PressOne a luat la mână mai multe anunțuri de angajare găsite pe Internet și stâlpii Capitalei și a încercat să vadă ce are de oferit cu adevărat piața de muncii în prag de iarnă, pentru cei apăsați de povara scumpirilor și a facturilor uriașe la energie. 

Ce șanse are un tânăr de 30 de ani cu o experiență de muncă limitată, nicio calificare și care își dorește să-și găsească un loc de muncă rapid, așa cum îi promit mai toate anunțurile cu „angajare imediată”? Acesta este rolul pe care l-a jucat, la interviuri, reporterul PressOne. 

Citește aici aici partea a doua a acestui material


Vrem să putem investiga în profunzime evenimentele care afectează viața de zi cu zi a românilor. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

Redacția PressOne

Căutarea

Nu îmi este greu să găsesc joburi, sunt pe toate gardurile. Când încep experimentul, pe la sfârșit de septembrie, Publi24, OLX, Facebook și stâlpii cartierului în care locuiesc sunt ticsite de anunțuri de angajare care promit beneficii „atrăgătoare”, precum cartea de muncă și plata orelor suplimentare. 

Pe bulevardul 1 Decembrie din sectorul 3 un anunț îmi atrage atenția în mod deosebit. Oferta promite salariu de 3.659 de lei, spor de weekend de 10-15%, tichete de masă de 20 de lei/zi lucrată, reduceri la toate produsele, gratuități zilnice și cantină pentru angajați. 

Îmi sare în ochi suma propusă, cu mult peste salariul minim brut din România, pe care guvernanții tot promit că îl lungesc până la trei mii de lei, începând cu 1 ianuarie 2023. 

Până atunci, un lucrător angajat pe leafa minimă pe economie în România primește 2.550 de lei brut, bani din care i se iau contribuțiile la pensie, la Sănătate și impozitul pe venit. Apoi rămâne cu 1.524 de lei în mână, din care trebuie să trăiască o lună.  

Atras de salariul de pe stâlp, mă uit și la postul propus. „Lucrător comercial” în zona comercială Theodor Pallady sau zona comercială Băneasa. Angajatorul? Prohuman. N-am auzit niciodată de ei, dar oferta sună bine. Până la urmă nu găsești salarii de peste 3.500 de lei pe toate drumurile și pe toți stâlpii.

Un prim interviu

Dau telefon și mi se spune așa: salariul este de 2.140 de lei și poate ajunge la 2.600-2.700, dacă lucrez în weekend-uri. Beneficiarul muncii mele ar urma să fie de fapt IKEA. Cei ce au pus anunțul sunt doar o agenție de resurse umane care lucrează cu multinaționala suedeză. Salariul din anunț reprezintă suma brută, mi se spune la telefon. Pe anunț nu scria nici brut, nici net. 

Accept să particip la un interviu la sediul din bulevardul Pallady. E un interviu de grup, astfel că în ziua stabilită sunt invitat alături de doi bărbați trecuți de 40 de ani într-o sală de conferințe. Suntem intervievați de reprezentanta departamentului de resurse umane (HR) și de șeful „echipei de ambalat”, care lucrează pentru companie de zece ani. „Am 30 de oameni în subordine”, ne comunică. 

Foto © Endostock | Dreamstime.com

Colegii de interviu își spun și ei poveștile. Au mai muncit amândoi prin depozite, unul dintre ei inclusiv ca motostivuitorist. Mă prezint și eu și susțin că aș mai fi lucrat pentru niște lanțuri de retail când aveam 20 și un pic de ani și că apoi am testat jocuri video. 

Adaug că după doi ani de pandemie m-am săturat de stat la birou și vreau să prestez din nou muncă fizică. Doamna de la HR se întreabă, amuzată, de ce nu m-am apucat de sală dacă tot aveam chef de activitate fizică. Nu mi se cer CV și recomandări din partea foștilor angajatori, totul e pe încredere. 

