21 septembrie 2021, Timișoara. INQUAM PHOTOS / Virgil Simonescu

Să zicem că vreau să mă angajez în HoReCa. În industria ospitalității. Intru pe OLX, unde găsesc un anunț care sună cam așa:

„Restaurant și hotel din Vama Veche angajează personal: 

Ajutor ospătar: experiență minimă

Ajutor bucătar: experiență minimă

Se oferă contract de muncă, cazare/transport decontat [zone limitrofe] și masă”

Sun la numărul de telefon atașat anunțului, care este atribuit unei doamne pe care o cheamă Maria. Nu mai are nevoie de ajutor de ospătar, dar i-ar trebui un spălător de vase. Îi spun că sigur, pot face și asta, fac orice! Mă întreabă câți ani am, de unde sunt, apoi trecem la lucruri serioase. 

Angajatoare: Hai să-ți spun așa: ai un liber pe săptămână, lucrezi în medie cam 12 ore pe zi. Salariul este 2700 de lei, cazarea și masa sunt asigurate. 

Reporter: Câte zile pe săptămână se lucrează?

Angajatoare: Șase din șapte

Reporter: Cazarea unde este? Acolo, la dumneavoastră?

Angajatoare: Da, cam la 200 de metri de restaurant. 

Reporter: Cum se numește restaurantul? Că nu găsesc aici, pe OLX.

Angajatoare: Corsaru. 

Reporter: Și spuneți 12 ore pe zi, șase zile pe săptămână. Dar este legal să faceți contract de 12 ore?

Angajatoare: Poftim?

Reporter: Este legal să faceți contract de 12 ore pe zi, șase zile pe săptămână?

Și închide.

Trimit un SMS în care-i spun, într-o notă naivă, că s-a întrerupt conexiunea, nu primesc niciun răspuns. 

Anunțul nu spune nicăieri câte ore ar trebui să muncești, de fapt

Sun în repetate rânduri înapoi, nimic, până la urmă îmi și blochează numărul. O sun pe managera localului, doamna Claudia Bărbat. Îi spun că aș dori să discutăm câteva minute despre piața muncii din HoReCa, zice că e la doctor și că ne putem auzi peste câteva zile. 

Până la ora publicării acestui text, doamna manager de la Corsaru n-a mai răspuns solicitărilor PressOne.

Dialogul de mai sus este real și mai des întâlnit decât v-ați putea imagina. 


De câteva luni bune, diverși reprezentanți ai industriei HoReCa se plâng că nu mai găsesc angajați. 

Ion Biriș, președinte HORA (Organizaţia Patronală a Hotelurilor şi Restaurantelor din România) și fondator Loft, rezumă simplist situația pentru PressOne: 

„O mare parte au realizat că pot să stea și acasă, nu știu exact”. 

Așa că am efectuat un mic experiment sub acoperire, să vedem ce înseamnă să fii tânăr și să-ți cauți un loc de muncă în industria ospitalității. 

Ce oferte găsești când încerci să te angajezi în plin sezon estival

Când încep experimentul, îmi propun să joc rolul unui bucureștean de 20-21 de ani lipsit de experiență, dar dispus să învețe meserie. Primul angajator de care dau este din Costinești și caută fete și băieți de minimum 16 ani care să lucreze într-un spațiu de agrement amplasat pe plajă.

Pentru fete sunt disponibile posturi de supraveghetor, adică vor trebui să vegheze copiii veniți la joacă și să le cronometreze timpul petrecut pe trambuline. Băieții sunt căutați pentru baza nautică a business-ului, unde ar trebui să bage și să scoată ambarcațiunile (hidrobiciclete, caiace) în și din apă. 

Scenă din prima zi în care terasele au putut funcționa, după lockdown-ul din primele luni ale pandemiei. București, luni, 1 iunie 2020. Inquam Photos / Alexandru Busca

Anunțul promite un salariu de 2000-2500 de lei, locație stabilă, contract pe perioadă determinată și nu cere deloc experiență. 

