxelles în calitate de președinte al Comisiei pentru Politica de Coeziune Teritorială și Buget al UE din cadrul Comitetului European al Regiunilor (CoR). În ciuda funcției sale locale, Boc este criticat pentru lipsa de transparență și absența frecventă din Primăria Clujului, ceea ce ridică întrebări privind eficiența sa administrativă în oraș. Totodată, legăturile sale la nivel european sunt văzute ca oportunități de networking politic, dar și de obținere a fondurilor europene pentru Cluj-Napoca.

Naționalismul extremist care acaparează și istoria: exemplul Slovaciei

În timp ce Slovacia comemorează cea de-a 80-a aniversare a revoltei naționale slovace, moștenirea acesteia este rescrisă pentru a servi agendei naționaliste de astăzi.

S-au temut, pentru că se lucrează la ordin politic și toți speră să vină cine trebuie iarăși la conducerea primăriilor și să-și facă în continuare de cap.

Acești oameni interesați se văd: sunt cei care susțin construirea pe spații verzi. Lor li se aplică niște amenzi modice pentru aceste tăieri ilegale, ați văzut și dumneavoastră tot ce înseamnă zonele Pipera sau Nordului, Parcul Grozăvești, Parcul IOR, foarte multe zone defrișate în acest fel. Sunt foarte multe astfel de cazuri apărute imediat după dispariția prevederii din Codul Silvic, așa cum am precizat.

Este un fenomen valabil doar pentru București sau e o practică la nivel național? 

Lucruri groaznice s-au întâmplat nu numai în București. În general, în marile orașe se întâmplă astfel de lucruri și e într-adevăr foarte grav pentru calitatea mediului și, implicit, pentru sănătatea populației.

Orice pierdere de spațiu verde afectează foarte grav sănătatea populației și e clar că numărul de îmbolnăviri și de decese se mărește semnificativ.

Mobilizarea cetățenilor pentru scopuri locale transcende taberele politice. În imagine, demonstrația pentru salvarea parcului IOR, 2023

Care credeți că sunt șansele ca amenda să rămână valabilă în justiție, dacă ea va fi contestată de proprietari?

Noi dorim să intervenim, alături de alte ONG-uri și cetățeni, pentru ca această amendă să fie menținută. Noi milităm încă din anul 2000 pentru acel teren pe care autoritățile au vrut să-și dezvolte un centru de cartier sau un nou sediu al Primăriei Sectorului 3.

Șansele depind și de comportamentul instanței și, cum am mai avut și alte surprize în trecut, cine știe ce motive de respingere ar putea găsi instanța? Acum este și presiunea publică, care cere ca instanțele să respecte legea. Am fost însă „învinși” de instanțe și în procese în care am mers cu legea-n mână.  

Ce se întâmplă dacă proprietara nu va plăti amenda? 

Dacă proprietara nu plătește amenda, atunci se poate, în urma unei hotărâri definitive, să rămână definitivă sentința. În momentul acela se poate trece la executarea bunurilor mobile și imobile, se pune sechestru pe conturi, în așa fel încât această sumă să fie acoperitoare. Se poate pune sechestru chiar pe terenul respectiv, pe care s-au produs toate aceste nereguli.

De ce credeți că amenda a venit tocmai acum? Ce s-a schimbat față de anul trecut sau vara acestui an, când porțiunea a fost incendiată?

Nu au vrut să aplice sancțiuni și prevederile legii 24. Se tot trăgea de timp și în speranța că va veni altcineva la conducerea Primăriei Generale și că vor începe din nou acele jocuri murdare care au dus la astfel de situații. Plus că sunt instituții la care și portarul este numit cu intervenții politice. E clar că unele autorități sunt mână-n mână cu dezvoltatorii imobiliari, altfel din start nu trebuia să se restituie terenul.

Cum poate o administrație publică sau Poliția Locală să stabilească exact suprafața care a fost afectată? 

Există două articole diferite. Două cazuri diferite. Unul se referă la tăierea fără drept de arbori și atunci amenda poate fi undeva la 25 de lei pentru un arbore tăiat. Dar noi am marșat și pe articolul următor, care spune că distrugerea sau schimbarea de destinație fără drept a spațiilor verzi se sancționează cu aceste amenzi foarte mari.