Timp de câteva zeci de minute, ni se explică cu ce se ocupă departamentul de logistică. Sunt urmărite comenzile plasate de clienți online, apoi produsele sunt colectate din magazin, ambalate și paletizate, iar în final paletul e încărcat într-un camion care îl livrează mai departe către client. Departamentul are 130 de angajați, există 10 șefi de echipă, iar fiecare se ocupă de o ramură din tot acest proces logistic. 

Oferta

Pe scurt, jobul presupune multă muncă fizică: umblat opt ore de colo-colo și ridicat obiecte grele – trebuie să putem manipula măcar 25 de kilograme. Pentru câteva zile, până demonstrăm că ne putem face treaba și singuri, vom fi vegheați de un mentor. Vom trece și printr-un training de ergonomie, ca să putem ridica obiecte grele fără a ne rupe spatele. Vom primi echipament de protecție, ni se mai spune. 

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Se lucrează în două schimburi: de la la zece dimineața până la șapte seara sau de la 11 dimineața până la opt seara, cu o oră pauză. De regulă, există un singur weekend liber pe lună, restul liberelor se primesc în timpul săptămânii. Mereu legate, să fie pauză de 48 de ore. Nu există timpi morți și punctualitatea e sfântă. 

„Din gura noastră sună ușor. Nu este. E un volum de muncă ridicat. Dacă aveam timpi morți, nu mai angajam, e clar, ne avertizează cei doi intervievatori.

Dacă programul începe la 10, noi la 10 fără un minut sau fără două minute trebuie să fim deja la sediu, pentru că în fiecare dimineață sunt ședințe de organizare și participarea e obligatorie. Nu vom face mereu același lucru. Dacă e nevoie de oameni în plus pentru colectare din magazin, vom fi trimiși acolo. Dacă e nevoie de oameni pentru ambalare sau paletizare, vom face asta, nu există „nu mă duc acolo, nu-mi place”. 

Vom avea colegi de toate vârstele, de la 20 până la 60 de ani. Este încurajată munca în echipă, mai ales când vine vorba de ridicarea unor produse grele. Nu sunt încurajate conflictele de niciun fel, există toleranță zero pentru țipete, trebuie să vorbim mereu civilizat și respectuos unii cu ceilalți, indiferent de statutul nostru în companie.

„Suntem o companie suedeză, angajăm pe valori, le punem și în practică, bunul simț e primordial, adaugă reprezentanta departamentului de Resurse Umane.  

Beneficiile, drepturi „aproape egale” 

Abia spre final vorbim, concret, despre salarizare. Ni se confirmă că suma afișată pe anunț era brutul. Vom face toate cele înșirate mai sus pe 2.100 de lei lunar. Dacă vom avea o lună cu trei weekenduri lucrate, se poate ajunge la 2.600-2.700 de lei cu tot cu sporuri, dar nu există o garanție că vom câștiga în fiecare lună atâta. 

Ni se oferă și un decont de transport în valoare de 150 de lei, apoi 20 de tichete de masă în valoare de 20 de lei fiecare, adică un total de 400 de lei, dacă nu ne luăm deloc concediu. Există o cantină a angajaților unde prețul pentru un meniu al zilei costă 7,5 lei. Dacă nu ne săturăm, mai putem cere o porție, gratuit. Cafeaua, apa, fructele și sucul sunt din partea casei.

„Mai sunt și alte beneficii, probabil le veți descoperi pe parcurs, că sunt foarte multe și dinamice, se schimbă”, adaugă reprezentanta departamentului de HR. 

În medie, chiria pentru un apartament cu două camere în București depășește 300 de euro. Prețurile la alimentele de bază au crescut cu peste 15% față de anul trecut, la unele chiar cu 40%. Un raport al Avocatului Poporului publicat la începutul anului – care citează la rândul lui datele unui studiu finanțat de Fundația Friedrich-Ebert-Stiftung (FES) – arăta că valoarea unui coș minim pentru un trai decent ar trebuie să fie de 2.708 lei/lună pentru o persoană adultă singură.