Conversația cu angajatorul, un domn pe nume Viorel, durează trei minute. Mă întreabă câți ani am, de unde sunt, ce înălțime și greutate am, dacă știu să înot, dacă sunt fumător și de când până când aș putea munci. Programul este de 12 ore pe zi, uneori va trebui să lucrez și noaptea, iar pentru munca prestată voi primi un salariu de 2000 de lei, cazare într-un camping, la rulotă, unde voi împărți spațiul cu alte persoane, plus două mese pe zi. 

Dacă mă duc peste tot unde are spații de agrement, în Vamă, în Eforie, dacă nu fur și nu comentez, putem negocia până la 2500 de lei, mă asigură autorul anunțului. Încheiem conversația cu promisiunea că pot începe de mâine. 

12 ore pe zi, șase zile pe săptămână

Viorel nu este primul și nici ultimul angajator de pe litoral care-mi propune să lucrez 12 ore pe zi. De fapt, e doar începutul unui tipar de care mă voi lovi cu ocazia fiecărui apel pe care-l fac. 

Următorul angajator pe care-l contactez caută om cu experiență în fast food și promite cazare în Costinești, mâncare asigurată, salariu pe măsură și bonusuri la sfârșit de săptămână! La telefon, însă, se schimbă puțin datele ecuației. Cazare nu mai poate oferi, a căutat prin stațiune și locurile sunt ori ocupate, ori rezervate pe toată perioada verii. 

Uneori, banii promiși sunt ok, păcat că vin la pachet cu muncă la negru și un program care depășește limitele legale

Nu-i nimic, îi zic, am niște prieteni în Constanța, pot sta la ei și dimineața să fac naveta spre Costinești. Acest lucru îl liniștește, așa că putem trece la detalii despre program, salariu și semnarea contractului. Îmi oferă 4000 de lei net pentru prima lună, 5000 pentru următoarea, dacă sunt ok și-mi fac treaba. Voi lucra într-o rulotă, unde voi face pui la rotisor, hamburgeri și cartofi prăjiți. 

Reporter: Cât e programul?

Angajator: Va fi undeva din jurul amiezii până noaptea. Probabil de la 12-1, până la 12-1 noaptea.

Reporter: Deci 12 ore, cam așa?

Angajator: Da. Cu o zi liberă

Reporter: Deci șase zile pe săptămână. Și cu contract, da?

Angajator: Da, da, cu angajare, tot ce trebuie. 

Îl întreb și pe el dacă e posibil din punct de vedere legal să faci un contract de 12 ore pe zi. Îmi spune că se putea dacă avea PFA, dar el are SRL, așa că mai bine facem unul pe opt ore, pe salariul minim, iar restul banilor mi-i dă în mână. 

Putem să facem și pe 4 ore, nu-i problemă, dacă te favorizează pe tine. Dar eu zic că ce e legal e legal. Mai ales la mare sunt controale, îți iei și tu amendă, îmi iau și eu amendă. Eu zic că cel mai frumos ar fi un contract pe 8 ore cu salariul minim și restul plătit cash”, încheie patronul de rulotă fast food.

În stânga e anunțul postat pe un grup privat de Facebook, în dreapta e cel postat pe pagina oficială a localului

Găsesc un anunț interesant și pe Facebook, într-un grup privat în care tinerii și angajatorii discută, de obicei, despre piața muncii. Se caută ospătari, barmani, ajutor de bucătar, picoli și lucrători comerciali. Se asigură cazare într-o cameră de două persoane, trei mese pe zi, salariu fix (minim pe economie) + 4% din vânzări, adică aproximativ 4500-6000 de lei pe lună. Program de 12 ore pe zi, șase zile pe săptămână

Angajatorul? Stuf Vama Veche, una dintre cele mai populare destinații din Vamă. Pe pagina de Facebook a localului poate fi găsit și astăzi un anunț similar, doar că lipsesc detaliile despre salarizare și programul de lucru. 

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Sun la numărul atașat, joc același rol de tânăr naiv și lipsit de experiență. Ghinion, însă, fără experiență nu se poate. Nu-i nimic, răspund, am un prieten care a mai lucrat ca ospătar și e interesat la rândul lui de job. Programul este de la 9 la 11 noaptea, șase zile pe săptămână, cu una pauză. 

Reporter: Și ce salariu?

Angajator: 4% din vânzări.

