Agricultura inteligentă: unde se află România și ce avem de făcut

Adrian Mihălțianu

Publisher

Combine care se conduc singure, tractoare ghidate prin GPS, sisteme integrate de recoltare, irigare automată: agricultura viitorului apropiat se va baza pe aceleași concepte care se extind în restul economiei − obiecte inteligente și robotizare.

În România, noi avem încă imaginea țăranilor care ară câmpul în spatele unui cal, pentru că fermele capabile să investească în tehnologie de vârf sunt foarte puține.

Însă agricultura de azi e deja computerizată într-o măsură uimitoare pentru un necunoscător.

Doar câteva exemple:

− o fermă de pui cu două hale a câte 45.000 de capete poate fi gestionată cu doar trei angajați permanenți, datorită unui sistem computerizat care alocă automat necesarul de hrană, apă, ventilație sau căldură și e în stare să detecteze singur dacă vreun pui se îmbolnăvește;

− sistemele GIS (Geographic Information System) și GPS (Global Positioning System) permit sincronizarea poziției mașinilor agricole și a dronelor de monitorizare, astfel încât operatorul știe în orice moment care e necesarul de fertilizare, de irigare sau de erbicidare pe fiecare metru pătrat;

− managerii de ferme știu exact care sunt cele mai productive soiuri, pentru că sistemele computerizate integrate corelează suprafețele semănate cu recolta obținută, astfel încât ei pot lua decizii care le diminuează pierderile de la un an la altul.

*

Efectele agriculturii de precizie constau nu doar în creșterea productivității, dar și în reducerea impactului asupra mediului, pentru că fertilizatorii și erbicidele sunt folosite cu măsură, iar apa pentru irigații nu este irosită.

Însă următorii 10 ani vor aduce răspândirea unui tip superior de agricultură: cea inteligentă.

Bazată pe internetul obiectelor (Internet of Things), agricultura smart se va axa pe automatizarea proceselor de-a lungul întregului flux de producție: de la pregătirea terenului pentru semănare, până la culegere, depozitare și transportul alimentelor către clienți.

Cine-i formează pe formatori? Ministerul Sănătății lasă pregătirea practicienilor de medicină alternativă pe seama unor medici care practică „regresia în vieți anterioare”

Ministerul Sănătății pregătește o nouă lege pentru reglementarea medicinei alternative. La elaborarea ei a contribuit și o specialistă din sistemul public care practică „regresia în vieți anterioare”.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Omul va rămâne în zona de monitorizare, de întreținere a utilajelor și de recoltare, însă numai acolo unde aceasta nu se poate face automatizat.

Tehnologiile deja există, ele mai trebuie doar să ajungă la maturitate.

Iar când o vor face, agricultura din țările dezvoltate va fi schimbată pentru totdeauna:

− Senzorii din sol vor raporta necesarul de irigare, corelat cu prognozele meteo și cu soiurile de plante aflat pe teren.

− Semănarea și răsădirea se vor face automat de către roboți capabili să distingă starea fiecărui răsad, cu o productivitate net superioară unui om.

− Mașinile agricole vor ști să-și regleze automat adâncimea de lucru, în funcție de cantitatea de resturi vegetale de la suprafață, să urmărească tractorul condus de un om sau să se deplaseze singure pe teren, precum și să-și aleagă viteza în funcție de desimea de lucru, de gradul de coacere sau debitul de material.

− Erbicidarea se va face selectiv, pentru că mașinile agricole vor folosi un sistem asemănător unei imprimante inteligente, care recunoaște și stropește doar buruienile din sol, pe măsură ce se deplasează pe deasupra straturilor cultivate.

Un sistem asemănător se poate folosi la fertilizare, de data asta fiind recunoscute și stropite doar plantele utile. Rezultatul este o descreștere cu până la 70% a cantităților de erbicide și fertilizatori utilizate.

− În zootehnie, sistemele inteligente vor ști în timp real care este situația hranei și starea de sănătate a fiecărui animal, dacă se acumulează gaze dăunătoare sau dacă umiditatea din hale are nevoie să fie ajustată.

Cu alte cuvinte, agricultura va arăta tot mai mult ca un proces informatic, în care managerii și șoferii de utilaje trebuie să știe nu doar agricultură, ci și să lucreze ușor cu o tehnologie care evoluează rapid.

Acest fenomen are loc deja, iar țările care aplică agricultura de precizie vor înainta rapid pe măsură ce vor implementa și tehnologiile inteligente, cu efecte majore nu doar asupra productivității, dar și în plan social.

Foto: Valio84sl / Dreamstime.com

Agricultura din România în contextul UE

O parcurgere a statisticilor privind agricultura din UE te poate șoca. Datele sunt reci, clare, neiertătoare.

Circa 25% din populația activă a României lucrează în agricultură.

Procentul este uriaș. Nici nu e de mirare, având în vedere că peste jumătate din populație locuiește încă în zonele rurale, iar peste 30%, în zone semirurale.

Totuși, în 2000 aveam circa 41% din populația activă angajată în agricultură. De aici au plecat majoritatea românilor care au emigrat, pentru că mediul urban nu le-a putut oferi o alternativă viabilă.