Dacă trecem cu bine interviul, ni se va face contract pe trei luni. Cu firma intermediară însă, nu direct cu multinaționala suedeză. Dacă ne facem treaba, contractul va fi prelungit pe alte trei luni. Apoi încă trei. Abia după nouă luni apare posibilitatea unui contract pe perioadă nedeterminată

„Asta se întâmplă pe orice poziție, nu este ceva specific pentru rolul ăsta”, susțin angajatorii. 

Într-un răspuns oficial transmis PressOne în luna octombrie, reprezentanții IKEA arată că la momentul respectiv existau doar cinci oameni angajați prin agenția de leasing de personal, în timp ce 1.370 de persoane au fost angajate în mod direct. Același răspuns arată o colaborare cu agenții de muncă temporare este mai degrabă o excepție, „pentru a fi pregătiți pentru volumul de muncă crescut din primul semestru al noului an fiscal, care a debutat la 1 septembrie”. 

Lucrătorii angajați de firma intermediară primesc doar „o parte din beneficiile de care au parte și colegii noștri”, mai precizează compania suedeză. 

„(…) Au mese subvenționate și la preț redus în cantina angajaților, indemnizație de transport, abonament medical, echipament de siguranță și uniforme. De asemenea, aceștia au acces la programele noastre interne de formare.”

Însă Potrivit articolului 92 din Codul Muncii, salariații temporari trebuie să aibă acces la toate serviciile și facilitățile acordate de compania beneficiară, în aceleași condiții ca ceilalți salariați ai acesteia. 

Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune nu poate fi inferior celui pe care îl primește salariatul utilizatorului, care prestează aceeași muncă sau una similară cu cea a salariatului temporar”, arată același articol din Codul Muncii. 

Prezentarea ofertei e aproape gata. Ni se mai spune că toți banii, inclusiv bonurile și decontul de transport, vor fi primite pe card. Totul legal, pe carte de muncă. De asemenea, avem dreptul la zile concediu. Cu o mențiune, însă: concediul se planifică la începutul anului. Dacă vrei ca în iunie să mergi zece zile la mare, planificarea se face în ianuarie. 

De asemenea, nu sunt încurajate concediile în lunile foarte aglomerate. Care-s alea? Iulie, august, septembrie, octombrie e mai ok, apoi noiembrie și jumătate din decembrie. Și aprilie și mai, bineînțeles. 

Noi suntem în slujba clientului și în principiu după asta ne ghidăm. Dacă avem magazinul plin sau depozitul plin de comenzi, automat încercăm în perioada aia să nu dăm concedii. Automat intrăm într-un cerc vicios. Dacă toată lumea își ia concediu atunci când nu e aglomerat, iarăși nu avem cum să funcționăm. 

Totuși, în funcție de echipă, dacă într-una sunt 20 de oameni, chiar și în perioada aglomerată, dacă-și iau două persoane sau trei în aceleași zile, e ok. Ideea e să nu se suprapună șapte oameni”, adaugă cei doi intervievatori. 


La câteva ore după ce mă întorc acasă, primesc telefon de la agenția de muncă temporară.

Am fost acceptat, gata, am job! Vineri sunt programat la medicina muncii (n.r. interviul a avut loc miercuri). De luni pot începe munca. Practic, între interviu și primul minut de muncă stau doar două zile și un weekend. 

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Vineri sun din nou la compania de recrutare, de data aceasta în calitate de jurnalist. Întreb de ce nu au precizat în anunț cu ce bani rămâne, cu adevărat în mână, aplicantul. 

„Salariul se discută întotdeauna. Atâta timp cât nu scrie nici brut și nici net, e irelevant. Este o chestie de marketing, așa a fost făcut de cei de la marketing, așa a fost plasat, mă informează angajatul de acolo.

