Vacanță în insulele grecești. Cum alegi o insulă când vrei să cunoști Grecia adevărată, departe de nebunia turiștilor

Ioana Epure

Viața

01/08/2025

Răspunsul scurt: închide ochii și pune degetul pe hartă.

Grecia are peste 6.000 de insule și insulițe, dintre care 227 sunt locuite.

Iar acum, în plin sezon, pe unele dintre acele 227, mii de turiști coboară zilnic de pe vasele de croazieră, invadând locuri care, înainte ca industria turismului să funcționeze cu viteza și eficiența la care a ajuns în 2025, au fost construite pentru populații mici, fără alte mijloace de transport decât măgari și căruțe.

Există un romantism care se strecoară adesea în textele despre insule. Pseudo-poezia și un soi de melancolie performativă par aproape obligatorii când vorbești despre insulele Greciei. Tu nu ești doar un turist care le exploatează, le vezi așa cum sunt: frumusețea din fiecare pisică pe care o fotografiezi, din fiecare pescar bătrân care privește mulțimea care vine și pleacă de pe un scăunel din port, în timp ce taie capetele peștilor proaspăt prinși sau înșiră caracatițe pe sârmă.

Dar ăsta nu e unul dintre acele texte. E un text cât de poate de pragmatic, cu câteva întrebări concrete pe care să ți le pui înainte să alegi o insulă pentru vacanță. 

Poate că unii dintre voi știți lucrurile astea deja. Poate nu. Dar din bucătăria unde dai scroll pe instagram până la priveliștea aia din reel e drum lung și vraja s-ar putea să dispară când constați că ai ajuns pe o insulă unde toate plajele paradisiace sunt accesibile doar cu mașina și tu n-ai permis. 

Unele sunt golașe și uscate. În altele, pădurile coboară până în buza apei

Felul în care insulele sunt împărțite în arhipelaguri îți oferă niște indicii destul de clare despre cum arată - pentru că au trăsături comune.

De exemplu, cele trei insule din Sporadele apropiate de continent (Skiathos, Skopelos și Alonissos) sunt verzi și pline de vegetație, cu păduri care coboară până pe plajă. Alonissos e probabil cea mai verde dintre ele, cea mai puțin turistică, cea mai liniștită. Este și favorita mea din grup. Apele sunt de un verde-albastru cristal, unele plaje au pietre, altele nisip, dar vegetația bogată e peste tot. Skiathos, cea mai apropiată de continent și cea mai populară, împărtășește același tip de vegetație luxuriantă nu doar cu celelalte insule din grup, dar și cu nordul Pelionului, într-o oarecare măsură.

Dacă vrei peisaje aride, or să-ți placă Cicladele. Cu câteva excepții (cum ar fi Andros), multe dintre ele sunt muntoase, cu drumuri șerpuite care taie peisajele aride și plaje cu ape ca oglinda. 

Insulele Ionice sunt și ele verzi și au ape azurii, la fel ca și grupul Saronic. Insulele din nordul Egeei și din Dodecanez sunt ceva mai complicate, pentru că sunt împrăștiate pe o suprafață mai mare și sunt foarte diverse, iar cele mai mari dintre ele (precum Chios, Samos și Lesbos, ca să numesc doar câteva) au câte puțin din toate.

Cum plănuiești să te deplasezi?

Iei mașina personală pe feribot sau intenționezi să închiriezi una acolo? Sau preferi să explorezi pe două roți? Plănuiești să mergi pe jos sau să te bazezi pe transportul public?

Asta e o întrebare destul de importantă. Există multe insule mici unde fie mașinile nu sunt permise (în unele cazuri, cu excepția taxiurilor și/sau a vehiculelor localnicilor), fie sunt atât de mici încât nu ai nevoie de mașină, pentru că există cel puțin o linie de autobuz care te duce în cele mai importante locuri (inclusiv pe plaje). Hydra, Spetses și Agistri sunt trei astfel de exemple și sunt și aproape de Atena.

Dacă nu ai mașină, locația exactă a cazării tale devine foarte importantă. În multe cazuri, chora (orașul principal care funcționează drept „capitală” a insulei) este aceeași cu portul în care te lasă feribotul. Iar asta e destul de convenabil, mai ales dacă nu ai mașină, pentru că de aici pleacă și autobuzele, găsești o mulțime de locuri unde poți să mănânci și să bei, și uneori mai există și alte obiective de văzut (muzee, de exemplu).

Dar nu e întotdeauna așa.