Ca să înțelegem discrepanța dintre România și restul Europei, să spunem că următoarele în clasament sunt Bulgaria, unde 18% din populația activă lucrează în agricultură, Grecia și Polonia cu circa 12%, în timp ce Italia, Franța sau Spania – țări cu agricultură puternică − au mai puțin de 4% din populația activă angajată în acest domeniu.

În numere totale, peste 2,3 milioane de români lucrează astăzi în agricultură, contribuind cu 16 miliarde de euro la Produsul Intern Brut.

Pentru comparație, în Franța sunt doar 900.000 de angajați, care produc 64 de miliarde de euro. În Spania, 1,7 milioane produc 46 de miliarde de euro.

În Polonia, o țară mai apropiată de nivelul nostru de dezvoltare, sunt 3,5 milioane de lucrători în agricultură, care produc 24 de miliarde de euro.

Cu alte cuvinte, un lucrător agricol din Franța produce marfă și servicii în valoare de peste 70.000 de euro pe an, în timp ce unul din Spania, de numai 27.000 de euro.

România și Polonia sunt relativ similare, cu circa 6.900 de euro produși de fiecare lucrător în agricultură. Știm deja unde este cea mai mare sărăcie.

Toate aceste statistici au sens mai ales atunci când ținem cont că deficitul comercial al României în privința agriculturii este de circa un miliard de euro pe an.

România exportă materii prime și importă produse prelucrate.

Practic, țara cu a opta producție agricolă a Europei este nevoită să importe bunuri agricole de valoare mai mare decât cele pe are le exportă.

Diferențele uriașe dintre țări sunt explicate de o sumedenie de factori, în special prin

Dar mai sunt două elemente care ne interesează: educația și mecanizarea.

Roboții pot fi programați să distingă răsadurile și să le replanteze extrem de rapid. Foto: Sompong Sriphet / Dreamstime.com

Educația

Aproape 30% dintre managerii de ferme francezi au instruire agricolă de nivel superior, în timp ce alți 30% au o instruire agricolă de bază.

Prin contrast, doar 1% dintre managerii români au o instruire superioară, 3% au o instruire de bază, iar ceilalți 96% se bazează doar pe experiența practică.

Educația nu rezolvă totul în domeniul agriculturii, dar cu siguranță ajută la crearea unui sistem prin care lucrătorii nu suprasolicită resursele naturale, nu otrăvesc pământul și apa și nici nu irosesc potențialul unui teren.

Iar educația va fi cheie pentru agricultura viitorului. Managerii de ferme nu vor trebui să aibă doar studii agricole, ci să înțeleagă și să lucreze cu tehnologie de ultimă oră.

Același lucru este valabil pentru angajații permanenți. Dacă România nu îmbunătățește masiv nivelul educației din agricultură, nu va reuși să folosească nici măcar o treime dintre oportunitățile acestui sector.

Mecanizarea

Pentru ca România să-și mărească valoarea producției agricole, trebuie să o mecanizeze. Acest lucru este dificil de făcut acum, când suprafața medie a unei ferme este de circa 3,7 hectare.

Peste 50% dintre fermierii români lucrează în ferme cu suprafața mai mică de un hectar.

Practic, cel puțin jumătate dintre lucrătorii agricoli din România practică o agricultură de subzistență. E vorba de peste un milion de oameni care sunt rupți de modernitate, împreună cu familiile lor.

Prin contrast, cele circa 30 de exploatări agricole cu personalitate juridică din România au, în medie, circa 200 de hectare.

Astfel, sunt mult mai ușor de lucrat în mod mecanizat, iar proprietarii pot investi în utilaje de ultimă generație, pentru o agricultură demnă de secolul XXI.

*

Din fericire, reapar fabrici care asamblează tractoare în România, iar anul acesta a fost lansat TAGRO, primul tractor 100% românesc, produs la IRUM Reghin.

Dacă guvernul va concepe o strategie de a-i sprijini pe fermieri să cumpere astfel de tractoare, vom vedea creșteri spectaculoase ale producțiilor, mergând până la dublarea lor în mai puțin de un deceniu.

Despre combine autonome și roboți care plantează răsaduri nu putem vorbi deocamdată în România, și probabil că nu vom vorbi nici două decenii de acum încolo.

Însă revoluția tehnologică vine peste noi, iar recoltele-„record” de astăzi vor părea o glumă la orizontul anilor 2040.

Tractorul fabricat la Reghin poate fi folosit în agricultura de precizie.

Care vor fi efectele sociale ale mecanizării și modernizării agriculturii românești?

Simplu: dacă cele 14,8 milioane de hectare agricole ar fi exploatate integral la cel mai înalt nivel tehnologic, necesarul forței de muncă nu ar depăși 150.000 de oameni, care ar trăi însă confortabil din ceea ce fac.

Ce se va întâmpla cu celelalte 2 milioane de persoane care nu vor mai putea lucra în agricultură în următoarele două decenii, pe măsură ce România va ajunge la procentaje similare Europei de Vest?

De aici poate veni forța de muncă despre care toată lumea se plânge că nu există. Ea există, dar nu are căi prin care să ajungă în mediul urban și să supraviețuiască.

Dar tot de aici pot proveni, din păcate, emigranții care vor căuta în continuare oportunități în țări mai avansate. Asta este, din păcate, una dintre temele despre care nu vorbește nimeni în România.

Modul în care recalificăm aceste 2 milioane de oameni va face diferența între o țară părăsită și depopulată și o Românie modernă și dinamică.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€