Și acolo am avut inspirația să trecem că amenda se aplică la metru pătrat. Și atunci autoritatea are tot dreptul să intre, să măsoare, să vadă ce distrugeri s-au produs, chiar dacă suprafața verde e particulară sau nu. Cei care veneau în control nu voiau să aplice acest articol, cu toate că dovezile sunt clare pentru toată lumea: s-au scos toți arborii, s-au otrăvit, s-a dat foc.

Arbore ars pe jumătate în Parcul IOR

Din perspectiva dvs., Primăria Generală poate însă susține că a acționat 100% legal, prin urmare că amenda va rămâne în picioare? 

Nicușor Dan a stabilit că amenda se poate aplica fără, să spunem, încălcări legislative, după ce s-a consultat cu casele de avocatură. Desigur că a trebuit să facă schimbări în anumite servicii ale Primăriei, pentru a se aplica aceste amenzi.

Prefectul Capitalei a atacat recent decizia instanței. Ce șanse poate avea acest demers?

Și Primăria Sectorului 3 a atacat în instanță aceste dispoziții. Noi am intervenit în interesul Primăriei Sectorului 3, care a fost de bună-credință în dosarul respectiv. I s-a respins acțiunea pe motiv că nu are interes, întrucât terenul ar fi fost în administrarea Primăriei Generale la momentul retrocedării, cu toate că exista încă din 1999 o hotărâre de Consiliu General care transfera administrarea de la Primăria Generală la primăriile de sector.

Mi se pare totuși o sentință ciudată, pentru că nouă ni s-a admis cererea de intervenție pe loc, fiind un ONG de mediu, iar primarului sectorului 3 i s-a respins acțiunea pe motiv de interes. Avantajul e că fondul nu s-a judecat în aceste dosare, s-a mers numai pe excepțiile respective. Primarul general normal că are calitate procesuală și interes în aceste spețe, de asemenea prefectul. Faptul că cel din urmă a atacat aceste dispoziții de retrocedare e îmbucurător.

Problema gravă este alta: în legea 10 se spune că în privința restituirii proprietăților confiscate de regimul comunist nu există termen de prescripție pentru atacarea acestor dispoziții. Deci să vii și să spui tu instanță că e tardiv, nu mi se pare a fi în ordine.

Este ceva foarte ciudat în jurul acestor retrocedări de mari suprafețe, verzi, de zone foarte bine situate. Instanțele spun „tu vii după doi ani să-mi spui că ăsta incendiază?”. Păi ăla incendiază de doi ani. Dar asta nu înseamnă că nu dă foc și acum. Atunci ce să fac?

Ce șanse mai sunt ca zona retrocedată să revină comunității? 

Zona retrocedată cu siguranță va fi redată comunității. Dacă primarul general se va schimba, nu vom mai avea probabil nicio șansă să recuperăm terenul sau vom plăti atât de mulți bani pe el, ca cineva trebuie să-și ia comisioanele din terenul respectiv.

Protest civic în parcul IOR

Ce credeți dvs. că se va întâmpla, care e cel mai plauzibil deznodământ, pe baza experienței pe care ați acumulat-o cu alte situații de acest fel? 

Eu sper ca opinia publică și presa să ducă la respectarea legii. Noi nu dorim altceva decât să se respecte și aplice legea, instanța să judece în spiritul și în litera legii. Scrie acolo, avem acte doveditoare că terenul este parc, sunt și acte doveditoare că de fapt era teren arabil la momentul când el a fost expropriat în 1945. Deci, lucrurile ar putea fi destul de clare ca să avem o sentință favorabilă pentru cetățeni.

În acest caz și dacă ar rămâne Nicușor Dan primar, ar trebui să exproprieze acel teren din bani publici.

Cât de eficient este Registrul Spațiilor Verzi în a oferi o evidență clară a spațiilor verzi din capitală? De ce nu a mai fost actualizat din 2011? 

Se lucrează la Registrul Spațiilor Verzi. În Registrul Spațiilor Verzi sunt inventariate toate terenurile amenajate sau prevăzute ca spațiu verde, indiferent de regimul lor juridic, așa cum zice Ordonanța 114. Și ca atare, când va avea putere juridică, când va fi finalizat și va fi adoptat, să spunem, prin hotărârea Consiliului General, atunci va căpăta putere juridică și nu mai ai voie să schimbi destinația terenurilor din acel registru.