Pe multe dintre insulele cicladice, chora e construită în vârful unui munte (pentru a fi mai ferită de pirați) sau, alternativ, într-o zonă mai adăpostită a insulei. Sifnos, Kea, Kythnos și Andros sunt doar câteva exemple. În schimb, în Tinos, aflată foarte aproape de Andros, chora este chiar în port. 

Nu există o regulă generală pentru asta, dar merită verificat și luat în considerare când îți rezervi cazarea. Uneori există autobuz între port și chora, alteori nu. Sau circulă doar de câteva ori pe zi. Ajungi cu un feribot de noapte și cazarea ta e la 20 de kilometri de port? S-ar putea să ai nevoie de un taxi la suprapreț.

Un alt lucru important este că, chiar dacă ai o mașină, iar GPS-ul îți arată un drum de 20 de minute între două locuri, în realitate s-ar putea să dureze (mult) mai mult. Drumul poate fi șerpuit, îngust, printre vârfuri de munte stâncoase, deci nu te baza pe estimări optimiste.

În plus, accesul la unele dintre cele mai frumoase plaje poate fi dificil: trebuie să cobori pe drumuri neasfaltate, înguste și abrupte. Două astfel de insule sunt Kea și Kythnos - sigur, ambele au și plaje frumoase ușor accesibile, dar ca să ajungi la cele cu adevărat spectaculoase e o mică aventură.

Și, nu în ultimul rând, dacă totuși ai o mașină, cel mai sigur este să o lași într-o parcare publică, în loc să te aventurezi cu ea prin oraș. Altfel, riști să te alături clubului turiștilor care și-au blocat mașina între două case.

Cum plănuiești să ajungi acolo?

Multe insule, chiar și unele mai mici, au aeroporturi (un exemplu interesant e Kythira, spre exemplu, o insulă cu o populație de aproximativ 3,000 de locuitori, cu un aeroport cât o autogară, construit cu sprijinul familiei Onassis în anii 70, dar și Astypalaia sau Ikaria, unde în timpul pandemiei aeroportul s-a închis după ce singurul operator de telecomunicații disponibil a făcut Covid). 

Către toate insulele cu aeroporturi poți zbura din Atena. În unele cazuri, biletele de avion sunt chiar mai ieftine decât cele de feribot, sau au un preț similar.

Pe de altă parte, biletele de feribot îți oferă mai multă flexibilitate în a schimba ziua sau ora plecării. Alegeri, alegeri. 

Dar cât de mult ești dispus să călătorești cu pe apă? Feriboturile spre insulele din nordul Mării Egee (Lesbos, Chios, Samos, Ikaria, printre altele) fac între 8 și 12 ore timp pe drum, iar în multe cazuri sunt curse de noapte. Poți fie să rezervi o cabină de dormit (care îți va tripla prețul biletului), fie să dormi ca localnicii: iei cu tine un sac de dormit, îl întinzi pe podea și dormi acolo. 

Pare ciudat dacă n-ai mai văzut asta, dar e perfect acceptabil, promit.

Dacă decizi să mergi cu feribotul, însă, înainte să cumperi biletul verifică din ce port pleacă - pentru că nu toate pleacă din Pireu.

Pentru unele insule din Ciclade (Tinos, Andros și Kea sunt doar câteva exemple), feriboturile pleacă din porturile Lavrio sau Rafina, ceea ce înseamnă că trebuie să adaugi la itinerariu încă o oră cu autobuzul KTEL din Atena. Sigur, sunt o mie de articole pe internet care povestesc despre cum Kea (sau Tzia, cum i se mai zice), e un mic paradis aflat la o oră de Atena, și da, feribotul din Lavrio atâta face, dar realist vorbind drumul până acolo va dura de fapt trei sau patru ore. 

La fel, nu toate feriboturile te lasă în portul principal al insulei de destinație. Unele feriboturi spre Egina opresc în Agia Marina sau Souvala, nu în portul principal din Egina.

Prima dată când am fost în Agistri, am luat un feribot către Myli. Myli (cunoscut și sub numele de Megalochori, ca să fie și mai complicate lucrurile) e satul principal din Agistri (cel puțin teoretic). În practică, „centrul” insulei e Skala, la câțiva kilometri distanță – o scurtă călătorie cu autobuzul (care vine doar o dată pe oră vara și deloc în zilele lucrătoare din extrasezon) sau o plimbare de 30 de minute.

Sau, în cazul Sporadelor, nu poți ajunge acolo din Atena decât dacă zbori. Majoritatea feriboturilor spre Skiathos, Skopelos și Alonissos pleacă din portul Volos (sau din Agios Konstantinos, un orășel de pe continent, la două ore de Atena, sau din câteva porturi din insula Evia).