Reporter: Și salariul?

Angajator: Între 6000 și 9000 de lei pe lună.

Reporter: În Stuf, la Vama Veche, da?

Angajator: Da.

Nu menționează nimic despre faptul că, pe contract, salariul trecut va fi cel minim, așa cum spunea în anunț. Pentru lămuriri suplimentare, o sun și pe patroana localului, Carmen Popa, de data aceasta în calitate de jurnalist. Ajungem cu discuția la anunțul de angajare de pe Facebook. Spune că nu este chiar așa cu programul de 12 ore pe zi, poate doar în timpul sezonului. O întreb dacă este totuși legal să muncești oamenii atâta. Zice că nu și că habar n-are cine a făcut anunțul. 

Reporter: Am sunat și incognito, cu pretextul că vreau să mă angajez și mi s-a spus același program. 

Carmen Popa: Îmi pare rău. O să văd cine a făcut asta. Sunt multe locuri, într-adevăr, unde se procedează așa, dar nu știu ce să vă spun.

Reporter: La dumneavoastră nu se procedează așa?

Carmen Popa: Nu! Sunt opt ore pe zi!

Reporter: Eu am sunat la numărul afișat în acel anunț și mi s-a spus același lucru.

Carmen Popa: Ce număr, vă rog?

I-l spun, nu știe al cui este, dar va investiga! 

De ce este și ilegal, și nesănătos să muncești 12 ore pe zi, 6 zile pe săptămână

Până una alta, trebuie lămurit ce este în neregulă cu această practică de a munci omul 12 ore pe zi, șase zile pe săptămână. Intuitiv, problema e evidentă: pare și chiar este un program excesiv și obositor. 

Dacă întrebi un antreprenor din industrie, îți va spune că ăsta este domeniul, că mereu s-a muncit mult în HoReca, iar criza de personal face aproape imposibile turele normale de lucru, de opt ore. 

Fotografie din Centrul Vechi al Capitalei, luni 1 iunie 2020. Inquam Photos / Octav Ganea

În același timp, este o practică ilegală, o abatere clară de la Codul Muncii. 

Dana Dunel Stancu, avocată specializată în Codul Muncii, spune într-un interviu acordat PressOne că ofertele patronilor sunt ilegale și reprezintă muncă la negru. 

„Este considerată muncă neplătită, chiar dacă-mi dă cash în mână. Banii care nu se regăsesc în contractul de muncă reprezintă «dar manual», asta este denumirea juridică. Nu are nicio legătură cu relația de muncă, cu o prestație. Nici măcar nu se pune problema unei contraprestații. 

Orice contraprestație, în schimbul unor bani, trebuie să aibă un fundament legal. Fie un contract de muncă, fie un contract de prestări servicii, fie diverse alte chestii”, explică specialista. 

Avocata susține că un program de muncă de 12 ore trebuie întotdeauna urmat de un repaus de 24. De altfel, conform legislației, un om nu poate munci mai mult de 48 de ore pe săptămână, cu tot cu orele suplimentare (care trebuie plătite și ele). 

Există, într-adevăr, profesii speciale unde legea permite diverse artificii, în sensul că angajatorul poate calcula orele de muncă și le poate compensa astfel încât să nu iasă mai mult de 48 de ore pe săptămână într-un interval de patru sau șase luni.

Aceste contracte pot fi încheiate pe o perioadă determinată și trebuie însoțite întotdeauna de o justificare. Aici pot intra și diverse meserii din HoReca, spune avocata.

„Dar asta nu exclude regula că la 12 ore lucrate trebuie să am repaus de 24. Indiferent cum aduni și stabilești norma de muncă, cum le previzualiezi pe patru sau șase luni, asta e regulă de bază, să ai grijă ca la 12 ore de muncă să urmeze o pauză de 24”, explică Dana Dunel Stancu. 

Ce înseamnă, totuși, să lucrezi în HoReCa?

Când vorbești cu persoane care au lucrat mai mulți ani în domeniu, vei întâlni inevitabil cazuri de abuzuri asemănătoare cu cele descoperite în cursul experimentului nostru. 