Și totuși, ce-i face pe angajatorii mari din România să apeleze la firme intermediare, dincolo de lipsa de personal sau volumul mare de muncă, din anumite perioade ale anului? 

Ștefan Guga, doctorand în sociologie şi antropologie susține, într-un interviu pentru PressOne, că angajările de tipul acesta, prin agenții de recrutare, sunt foarte avantajoase pentru companii, pentru că beneficiază de o flexibilitate foarte mare în relațiile de muncă. 

„Sunt oameni de care poți să scapi imediat. Ca angajat, nu ai o relație contractuală cu firma la sediul căreia lucrezi tu și faci x, y, z. Ești plătit de agentul de muncă temporară. În funcție de ce contract de prestări servicii există, ăla poate să dureze o săptămână, o lună, trei luni. Tu ca salariat nu ai nicio legătură cu contractul și cu ce scrie acolo. Niciun cuvânt de spus, nimic”, explică specialistul.

Când faci livrări, contractul costă

Îmi propun să schimb puțin registrul și încerc să mă angajez la două firme care fac livrări de mâncare. Prima dintre ele, găsită într-un anunț de pe OLX, spune că oferă salariu fix de 3000 de lei pe lună, mașină pentru livrări, carte de muncă. Program: 11-22, o zi liberă pe săptămână. Sun la numărul din anunț. 

Vocea de la telefon îmi spune că are parteneriat cu restaurante cu specific asiatic. Pune accent pe seriozitate și punctualitate, s-a săturat de „puști d-ăștia”. Vrea pe cineva care să vină la program și să livreze comenzile. 



Dacă am mașină personală, pot uita ce scria în anunț. Îmi oferă 23 de lei pe comanda livrată. Din banii pe care-i fac săptămânal, angajatorul îmi va opri 270 de lei, deci 1080 de lei lunar. Banii ăștia reprezintă contribuțiile pe care orice angajator trebuie să le plătească mai departe către stat, voi afla eu ulterior. Totuși, câți bani îmi vor rămâne în buzunar la sfârșit de lună?

„Depinde de câte comenzi poți să duci”, vine lămurirea. 

„Dacă facem calculul și duci undeva la zece comenzi pe zi, înseamnă 230 de lei pe zi. Dacă lucrezi șase zile din șapte, 230 înmulțit cu 6 înseamnă 1380. Din care îți scad eu 270 de lei. Deci rămâi în mână cu 1110 lei”, continuă angajatorul. 

Sună complicat și sunt prea mulți „dacă”, vreau salariu fix de 3000 de lei, cum scria în anunț. În varianta asta, primesc mașină și alte acareturi. Însă, pentru banii ăștia „mă oblig să lucrez” între orele specificate în anunț, adică 11-22, șase zile din șapte, cu doar una liberă pe săptămână. Contractul se face pe opt ore și trecem în el minimul pe economie, nu 3000 de lei. Restul îi voi primi în mână. 

„Cartea de muncă, în cazul de față, pentru că vii la program, este costul meu, deci nu-ți mai opresc ție nimic. Și ție-ți dau un salariu de 3000 de lei”, explică angajatorul. Până să aflu cum se numește firma, interlocutorul intră într-un alt apel telefonic. 

Câteva săptămâni mai târziu, revin cu un nou telefon. Îmi deconspir identitatea de jurnalist și-l rog să lămurească niște lucruri. Ce se întâmplă dacă un livrator se îmbolnăvește și nu produce o săptămână bani – mai trebuie să plătească acei 270 de lei? Livratorul își poate lua medical sau concediu fără plată și nu va suferi niciun cost, mă asigură Mihai. Care e faza cu programul de 11 ore, totuși?

Nu e de 11 ore, spune angajatorul, am înțeles eu greșit. Ăla e programul restaurantului (sau restaurantelor) cu care colaborează. 