Știți bine că ne aflăm undeva la 7 metri și ceva de spațiu verde pe cap de locuitor. Normele erau încă din din 2014 de 26 de metri pe cap de locuitor, tot Ordonanța 114 a introdus această obligație, iar acum câțiva ani Organizația Mondială a Sănătății a precizat foarte clar că fără 50 de metri pătrați lucrurile nu vor sta deloc bine. 

Să mai stopăm din efectele acestea dezastruoase ale schimbărilor climatice, să îmbunătățim un pic calitatea mediului, cu spații verzi, cu arbori cât mai mulți, spații verzi care să mai fixeze din praful atmosferic, tot ce înseamnă aceste suspensii din atmosferă, vestitele PM10, PM2.5, PM1. 

Să înțeleg că fiecare bucureștean are acum la dispoziție șapte metri pătrați de spațiu verde, în condițiile în care recomandările OMS sunt de 50 de metri pătrați pentru fiecare locuitor?

Da, atât avem și puteți să inventariați. Vorbim de spații verzi publice. Pentru că grădina blocului, de exemplu, nu este un spațiu public cu acces nelimitat. În fața blocului nu te duci din cartierul Militari în Drumul Taberei, să stai într-un mic spațiu verde al blocului acolo.

Un parc adevărat se pregătește să fie parc de distracții. Foto: PressOne

În paralel, la nivel european avansează așa numita lege pentru restaurarea naturii, prin care spațiile verzi din orașe să fie protejate. Vedeți o luptă între felul în care se legiferează structurile de decizie comunitare și interesele dezvoltatorilor imobiliari?

Da, este o luptă. Noi am fost și la Bruxelles să susținem tot felul de decizii bune ale Uniunii Europene. Dar conflictul din Ucraina - și acum și cel din Israel - au temperat un pic intențiile foarte bune de protecția mediului prin deciziile Uniunii Europene. Chiar și așa, Comisia este foarte receptivă și insistă foarte mult, pentru că este o agresiune foarte mare dată de schimbările climatice asupra sănătății populației. Agresiune care nu poate fi compensată decât, așa cum am spus mai devreme, prin păstrarea acestor suprafețe sau prin mărirea lor.

În general, țările estice sunt foarte nedisciplinate în această privință. Chiar dacă semnează decizia și ea se transpune într-o lege, mai bagă câte un articol ca cel din legea 24 să mai caute o portiță de scăpare, să-i mai salveze pe dezvoltatorii imobiliari. Iar dezvoltatorii imobiliari, la Bruxelles, nu au așa mare succes în această privință. Dar în România - și în Bulgaria, chiar și Ungaria - sunt destul de neprietenoase cu respectarea angajamentelor asumate față de Uniunea Europeană.

La noi probabil că este cea mai mare influență a dezvoltatorului imobiliar, începând de la autoritatea locală, centrală și până în legislativul României. Dacă ați văzut amendamentele la codul urbanismului și la legea spațiilor vezi, toate au ca obiectiv să poată construi oriunde, oricând, și cu indicatori urbanistici care să le permită să se înalțe până la cer, cu spații verzi aproape zero.  Gândiți-vă că avem cartiere de mii și mii de oameni care au spațiul verde zero. Este inadmisibil. Nu poți face aceste încălcări ale legii decât cu acceptul autorității, prin corupere. 

Care credeți că ar putea să fie rezultatul luptei dintre legiferatori și dezvoltatorii imobiliari? La ce să ne așteptăm în următorii 2 - 3 ani?

Dezvoltatorii imobiliari sunt foarte puternici Au ajuns în situația în care au foarte mulți bani, pot să-și trimită oameni în Parlament, pot influența legislativul cu sumele pe care le dețin. Vedeți cum pe niște terenuri vai de mama lor câștigă niște sume fabuloase, vând apartamente la sume fabuloase, totul cu încălcarea legii.

Ăsta e motivul pentru care sunt disperați, că nu vor mai putea construi o asemenea densitate de locuire pe metru pătrat. Și acum normal că vor profituri extraordinare. Terenurile au fost tranzacționate între mai mulți vânzători și acum trebuie să obțină profituri enorme.

Concomitent cu această nevoie mare de spații verzi, avem și nevoia de a avea o locuință, pentru că populația Bucureștiului este în continuă creștere. Cum vedeți un echilibru între aceste două nevoi?