Și dacă îți imaginezi că între insulele apropiate circulă regulat bărci, ei bine, nu întotdeauna. La fel ca în cazul autobuzelor, și aspectul ăsta depinde de insulă. Între Sporade există feriboturi regulate, însă situația e diferită între, spre exemplu, între insulele Elafonisos și Kythira. Par atât de aproape, că aproape simți că ai putea înota între ele (nu poți). Dar, dacă nu închiriezi o barcă privată, nu poți ajunge dintr-una în alta decât întorcându-te pe continent, în Peloponez. 

Și chiar și atunci, porturile pentru cele două insule sunt diferite - practic, trebuie să călătorești din Kythira în Neapoli, apoi să iei un autobuz până în Pounta, și de acolo alt feribot spre Elafonisos. 

Verifică prognoza incendiilor

E un subiect trist - și, din păcate, imprevizibil - dar poți totuși să vezi unde sunt focare active sau să consulți prognozele meteo și avertizările privind riscul de incendii. Nu e teribil de romantic să stai pe plajă în timp ce în spatele tău se ridică un nor uriaș de fum.  

Nu toate insulele au viață de noapte

Vrei o insulă retrasă, liniștită? Sau una orientată spre viața de noapte? Nu o să găsești cluburi cu petreceri până dimineața în Alonnisos sau Kythira. Dar s-ar putea să găsești în Paros sau Ios.

Vrei plaje? Îți plac drumețiile sau campingul? Ești interesat de istorie? Sau de toate la un loc? Fiecare insulă are propria personalitate. Pe unele vei găsi un fel de Disneyland turistic, cu plaje amenajate și toate cadrele „instagramabile” pe care ți le-ai imaginat vreodată.

Pe altele, nu. Și pentru unii oameni, exact asta e atracția. 

Și da, există și insule cu viață în extrasezon, cele mai mari sau acolo unde există universități și instituții administrative (Lesbos, Chios și Syros sunt doar câteva exemple). 

Dar, mai presus de toate, vrei să fii un călător respectuos?

Fiecare insulă nu e doar diferită în ceea ce oferă, ci și în provocările cu care se confruntă. Sigur, nimeni nu te oprește să stai într-un hotel cu piscină în Ciclade. Dar ar trebui să știi că aceste insule au o problemă serioasă cu apa. Una mare. Ești sigur că vrei să te bălăcești în piscină când marea e la câteva minute distanță și știi că oamenii de acolo n-au cu ce să-și adape animalele? 

Cicladele au și o problemă cu supraturismul - așa că poate mai bine lași Santorini pentru octombrie? Pe unele dintre insulele mai populare, satele s-au transformat în decoruri de film, unde în fiecare casă e un Airbnb și mai trăiesc foarte puțini oameni cu adevărat acolo.

Dar, în unele locuri, printre cazări pentru turiști, o yiayia (bunică grecoaică) încă trăiește în casa cu ușa albastră și bougainvillea frumoasă pe care turiștii o fotografiază. Și o poți vedea seara, stând pe un scăunel în fața casei, urmărind cu o privire pierdută șuvoiul de oameni care-i curge prin fața casei.  

Pe aleile fermecătoare, înguste și pietruite ale Kastro-ului din Sifnos, mi-am dat seama la un moment dat că, fără să-mi dau seama, intrasem în curtea cuiva - atârnau haine puse la uscat deasupra capului meu, iar un bătrân mă privea de la etajul unei căsuțe albe. Am salutat și mi-am văzut de drum.

Nici nu-mi pot imagina cum arată scena asta prin ochii localnicilor care, până acum un deceniu sau două, nu vedeau picior de turist. 

Și, deși unele insule sunt peste tot pe internet, poate merită să le dai o șansă și celor mai puțin cunoscute. Cele de care n-ai auzit niciodată. Sau despre care ai auzit doar în contexte specifice. Lesbos, de exemplu, e o insulă uriașă (a treia ca mărime din Grecia, după Creta și Evia) și e una dintre cele mai frumoase și diverse insule pe care le-am văzut vreodată.

Dacă o străbați cu mașina, peisajul se schimbă complet la fiecare jumătate de oră. Are păduri și munți, plaje spectaculoase, istorie - și istorie naturală - interesantă, tradiții și multe altele - și totuși, mulți o evită, din cauza reputației legate de migrație.

Realitățile locurilor în care mergem ar trebui să facă parte din orice experiență de călătorie. Altfel doar fugim după fantasme și exploatăm locuri și oameni pe care ne proiectăm așteptările.