„Eu pot aloca în intervalul ăsta orar un livrator pe opt ore. Sunt care lucrează opt ore și alții care lucrează patru ore. În cazul în care livratorul dorește să lucreze suplimentar, se plătesc ore suplimentare, bineînțeles”, explică el. Dialogul nostru continuă în felul următor:

Reporter: De ce contract pe salariul minim și restul în mână? 

Angajator: Dacă chemi acum un livrator și îi spui „cât faci, atât îți dau pe cartea de muncă”, va refuza instant, pentru că îi crește și lui costul. Ori el dorește să plătească cât mai puțin la stat și să încaseze cât mai mult. 

Reporter: Dar dacă alege varianta cu salariul fix, de 3000 de lei, atunci n-ar fi în interesul lui să aibă mai multe contribuții plătite la stat? 

Angajator: Păi, ar fi și n-ar fi. 80% dintre livratori au popriri pe conturi. Și livratorul tot timpul va dori ca contractul pe care-l are cu o firmă – de livrări, de curățenie, de ce o fi – să fie cât mai mic. Pentru a i se opri o sumă mai mică.

Livratori de mâncare, miercuri 25 martie 2020, Timisoara. Inquam Photos / Virgil Simonescu

Reporter: OK, dar nu vorbim despre muncă la negru sau semi negru?

Angajator: Da, e cumva într-o zonă gri. Până în august, majoritatea contractelor pe piața de livrări din România erau de două ore, adică plăteau 55 de lei pe cartea de muncă și oamenii stăteau 20 de ore la muncă. De asta statul român a făcut chestia asta, a început să impoziteze part-time-ul la preț de opt ore. 

Îl întreb dacă nu e prea mult să lucrezi șase zile pe săptămână. „Este”, recunoaște. Dar nu e o chestie pe care o impune, e doar ce și-ar dori el să vadă de la un angajat. Plus că e în avantajul livratorului să lucreze cât mai mult și să fie recompensat pe măsură, continuă angajatorul. Încheiem conversația cu încă o tentativă de a afla numele firmei sale – după câteva ezitări, menționează un nume pe care nu-l găsesc pe niciun site de specialitate – și o radiografie a industriei livrărilor.

„Mulți vin, stau o săptămână, pleacă, apoi vin iar, stau trei zile, pleacă. Din punct de vedere uman, calitatea nu e foarte ridicată. (…) Segmentul ăsta e într-o continuă expansiune și toată lumea o să încerce să tragă spuza pe partea lui
Eu cu inima pe inimă spun că sunt unul din cazurile bune, de la început am avut contracte de muncă, am făcut instrucție, medicina muncii, am încercat s-o țin cât mai corect și pentru livrator. Ești norocos că m-ai nimerit pe mine, în piață e jale”, încheie fostul meu viitor angajator.

Altă firmă de livrare, aceleași reguli

Un nou anunț, un nou angajator din domeniul livrărilor. Firma se numește Progressive Csp și susține că e parteneră Tazz. Oferta este năucitoare: programul ți-l faci cum vrei tu, salariul este plătit săptămânal și poți ajunge până la 2000 de lei pe săptămână și 8000 pe lună, se dau bonusuri de performanță. 

„Numai (sic!) sta și poti deveni propriul tău șef fără dureri de cap!”, mă încurajează anunțul. Apelez numărul atașat, sunt îndrumat să cer detalii suplimentare pe WhatsApp. 

Îmi voi alege orele la care vreau să ies în aplicație, cu o zi înainte de muncă. Pauza e de 25 de minute și o pot lua doar când nu am comandă. Am voie să refuz trei comenzi pe zi, dacă refuz mai multe, mi se suspendă contul. Încep cu un rating de 3,5 stele, el crește și scade în funcție de feedback-ul clientului și restaurantului. Scade și dacă aveam selectată o oră de ieșit la treabă, dar n-am mai ieșit la treabă. Ora de ieșire poate fi schimbată cu minimum două ore înainte de începerea programului și dac-o faci, nu mai scade ratingul.

