Yu Hua, autorul cărții "China în zece cuvinte": "Singura guvernare democratică a fost un eșec"

Bianca Felseghi

Senior Editor

„China în zece cuvinte” reunește texte biografice și cu tentă editorialistă semnate de Yu Hua (58 de ani), unul dintre cei mai bine cotați autori de proză scurtă din generația sa. În 2002, el a devenit primul chinez căruia i s-a decernat James Joyce Award.

Yu Hua trăieşte la Beijing și publică articole despre realitatea din țara sa în New York Times. Este unul dintre autorii chinezi de succes, care încearcă să explice Ocidentului mentalitățile unui popor de 1,5 miliarde de oameni.

Din pricină că Yu Hua este agreat de autoritățile chineze, dar și pentru că, în România, suntem familiarizați cu discursul propagandei, cartea lui Yu Hua se înscrie în categoria Curiozități.

Pe de o parte, este plină de momente emoționante, în care, prin ochii copilului Yu Hua, asistăm, de pildă, la Revoluția Culturală a lui Mao Zedong, la isteria generalizată a delatorilor care erau încurajați să își rușineze public concitadinii, inclusiv pentru motive dintre cele mai intime.

Pe de altă parte, scriitura sa alunecă în capcana nostalgiei și deplânge perioada în care, grație mitologiei obligatorii impuse de regim, populația nu era ahtiată după bani, ci trăia simplu și mult mai family-oriented decât acum.

„În afară de durere, nimic altceva din lumea aceasta nu‐i poate face pe oameni să comunice mai uşor, pentru că legătura pe care o naşte durerea izvorăşte din cel mai intim loc din inima omului”.

Yu Hua

Această legătură-prin-durere (lipsuri, frică, represiune) care a ținut poporul laolaltă în regimul lui Mao se disipează sub comunismul de tip nou: la inocența ei atentează capitalul și dezvoltarea rapidă.

Ca să descrie starea de azi a concetățenilor săi, Yu Hua apelează la 10 concepte pe care le descrie din mers, pe axa trecut-prezent.

Cum văd chinezii poporul? Ce înseamnă pentru ei Conducătorul? Ce rol au lectura și scrisul? Cine a fost Lu Xun?

Psihologii români nu sunt evaluați psihologic la intrarea în profesie. Verificarea periodică a sănătății lor mintale, doar o „obligație morală”

„Ce pârghii de monitorizare a bunelor practicii există după câștigarea dreptului de practică autonomă?”, s-a întrebat PressOne. 

Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran

325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.

Cum se depășește un decalaj? Cum definești o revoluție? Ce înseamnă viața la firul ierbii în China? De ce imitație și cacealma sunt cuvinte asociate produselor chinezești care inundă piețele internaționale?

„Degradarea mediului, decăderea morală, adâncirea decalajului dintre bogaţi şi săraci, corupţia generalizată duc la creșterea sentimentului de nemulţumire din societatea chineză.

Vor fi din ce în ce mai multe proteste de masă în care mii, chiar zeci de mii de oameni vor lua cu asalt instituţiile guvernamentale, vor distruge maşini sau vor da foc clădirilor.

China de astăzi este cu totul diferită – competiţia acerbă şi presiunea imensă fac viaţa multora să semene mai degrabă cu o bătălie. Este de la sine înţeles că, într‐un astfel de mediu, cel puternic îl înghite pe cel slab, iar averile sunt făcute prin înşelăciune sau forţă; cei care respectă legea sunt daţi la o parte, în vreme ce şmecherii câştigă.

Schimbarea sistemului valorilor şi redistribuirea averii au polarizat societatea, iar polarizarea a adus cu sine nemulţumire. În China de astăzi există clase sociale şi luptă de clasă”.

Fragment din volumul „China în 10 cuvinte”

Yu Hua provine dintr-o familie de doctori și, la un moment dat, a fost obligat de autorități să profeseze ca dentist, cu toate că avea o pregătire medicală de bază.