Acțiune de protest organizată de Organizația Patronală a Hotelurilor și Restaurantelor din România față de măsurile luate de Guvern în legătură cu barurile, restaurantele, terasele și cluburile din țară, în perioada pandemiei. Brașov, marți, 6 februarie 2021. Inquam Photos / Alex Nicodim

Cristi, un tânăr de 24 de ani care a lucrat cinci ani ca ospătar în pub-uri și restaurante cu specific de fine dining din Drobeta Turnu Severin, Timișoara și București, spune că programul lui începea la 9 sau 10 dimineața și se încheia la 12 noaptea. Deseori stătea mai mult de atât, dacă încă erau clienți la masă, având și zile în care pleca la trei sau patru dimineața spre casă. Teoretic, avea program de 2 cu 2, adică două zile lucra, două avea pauză.

„Imaginează-ți cum e să fii în prima tură, să pleci la 3 noaptea din local, până ajungi acasă se face 4 deja, iar a doua zi, la zece dimineața, trebuie să fii din nou acolo. Nu eram plătit suplimentar pentru orele astea. Iar dacă un coleg își lua concediu, trebuia să-i țin tura până se întorcea, fără a fi plătit în plus”, explică tânărul pentru PressOne.

De regulă, câștiga între 1600 și 1800 de lei. A încercat în repetate rânduri să le spună patronilor că ar vrea să fie plătit și pentru orele suplimentare pe care le face. Ei îi ziceau că ăsta e domeniul, cu multă muncă și salarii mici, și că oricum se fac bani din bacșiș. 

„Eu voiam salariu fix, bacșișul e doar meritul meu personal, clientul poate lăsa sau nu. Mulți patroni se poartă de parcă bacșișul ar fi un bonus de la ei. Eu ca să-l primesc trebuia să-mi dau interesul, să muncesc foarte mult. Erau zile în care nu-mi scoteam nici măcar pachetul de țigări. În rest, să zicem că media era la 100-150 de lei pe zi”, spune Cristi. 

Când locuia cu părinții, în orașul natal, banii obținuți din salariu și bacșiș erau suficienți. Când s-a mutat însă în chirie, salariul a ajuns să-i asigure doar utilitățile și acoperișul de deasupra capului, iar pentru orice altceva trebuia să se bazeze pe banii obținuți din bacșișuri. 

La un moment dat, în perioada pandemiei, s-a mutat cu munca în București. Spune că a fost cea mai proastă experiență posibilă: pe lângă că a muncit aproape o săptămână fără contract, a fost dat afară după o lună în care chiar și-a dat interesul, cu pretextul că a venit pandemia. La final, n-a primit salariul prevăzut în contractul încheiat cu chiu cu vai, adică 1800 de lei. A primit 500.

„Mulți patroni au pretenția să lucrezi ca un sclav, pe salarii foarte mici, doar pentru că faci bani din tips. Să nu mai spun că erau zile în care făceam inclusiv treabă de barman, debarasator sau om de serviciu, pentru că preferau să se ocupe doi oameni de toate sarcinile”, își amintește tânărul.

Angajatorii spun că tinerii cer prea mult

De partea cealaltă, angajatorii văd altfel lucrurile. Reprezentantul patronatelor, Ion Biriș, crede că ofertele descoperite de PressOne nu sunt reprezentative pentru toată industria, deși admite că pot exista și cazuri de felul acesta, mai ales pe fondul lipsei de personal. 

„Probabil că da, sunt cazuri în care unii oameni muncesc mai mult decât 8 ore. Dar să știi că oamenii de pe litoral sunt foarte bine plătiți. Eu mut aproape 60 de oameni din București pe litoral. 

Ion Biriș, la o conferință organizată de HORA (Organizaţia Patronală a Hotelurilor şi Restaurantelor din România). București, 28 iulie 2021. Inquam Photos / Octav Ganea

Iar pe lângă salariul pe care-l aveau în București, au o primă, au o indemnizație, au o cazare. Le dau posibilitatea să câștige foarte mult. Și nu i-am legat în lanțuri. I-am dus pentru că așa au dorit, să muncească mai mult pe o perioadă de două-trei luni și să adune niște bani”, spune Biriș.