Banii se dau săptămânal, în fiecare miercuri. Mi se opresc 280 de lei pe săptămână pentru contractul de muncă și 10% comision. Dacă n-am ghiozdan, mi se va da unul în schimbul unei garanții de 150 de lei pe care o voi primi înapoi. Comenzile sunt plătite conform formulei din screenshotul atașat, iar săptămânal voi primi bonusuri în funcție de numărul livrărilor efectuate (numărătoarea pentru bonusuri începe de la 20 de livrări în sus).

„Contractul va fi full time, opt ore, din păcate”, spune angajatorul. Nu se mai pot face contracte part-time, s-a dat lege, așa că pe al meu va figura minimul pe economie, 2550 brut. Net ar veni puțin peste 1500 de lei. Asta pe hârtie. În realitate, voi câștiga atât cât muncesc – pot fi mai puțini de 1500, pot fi și mai mulți. 

Pentru banii câștigați în plus peste acei 1500 de lei nu se plătesc contribuții, mă asigură Andrei. Următorul pas este să-i spun cu ce circul (o bicicletă electrică, explic) și să-i trimit buletinul, numărul de telefon și o adresă de email, ca să-mi facă un cont pe platforma de livratori. Voi primi vești în ziua următoare. 

„Trebuie să semnez ceva contract?”, întreb eu naiv. 

„Momentan nu. Să treacă ceva timp până te acomodezi și vom scoate și contract”, susține interlocutorul. De regulă, perioada de acomodare durează o săptămână. Ziua următoare, primesc mesajul mult așteptat: contul e gata, pot descărca aplicația și să mă apuc de treabă! 

Am o ultimă dilemă, însă: Ce se întâmplă dacă într-o săptămână mă îmbolnăvesc și fac sub 280 de lei? Trebuie sa îi dau oricum?

„Normal da, dar găsim o soluție, ca să fie bine și pentru tine și pentru mine”, mă asigură noul meu angajator. Vreau să aflu cum se poate găsi o „soluție” într-o situație de genul ăsta, așa că îl sun. De data asta în calitate de jurnalist.

Pentru început, confirmă că suma trecută în contract nu prea contează, e acolo doar pentru că reprezintă minimul pe economie și trebuie să existe o formă legală de angajare. Repet întrebarea de mai devreme: dacă într-o săptămână pățesc ceva și nu pot ieși pe teren, care e soluția ca să nu rămân dator? Nu vrea să spună care este aceea.

„Nu pot să dau mai multe detalii, pentru că sincer interviul ăsta nu are niciun rost”, mi se răspunde. 

Îi amintesc că voia să mă apuc de muncă fără să fi semnat ceva. Nu vede nimic în neregulă cu asta. Păi, ce, dacă mă duc undeva și mă angajez, nu e normal să existe o perioadă de probă? Este, îi zic eu. Dar tot trebuie să am o hârtie la mână, să pot dovedi că a existat o relație contractuală în cazul în care apar probleme.

Refuză să creadă că există așa ceva. Așteptarea era să muncesc pe încredere timp de o săptămână și apoi vedeam noi.

„Ai banii la mână. Trăiești în 2022, ai niște mesaje, pe care poți să arăți. Sunt palpabile”, mă instruiește. 

După un schimb de replici despre piața muncii și oamenii care o populează (apare și un „asta e România, dacă e s-o dai așa, ilegal e peste tot” pe acolo), discuția noastră telefonică se încheie.

La scurt timp după, interlocutorul își șterge toate mesajele pe care mi le trimisese pe WhatsApp. 

Citește aici continuarea acestui material despre cum se angajează oamenii în România europeană a anului 2022, în timp ce angajatorii se plâng de criza forței de muncă.

Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 3.5% să meargă către articolele și newsletterele noastre, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Trebuie să completezi doar secțiunea I, cu datele tale personale.

Apoi depune-l la ANAF până pe 25 Mai, la organul fiscal de care aparții, fie direct, fie prin scrisoare recomandată.

Poți găsi aici lista adreselor.