Scenele de familie pe care le rememorează sunt cele mai originale momente din carte. Prin ele, enigmatica societate chineză, cu ale ei sute de milioane de indivizi capabili de o rezistență ieșită din comun, devine mai ușor de înțeles.

− Eşti sau nu capitalist?, l-a întrebat într-o zi copilul Yu Hua pe tatăl lui.

„Tata a dat din cap. A spus că, deşi intrase în Partidul Comunist înainte de eliberare, nu făcuse decât muncă tehnică, fusese numai chirurg, şi că nu ar trebui să se numere printre «deţinătorii puterii care merg pe drumul capitalismului».

M‐am luat după frate‐meu şi am ridicat mâna dreaptă:
− Juri faţă de Preşedintele Mao?
− Jur faţă de Preşedintele Mao, a zis tata, ridicând şi el mâna dreaptă”.

Fotografie: Triciadaniel / Dreamstime

I-am scris lui Yu Hua și l-am întrebat dacă după atâtea decenii de comunism, care presupun supraveghere, suspiciune și autocritică, mai există vreo urmă de încredere între concetățenii săi.

„Cea mai mare criză a societății chineze este lipa de încredere, și nu este vorba numai de încredere între indivizi sau între companii; multe administrații locale se schimbă tot timpul și, odată ce un lider local este schimbat, toate cele promise până atunci de administrație sau chiar acordurile deja semnate devin niște hârtii fără valoare. Este un fenomen obișnuit”, ne-a răspuns scriitorul.

El consideră că țara sa nu ar putea fi guvernată într-un alt sistem politic decât cel comunist:

„China are o istorie de trei mii de ani și a existat o singură perioadă de guvernare democratică, după revoluția din 1911, când dintr-odată au apărut câteva zeci de partide și câteva sute de organizații sociale.

N-a durat mult și a fost un eșec. Când o să mai apară o astfel de perioadă? În momentul de față nu văd niciun semn”.

Există un antidot − am insistat − care să vindece corpul social expus vreme îndelungată la comunism?

Nu există, spune Yu Hua. În China, comunismul e un mod de viață.

„Reformele durează deja de 40 de ani, iar eu, în această perioadă, de la 18 la 58 de ani, am fost martor la multe dintre succesele, dar și problemele create de politicile de reformă și deschidere.

Mi-am făcut tot felul de griji pentru aceste probleme, dar apoi am încetat, pentru că am descoperit că problemele noi care apar fie le înlocuiesc, fie le rezolvă pe cele vechi, drept pentru care, cu cât sunt mai multe problemele sociale din China, cu atât trebuie să te îngrijorezi mai puțin.

Dar dacă într-o zi nu vor mai apărea probleme, atunci trebuie să îți faci griji, pentru că dispare metoda de înlocuire sau de rezolvare a problemelor. Acesta este, probabil, antidotul despre care vorbiți”, ne-a scris Yu Hua.

Senzația de gheață pe care o trăiești citind evocările sale pleacă de la un fel de revelație: începi să înțelegi că, în opoziție cu „the American way”, există un nou model funcțional de societate, „the Chinese way” (Calea chinezească).

În această lume paralelă, personaje care nu mai aveau nimic de pierdut au devenit, de pildă, negustori de sânge, regi ai gunoaielor, magnați ai șervețelelor, șosetelor sau brichetelor, construind afaceri și averi de milioane de dolari doar pentru că făceau o muncă pe care nu o dorea nimeni.

The Chinese way nu-și pune întrebări despre etică, moralitate sau drepturile omului − valori creștine, până la urmă − și nu are memoria represiunii, care a culminat cu episodul petrecut în 1989 în Piaţa Tiananmen.

Fără să-și pună problema unui orizont de timp, Calea chinezească se raportează la un singur concept − culmea, creat de Troțki −, iar acela este Revoluția permanentă.

*

Yu Hua, China în zece cuvinte, traducere din chineză de Mugur Zlotea, editura Humanitas, 2018

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€