Un echilibru va fi foarte greu de realizat. Probabil că va trebui ca Bucureștiul să aibă un buget de expropriere, pur și simplu, care să aducă mai multe spații verzi în oraș, care să îmbunătățească cât de cât viața cetățenilor. În noul PUG sunt prevăzute astfel de lucruri. Vă dau un exemplu: e un dezvoltator care are 25 hectare în zona de vest a capitalei. Și în jurul lui sunt alți dezvoltatori. Noi am spus așa: fiecare aveți obligația să amenajați minim 30% spații verzi pentru cetățeni, pentru public. Tu pui astea 7,5 hectare, vecinii de lângă tine pun și ei spațiul verde adiacent terenului tău. Se pot constitui astfel niște spații verzi generoase.

După aceea, PUG-ul vă dă posibilitatea să cedați acest teren primăriei generale. Pentru că întreținerea a 10 hectare de spațiu verde este una destul de costisitoare și cu certitudine proprietarii nu vor avea posibilitatea să-l întrețină. Și atunci îl cedezi primăriei generale, care îl trece în domeniul public al spațiului verde și îl întreține primăria generală pentru dumneavoastră.

În cât timp credeți că ar putea intra în vigoare lucrurile pe care le-ați menționat?

Dacă lucrurile vor sta bine în Consiliul General - urmează întâi dezbaterile publice și toate celelalte - noi credem că în primăvară ar putea fi aprobat Planul Urbanistic General.

Defrișări în Parcul IOR

Există și oameni care se bucură dacă la câteva minute de bloc apare un mall, fie și pe spațiul verde, dacă grădinile de la bloc sunt transformate în locuri de parcare sau dacă se montează pavele peste spațiul verde. Lucrul ăsta e evident pe grupurile diferitelor comunități, iar cei pe care i-am menționat sunt de multe ori chiar majoritari. De ce credeți că există acest mod de gândire? 

Mulți români nu înțeleg acest pericol pe care îl reprezintă distrugerea spațiilor verzi sau agresiunea urbanistică. Pe asta se bazează și dezvoltatorii imobiliari, care vedeți că vând acele ghetouri de blocuri, tot le vând. Și nu înțeleg, în primul rând, cetățenii noștri un lucru: că au copii și că acei copii vor fi afectați major.

Unii ar mai putea spune că betonul și mall-ul înseamnă progres. Pentru dumneavoastră ce înseamnă progres, atunci când ne referim la orașe și viața din oraș?

În primul rând, aceste mall-uri nu au făcut altceva în România decât să distrugă micile afaceri, ceea ce alte țări dezvoltate nu au permis. În alte state europene, occidentale, încep să se închidă mall-urile. De fapt, nu există deloc în anumite orașe și în orașele în care există, de exemplu, în Hamburg, mall-ul este la periferia orașului și este gol. Noi suntem în urmă cu 50 de ani. Mall-ul este fala și distracția noastră.

Românii duc copiii în acele spații închise - nu mai vorbesc de parcări, care au sisteme de ventilație, dar nu sunt puse în funcțiune. Garda de mediu nu vrea să intervină pe această problemă, când ei au obligația de a ventila acea parcare, să filtreze aerul, nu să-l dea liber în atmosferă. Iar familiile noastre își iau copiii de mână și îi duc la locurile de joacă din mall.

Asta trebuie să înțelegem cu toții. Până la urmă este chestie de educație. Trebuie să o spunem și cu litere mari. 

Cum vedeți dumneavoastră progresul?

Progres înseamnă o dezvoltare durabilă. Activitățile pe care le desfășurăm să nu deranjeze. Să fie prietenoase cu mediul. Asta înseamnă progres. Trebuie să înțelegem că este mult mai bine să îți iei sacoșa, să te duci la magazinul de lângă tine, în loc să mergi kilometri întregi cu mașina prin oraș. Trebuie să înțelegi că un copil are nevoie de un aer mai curat, de o atmosferă mai curată, nu de mall.

Progres nu înseamnă că dacă merg cu autobuzul - și vor fi și culoarele unice destul de curând stabilite - nu înseamnă că sunt un sărac. Mergem în Occident și vedem oamenii în costume, cu cravată, în mijlocul de transport în comun, pe biciclete, pe motociclete. Oamenii aceștia sunt importanți la locurile lor de muncă, dar pentru ei nu este rușinos să mergi cu mijlocul de transport în comun.

Progresul nu este numai cel material. Este și mental.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€