În luna mai a acestui an, publicația Wall-Street.ro publica un interviu cu titlul „Nu reușim să atragem personal cu niciun fel de stimulente. Noi formăm generații în fiecare an”. Autoarea citatului, manager în cadrul unui lanț hotelier controlat de George Copos, relata experiența unui interviu de angajare în care un tânăr a întrebat-o dacă ar putea trăi doar cu 2000 de lei pe lună. 

„Vorbim de un băiat care era anul 3 și termina facultatea și nu a făcut practică. Termini facultatea și te înscrii la master și nu știi nimic. I-am povestit cum am făcut eu în facultate și cum ar putea trăi din acești 2000 de lei. Soluția e să îți iei un doilea job și să câștigi cel puțin jumătate din primul. Și atunci ai o viață bună, investești în tine un an, apoi ajungi să ai salariu mai mare, declara Iuliana Tasie, general manager Ana Hotels, în cadrul interviului realizat de Wall-Street.ro. 

Cifrele seci arată că angajații din HORECA au, în medie, cele mai mici câștiguri nete din România, 2016 lei pe lună, statistică INS (Institutul Național de Statistică) citată inclusiv în interviul amintit mai sus. 

Justificarea folosită deseori de angajatori este că lucrătorii din domeniu își suplimentează veniturile din bacșișuri, deci salariile din acte nu reflectă în mod fidel banii câștigați la finalul unei luni de muncă. 

Ion Biriș spune că organizația patronală pe care o conduce militează tocmai din acest motiv pentru impozitarea veniturilor obținute din bacșiș.

„În HoReCa, într-adevăr, salariile nu sunt foarte mari. Dar venituri există și-n mare parte vin sub forma bacșișurilor. Avem un dialog atât cu guvernul, cât și cu Parlamentul, pentru a reglementa această chestie. În momentul ăla, da, putem să dăm date oficiale asupra unor venituri pe care le face un tânăr care lucrează în industrie, iar ea va deveni mult mai atractivă pentru tineri decât este acum”, crede președintele HORA.

Însă pentru condițiile grele de muncă, angajatorii dau vina, într-o mare măsură, și pe pandemie. 

„Afacerile au scăzut cu 35%, iar numărul de angajați s-a redus cu 36 000”

„Sectorul Horeca, cel mai afectat în pandemie. Numai în 2020 a avut pierderi de 220%”

„Restaurantele s-au prăbușit, hotelurile au reușit pe cât posibil să supraviețuiască. Ce urmează în 2022? Alte insolvențe”

Sunt doar câteva dintre titlurile de presă pe care le găsești când cauți „pierderi HORECA pandemie” pe Google. Ele ilustrează o realitate pe care o poate intui oricine: în perioada martie 2020 – martie 2022, interval în care peste România a domnit fie starea de urgență, fie cea de alertă, industria ospitalității a fost printre cele mai afectate de măsurile luate de guvern pentru a stopa sau încetini răspândirea virusului. 

Scenă din Centrul Vechi, iunie 2020. Inquam Photos / Octav Ganea

Ospătarii, barmanii, bucătarii, recepționerii și ceilalți angajați din domeniu nu s-au putut muta cu munca acasă, cum au făcut românii care activează în alte sectoare economice. Așa că o parte din ei au trecut în șomaj tehnic. Multe afaceri din domeniu s-au orientat către piața livrărilor la domiciliu și câteva locuri de muncă au reușit să fie salvate în felul acesta. Altele n-au reușit să supraviețuiască noii realități pandemice și au fost închise. 

Și apoi, după doi ani în care industria a funcționat după o logică extrem de imprevizibilă, autoritățile române au pus punct stării de alertă, iar restaurantele, pub-urile și hotelurile s-au putut întoarce la business as usual.

Unde „business as usual” pare să însemne, în unele locuri și pentru unii patronii, muncă la negru și program de 12 ore pe zi, șase zile pe săptămână. 

Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 3.5% să meargă către articolele și newsletterele noastre, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Trebuie să completezi doar secțiunea I, cu datele tale personale.

Apoi depune-l la ANAF până pe 25 Mai, la organul fiscal de care aparții, fie direct, fie prin scrisoare recomandată.

Poți găsi aici lista adreselor.